Treceți la conținutul principal

În țara unde cea mai bună salată e carnea, merge și un veggie burrito

veggie burrito @ Sara Green

Știu că asta e motiv de excomunicare și pierdere a cetățeniei, dar am păcatul mâncatului ocazional la vegani pe care vreau să îl împărtășesc. Știu că nimeni nu face asta și că veganii sunt proștii satului ce n-au învățat să vâneze, nu cum vânăm noi în fiecare dimineață pulpița de carne prin parcurile Capitalei, dar din când în când mai ajung la un food truck raw vegan de pe lângă birou.

Sara Green pe numele lui (fb page aici), food truck-ul e atipic pentru cum au înțeles românii că e treaba asta cu mâncatul în stradă. Săracii stau de câțiva ani în același loc, și-au făcut o mică zonă de mâncat cu 3 mese și nu merg de loc pe la festivaluri. Vegani, v-am zis eu. Probabil de asta nici n-au auzit hipsterii de ei.

Eh. Ajung la ei în general vara când eșuăm la birou să ne hotărâm de unde vrem să comandăm pentru prânz. Nu sunt prima alegere pentru că  trebuie să recunosc că m-am cam săturat de meniul lor. După mai bine de 2 ani jumătate de ciugulit relativ frecvent pe la ei, te mai saturi. Nu te saturi cum s-a săturat românul să voteze varietate politică și ceva nou, te saturi ca atunci când ești gătit frumos și n-ai chef de o inundație televizată.

Mă rog, eu doream să scriu despre acest veggie burrito pe care îl recomand chiar dacă nu știu ce conține. Pe bune. O frustrare pe care o am cu zona asta de raw vegani e că tot timpul folosesc tot felul de dubioșenii pentru a încerca să reproducă gustul preparatului cu carne pe care îl copiază. Mănâncă brânza asta vegană că la gust e ca aia pe bune de vaci. How about no! Dacă am poftă de brânză o să merg să îmi iau o brânză, nu fake gust din ăsta.

Din fericire pentru ei sau mai bine spus pentru mine, cei de la Sara Green nu prea fac asta. Wrapp-ului de mai sus i-au zis burrito pentru că seamănă nițel cu unul la cum arată, gustul e altă poveste. E un amestec de fasole cu cartofi dulci(?!) și alte ceva-uri de care nu mi-am dat seama, totul învelit în niște salată îmbrățișată la rândul ei de niște lipie integrală sau ceva bullshit din ăsta sănătos. E bun la gust și, spre surprinderea mea, ține foarte bine de foame. E cam cât o șaorma medie ca dimensiuni și costă 15 lei.

Tot pe același segment de preț au și veggie wrapp care e un fel de mix de salată cu castraveți murați și chifteluțe de linte cu susan într-o lipie. Adică o salată to go - practic. În plus, recomand și supa lor de morcovi cu ghimbir, dar nu cu crănțănelele lor. Mai bine cu crutoane luate din supermarket. Pe bune.

Oricum, dacă aveți drum prin zona recomand să dați o fugă pentru a vedea cum ar trebui să fie un food truck pe bune. Pe care îl găsești tot timpul în același loc, care are câteva mese unde poți să mănânci rapid stând jos și o servire care ajunge câteodată de ordinul secundelor.

Blasfemie hipstărească! Na că se poate.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …