Treceți la conținutul principal

Cam cât de ușor e să îți faci cidru acasă?




Până acum două zile nu aveam un răspuns la întrebarea asta pentru că pur și simplu n-am asociat cidrul ca fiind un lucru pe care aș putea să îl fac acasă. Între timp am aflat de la inventatorul cidrului modern, Jean – Pierre Stassen, că este extrem de simplu sau cel puțin așa pare.

Primul pas este zdrobirea merelor cu tot cu coajă și sâmburi. Se face ușor cu orice ai la îndemână, în demonstrația făcută la eveniment au folosit un zdrobitor de struguri peste care puseseră un plexiglas cu o gaură de dimensiunea unui măr mai mare. Apoi rezultatul l-au trecut printr-un teasc pentru a obține sucul de mere. Cum ziceam mai devreme, până în punctul ăsta procesul este unul cunoscut pentru orice om care a făcut vin măcar odată.

Acum vine partea interesantă care implică amestecarea a 4 tipuri de suc de mere pentru a obține gustul și proprietățile unui cidru modern. Specific modern pentru că asta a fost rețeta prezentată și exemplificată. Altă chestie pe care n-am specificat-o mai sus e că zdrobirea și presarea se face doar cu mere de același soi.

Proporția e  următoarea: Granny Smith 10%, Johngold 10%, Gala 30% și Golden Delicious 50%. Sau cel puțin așa țin minte că a zis. Alți experți zic că procentajul de mere dulci vs amare  ar trebui să fie de 3 la 1, ceea ce ar duce Granny Smith la 30%, Johngold la 10%, Gaia la 30% și Golden Delicious la 30%. Oricum, sunt sute de rețete de cidru cu proporții și soiuri variate.

Amestecului rezultat i se adaugă drojdie de șampanie și se lasă 10-12 zile la fermentat. Apoi se filtrează - proces în care spre dezamăgirea mea nu prea a intrat în detalii - se adaugă aromele dorite și se îmbuteliază. Filtratul ăsta are și ca scop oprirea fermentării.

Procesul e destul de simplu și pe alocuri mi se pare mult mai ușor comparativ cu cel în care faci bere, chit că se folosesc practic aceleași instrumente - butoiul de fermentare era asemănător cu cel pe care îl folosesc la făcut bere.

Acum ca să fiu sincer, m-ar atrage să încerc să îmi fac propriul cidru acasă. Și fix acum e perioada propice pentru lucrul ăsta, deși JP spunea că poți face ciru tot anul dacă deshidratezi amestecul de sucuri și îl pui la păstrare.

Mai jos la câteva poze de la eveniment.



Cu ocazia evenimentului s-a lansat oficial în România și Stassen - un cidru mai premium a cărei variantă rose o recomand

De la stânga la dreapta: Onno Rombouts (Managing Director Heinken România),  Jean – Pierre Stassen (Head of Heineken Cider Innovation Center) și Patrick Fettig ( R&D Manager, Cider and Other Liquids Expert at Stassen)

Fun fact: Patrick a ajutat la realizarea rețetei pentru Cidrul Mândru
 Dacă fac cidru acasă probabil că o să revin cu un articol și cu un update aici. #vomvedea

Comentarii

  1. Sa ma lamureasca cineva, oricine, ce legatura are cidrul cu dacii? Exista si un brand,Cidru Dacic, Cidru Mandru, dar nu doar despre ala-i vorba. Toate brandurile se folosesc, intr-o masura mai mica sau mai mare, de istorie. Intrebarea mea e de ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că s-ar părea că cidrul a avut o perioadă de popularitate cu mult înainte a vinului și a berii.

      Ștergere
  2. Stie careva tara de origina a cidrului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanii cică au fost primii care au făcut cidru pe la 55 îHr

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…