Treceți la conținutul principal

Cam cât de ușor e să îți faci cidru acasă?




Până acum două zile nu aveam un răspuns la întrebarea asta pentru că pur și simplu n-am asociat cidrul ca fiind un lucru pe care aș putea să îl fac acasă. Între timp am aflat de la inventatorul cidrului modern, Jean – Pierre Stassen, că este extrem de simplu sau cel puțin așa pare.

Primul pas este zdrobirea merelor cu tot cu coajă și sâmburi. Se face ușor cu orice ai la îndemână, în demonstrația făcută la eveniment au folosit un zdrobitor de struguri peste care puseseră un plexiglas cu o gaură de dimensiunea unui măr mai mare. Apoi rezultatul l-au trecut printr-un teasc pentru a obține sucul de mere. Cum ziceam mai devreme, până în punctul ăsta procesul este unul cunoscut pentru orice om care a făcut vin măcar odată.

Acum vine partea interesantă care implică amestecarea a 4 tipuri de suc de mere pentru a obține gustul și proprietățile unui cidru modern. Specific modern pentru că asta a fost rețeta prezentată și exemplificată. Altă chestie pe care n-am specificat-o mai sus e că zdrobirea și presarea se face doar cu mere de același soi.

Proporția e  următoarea: Granny Smith 10%, Johngold 10%, Gala 30% și Golden Delicious 50%. Sau cel puțin așa țin minte că a zis. Alți experți zic că procentajul de mere dulci vs amare  ar trebui să fie de 3 la 1, ceea ce ar duce Granny Smith la 30%, Johngold la 10%, Gaia la 30% și Golden Delicious la 30%. Oricum, sunt sute de rețete de cidru cu proporții și soiuri variate.

Amestecului rezultat i se adaugă drojdie de șampanie și se lasă 10-12 zile la fermentat. Apoi se filtrează - proces în care spre dezamăgirea mea nu prea a intrat în detalii - se adaugă aromele dorite și se îmbuteliază. Filtratul ăsta are și ca scop oprirea fermentării.

Procesul e destul de simplu și pe alocuri mi se pare mult mai ușor comparativ cu cel în care faci bere, chit că se folosesc practic aceleași instrumente - butoiul de fermentare era asemănător cu cel pe care îl folosesc la făcut bere.

Acum ca să fiu sincer, m-ar atrage să încerc să îmi fac propriul cidru acasă. Și fix acum e perioada propice pentru lucrul ăsta, deși JP spunea că poți face ciru tot anul dacă deshidratezi amestecul de sucuri și îl pui la păstrare.

Mai jos la câteva poze de la eveniment.



Cu ocazia evenimentului s-a lansat oficial în România și Stassen - un cidru mai premium a cărei variantă rose o recomand

De la stânga la dreapta: Onno Rombouts (Managing Director Heinken România),  Jean – Pierre Stassen (Head of Heineken Cider Innovation Center) și Patrick Fettig ( R&D Manager, Cider and Other Liquids Expert at Stassen)

Fun fact: Patrick a ajutat la realizarea rețetei pentru Cidrul Mândru
 Dacă fac cidru acasă probabil că o să revin cu un articol și cu un update aici. #vomvedea

Comentarii

  1. Sa ma lamureasca cineva, oricine, ce legatura are cidrul cu dacii? Exista si un brand,Cidru Dacic, Cidru Mandru, dar nu doar despre ala-i vorba. Toate brandurile se folosesc, intr-o masura mai mica sau mai mare, de istorie. Intrebarea mea e de ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că s-ar părea că cidrul a avut o perioadă de popularitate cu mult înainte a vinului și a berii.

      Ștergere
  2. Stie careva tara de origina a cidrului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanii cică au fost primii care au făcut cidru pe la 55 îHr

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…