Treceți la conținutul principal

În țara unde cea mai bună salată e carnea, merge și un veggie burrito

veggie burrito @ Sara Green

Știu că asta e motiv de excomunicare și pierdere a cetățeniei, dar am păcatul mâncatului ocazional la vegani pe care vreau să îl împărtășesc. Știu că nimeni nu face asta și că veganii sunt proștii satului ce n-au învățat să vâneze, nu cum vânăm noi în fiecare dimineață pulpița de carne prin parcurile Capitalei, dar din când în când mai ajung la un food truck raw vegan de pe lângă birou.

Sara Green pe numele lui (fb page aici), food truck-ul e atipic pentru cum au înțeles românii că e treaba asta cu mâncatul în stradă. Săracii stau de câțiva ani în același loc, și-au făcut o mică zonă de mâncat cu 3 mese și nu merg de loc pe la festivaluri. Vegani, v-am zis eu. Probabil de asta nici n-au auzit hipsterii de ei.

Eh. Ajung la ei în general vara când eșuăm la birou să ne hotărâm de unde vrem să comandăm pentru prânz. Nu sunt prima alegere pentru că  trebuie să recunosc că m-am cam săturat de meniul lor. După mai bine de 2 ani jumătate de ciugulit relativ frecvent pe la ei, te mai saturi. Nu te saturi cum s-a săturat românul să voteze varietate politică și ceva nou, te saturi ca atunci când ești gătit frumos și n-ai chef de o inundație televizată.

Mă rog, eu doream să scriu despre acest veggie burrito pe care îl recomand chiar dacă nu știu ce conține. Pe bune. O frustrare pe care o am cu zona asta de raw vegani e că tot timpul folosesc tot felul de dubioșenii pentru a încerca să reproducă gustul preparatului cu carne pe care îl copiază. Mănâncă brânza asta vegană că la gust e ca aia pe bune de vaci. How about no! Dacă am poftă de brânză o să merg să îmi iau o brânză, nu fake gust din ăsta.

Din fericire pentru ei sau mai bine spus pentru mine, cei de la Sara Green nu prea fac asta. Wrapp-ului de mai sus i-au zis burrito pentru că seamănă nițel cu unul la cum arată, gustul e altă poveste. E un amestec de fasole cu cartofi dulci(?!) și alte ceva-uri de care nu mi-am dat seama, totul învelit în niște salată îmbrățișată la rândul ei de niște lipie integrală sau ceva bullshit din ăsta sănătos. E bun la gust și, spre surprinderea mea, ține foarte bine de foame. E cam cât o șaorma medie ca dimensiuni și costă 15 lei.

Tot pe același segment de preț au și veggie wrapp care e un fel de mix de salată cu castraveți murați și chifteluțe de linte cu susan într-o lipie. Adică o salată to go - practic. În plus, recomand și supa lor de morcovi cu ghimbir, dar nu cu crănțănelele lor. Mai bine cu crutoane luate din supermarket. Pe bune.

Oricum, dacă aveți drum prin zona recomand să dați o fugă pentru a vedea cum ar trebui să fie un food truck pe bune. Pe care îl găsești tot timpul în același loc, care are câteva mese unde poți să mănânci rapid stând jos și o servire care ajunge câteodată de ordinul secundelor.

Blasfemie hipstărească! Na că se poate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…