Treceți la conținutul principal

Cam cât de ușor e să îți faci cidru acasă?




Până acum două zile nu aveam un răspuns la întrebarea asta pentru că pur și simplu n-am asociat cidrul ca fiind un lucru pe care aș putea să îl fac acasă. Între timp am aflat de la inventatorul cidrului modern, Jean – Pierre Stassen, că este extrem de simplu sau cel puțin așa pare.

Primul pas este zdrobirea merelor cu tot cu coajă și sâmburi. Se face ușor cu orice ai la îndemână, în demonstrația făcută la eveniment au folosit un zdrobitor de struguri peste care puseseră un plexiglas cu o gaură de dimensiunea unui măr mai mare. Apoi rezultatul l-au trecut printr-un teasc pentru a obține sucul de mere. Cum ziceam mai devreme, până în punctul ăsta procesul este unul cunoscut pentru orice om care a făcut vin măcar odată.

Acum vine partea interesantă care implică amestecarea a 4 tipuri de suc de mere pentru a obține gustul și proprietățile unui cidru modern. Specific modern pentru că asta a fost rețeta prezentată și exemplificată. Altă chestie pe care n-am specificat-o mai sus e că zdrobirea și presarea se face doar cu mere de același soi.

Proporția e  următoarea: Granny Smith 10%, Johngold 10%, Gala 30% și Golden Delicious 50%. Sau cel puțin așa țin minte că a zis. Alți experți zic că procentajul de mere dulci vs amare  ar trebui să fie de 3 la 1, ceea ce ar duce Granny Smith la 30%, Johngold la 10%, Gaia la 30% și Golden Delicious la 30%. Oricum, sunt sute de rețete de cidru cu proporții și soiuri variate.

Amestecului rezultat i se adaugă drojdie de șampanie și se lasă 10-12 zile la fermentat. Apoi se filtrează - proces în care spre dezamăgirea mea nu prea a intrat în detalii - se adaugă aromele dorite și se îmbuteliază. Filtratul ăsta are și ca scop oprirea fermentării.

Procesul e destul de simplu și pe alocuri mi se pare mult mai ușor comparativ cu cel în care faci bere, chit că se folosesc practic aceleași instrumente - butoiul de fermentare era asemănător cu cel pe care îl folosesc la făcut bere.

Acum ca să fiu sincer, m-ar atrage să încerc să îmi fac propriul cidru acasă. Și fix acum e perioada propice pentru lucrul ăsta, deși JP spunea că poți face ciru tot anul dacă deshidratezi amestecul de sucuri și îl pui la păstrare.

Mai jos la câteva poze de la eveniment.



Cu ocazia evenimentului s-a lansat oficial în România și Stassen - un cidru mai premium a cărei variantă rose o recomand

De la stânga la dreapta: Onno Rombouts (Managing Director Heinken România),  Jean – Pierre Stassen (Head of Heineken Cider Innovation Center) și Patrick Fettig ( R&D Manager, Cider and Other Liquids Expert at Stassen)

Fun fact: Patrick a ajutat la realizarea rețetei pentru Cidrul Mândru
 Dacă fac cidru acasă probabil că o să revin cu un articol și cu un update aici. #vomvedea

Comentarii

  1. Sa ma lamureasca cineva, oricine, ce legatura are cidrul cu dacii? Exista si un brand,Cidru Dacic, Cidru Mandru, dar nu doar despre ala-i vorba. Toate brandurile se folosesc, intr-o masura mai mica sau mai mare, de istorie. Intrebarea mea e de ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că s-ar părea că cidrul a avut o perioadă de popularitate cu mult înainte a vinului și a berii.

      Ștergere
  2. Stie careva tara de origina a cidrului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanii cică au fost primii care au făcut cidru pe la 55 îHr

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …