Treceți la conținutul principal

Am așteptat 3 ani, dar până la urmă am văzut animații românești bune


Merg cu sfințenie la Anim'est de câțiva ani încoace, iar unul dintre fetișurile mele era să văd scurtmetrajele înscrise în competiția românească. Unele guri rele ziceau că mă pregăteam pentru o veșnicie de tortură în Iad, dar le-am dat repede peste bot zicându-le că Iadu' e plini de amatori.

Nimic din ce au ăia acolo jos nu se compara cu ce puteai să vezi la competiția românească. Ziceai că oamenii ăia au înscris proiecte după au pierdut pariuri că n-au tupeul necesar vină cu animații neterminate sau chiar neîncepute la un festival internațional de gen. Cam la nivelul de rău se situau o bună parte dintre proiecțiile înscrie.

Așa că e lesne de înțeles cum aseară îmi cam tremura piciorul nițel. Ca să fiu sincer, am avut și câteva tentative de a renunța la a merge doar pentru că eram extrem de obosit și nu știam dacă am chef să fiu biciuit și scuipat în față timp de 72 de minute cât se anunța că va dura proiecția. Dar cum și mie îmi place să fie greu, am mers și m-aș așezat frumos în al 3-lea rând din spate - fix lângă ieșire. Să pot să fug la nevoie.

Începe prima animație și n-am simțit o durere în piept. Aha! Vor să mă ia încet până când vor ajunge la capodoperele de 20 de minute lipsite de concept, poveste sau chiar coeziune în stilul de animat. Sigur păstrează ce e mai bun pentru final...

Vine a doua, a treia, a patra, a 12-a - nimic. A 3-a parcă a fost mai pe stilul clasic de tortură animată de care ziceam mai devreme, dar măcar a fost scurtă. Restul au continuat să fie chiar interesante, iar unele s-au ridicat la un nivel de animație pe care nu îl consideram posibil în țara noastră după ce am văzut la edițiile din anii trecuți. #șocșigroază

Din păcate n-am mai apucat să stau și la sesiunea de Q&A, dar am plecat de acolo cu o nesperată stare de bine și optimism. Aș putea spune chiar cu așteptări mari pentru ediția de anul viitor pentru că s-a cam ștacheta aia s-a cocoțat destul de sus.

Nu vreau să fac un top, dar vreau să menționez cele 5 scurtmetraje care mi-au plăcut peste medie: Bubble, Christmas of 95, Cel mai bun client, Splendida moarte accident și The Path. Informații despre acestea și restul se găsesc aici.

Anim'est se încheie duminică, așa că timp de văzut animații tot e. Eu recomand pe nevăzute ca sa zic așa pentru că trebuie să fie proiecții bune dacă până și competiția națională s-a ridicat atât de sus.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.