Treceți la conținutul principal

În țara unde cea mai bună salată e carnea, merge și un veggie burrito

veggie burrito @ Sara Green

Știu că asta e motiv de excomunicare și pierdere a cetățeniei, dar am păcatul mâncatului ocazional la vegani pe care vreau să îl împărtășesc. Știu că nimeni nu face asta și că veganii sunt proștii satului ce n-au învățat să vâneze, nu cum vânăm noi în fiecare dimineață pulpița de carne prin parcurile Capitalei, dar din când în când mai ajung la un food truck raw vegan de pe lângă birou.

Sara Green pe numele lui (fb page aici), food truck-ul e atipic pentru cum au înțeles românii că e treaba asta cu mâncatul în stradă. Săracii stau de câțiva ani în același loc, și-au făcut o mică zonă de mâncat cu 3 mese și nu merg de loc pe la festivaluri. Vegani, v-am zis eu. Probabil de asta nici n-au auzit hipsterii de ei.

Eh. Ajung la ei în general vara când eșuăm la birou să ne hotărâm de unde vrem să comandăm pentru prânz. Nu sunt prima alegere pentru că  trebuie să recunosc că m-am cam săturat de meniul lor. După mai bine de 2 ani jumătate de ciugulit relativ frecvent pe la ei, te mai saturi. Nu te saturi cum s-a săturat românul să voteze varietate politică și ceva nou, te saturi ca atunci când ești gătit frumos și n-ai chef de o inundație televizată.

Mă rog, eu doream să scriu despre acest veggie burrito pe care îl recomand chiar dacă nu știu ce conține. Pe bune. O frustrare pe care o am cu zona asta de raw vegani e că tot timpul folosesc tot felul de dubioșenii pentru a încerca să reproducă gustul preparatului cu carne pe care îl copiază. Mănâncă brânza asta vegană că la gust e ca aia pe bune de vaci. How about no! Dacă am poftă de brânză o să merg să îmi iau o brânză, nu fake gust din ăsta.

Din fericire pentru ei sau mai bine spus pentru mine, cei de la Sara Green nu prea fac asta. Wrapp-ului de mai sus i-au zis burrito pentru că seamănă nițel cu unul la cum arată, gustul e altă poveste. E un amestec de fasole cu cartofi dulci(?!) și alte ceva-uri de care nu mi-am dat seama, totul învelit în niște salată îmbrățișată la rândul ei de niște lipie integrală sau ceva bullshit din ăsta sănătos. E bun la gust și, spre surprinderea mea, ține foarte bine de foame. E cam cât o șaorma medie ca dimensiuni și costă 15 lei.

Tot pe același segment de preț au și veggie wrapp care e un fel de mix de salată cu castraveți murați și chifteluțe de linte cu susan într-o lipie. Adică o salată to go - practic. În plus, recomand și supa lor de morcovi cu ghimbir, dar nu cu crănțănelele lor. Mai bine cu crutoane luate din supermarket. Pe bune.

Oricum, dacă aveți drum prin zona recomand să dați o fugă pentru a vedea cum ar trebui să fie un food truck pe bune. Pe care îl găsești tot timpul în același loc, care are câteva mese unde poți să mănânci rapid stând jos și o servire care ajunge câteodată de ordinul secundelor.

Blasfemie hipstărească! Na că se poate.

Comentarii

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…