Treceți la conținutul principal

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste


Stai! Tu nu știai să faci paste? Băi, spre surprinderea tuturor sau a nimănui, niciodată nu mi-a trecut prin cap să îmi fac singur pastele. Știam că aluatul trebuie ținut câteva ore în frigider așa că mi-a fost greu să îmi planific foamea pentru mai încolo. Mai întotdeauna a fost relativ spontan când m-am apucat să gătesc ceva.

Dar cum ziceam în titlu, marți am fost să învăț cum se fac pastele de la un Chef cu ceva experiență în zona asta. Primul și cel mai important lucru e că oricât de mult te-ai chinui să faci pastele ca la un restaurant cu specific, cum e Aperto de exemplu, o să eșuezi. Faina din comerț este diferită de făina pe care o folosesc Cefii: faină semolina obținută dintr-un grâu mai dur.


Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Acum că am trecut peste aspectul ăsta, rețeta de aluat de paste e destul de simplă: 6 ouă la kilogramul de faină și nițică apă după ochi așa. Amesteci în mixerul hipstăresc preț de un sfert de oră și apoi bagi la frigider vreo 2 ore. După, poți să începi să o frămânți și să o întinzi - tot cu mixerul hipstăresc din poze. Proces care este extrem de simplu când ai un instrument special gândit pentru asta.

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Totul pleacă de la o foaie de lasagna pe care o dai odată, de două ori prin dimensiunea 1 ca apoi să o subțiezi la dimensiunea 5. Nu știu ce înseamnă asta în mm, dar foaia rezultată este una suficient de subțire cât să se rupă cu ușurință dacă nu ai grijă când o manevrezi.

Ulterior foaia se trece printr-o formă specifică tipului de paste pe care dorești să îl faci și cam asta e tot. Extrem de simplu, dar îți răpește câteva ore din viață. Acasă Cheful spunea că poți să ții aluatul pregătit înainte cam 48 de ore în frigider la sub 4 grade fără să riști o salmonela de la ouăle crude.

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Fiertul pastelor a fost relativ ușor și tot timpul le-a făcut puțin under așa ca apoi să le mai perpelească nițel în tigaie cât să fie ce trebuie. Șocul termic, adică mai pe românește băgatul pastelor fierbinți sub apă rece, nu îl recomanda și am uitat de ce exact. Eu făceam asta pentru a nu se lipi, el văd că a dat cu niște ulei de măsline pentru a rezolva problema asta. Așa se fură secretele în bucătărie.

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Rezultatul a fost unul gustos care a hrănit cu succes 20 de guri flămânde care preț de 10-12 minute au tăcut la unison. Greu cu evenimentele astea unde îți faci singur de mâncare.

Ar trebui să zic ceva despre restaurant, dar nu prea am ce. Arată bine. Mi-a plăcut că se joacă foarte mult cu albul și negrul. Ca este spațios și că are 4 stații de open cooking, că rose-ul casei a fost bunicel, dar mai mult nu știu ce aș putea zice pentru că în afară de pastele gătite de noi și un platou rece n-am gustat.

Pastele le recomand și probabil or să fie mai bune atunci când Cheful nu are pe cap o mână de bloggeri băgăreți - dovadă stau și toate review-urile pozitive de pe Facebook (98.7% dintre ele fiind de 5 stele). Cert e că este un loc de vizitat dacă aveți drum prin București Mall mai ales că prețurile sunt rezonabile: penne quatro formaggi 26 de lei, pizza 26 de lei și bere Primator la draft mic de 0.33 cu 11 lei.

Închei cu un fun fact pe care probabil o să îi coste niște bănuți dacă vor să îl remedieze: au scris Primator greșit în meniu. Lui Kafka tocmai i-a dat cu sughiț vestea asta.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…