Treceți la conținutul principal

Să citești presă scrisă a ajuns așa mai mult un hobby


Evident că generalizez aiurea pentru că sunt și ziare unde găsești informații extrem de utile, dar grosul presei scrise e alcătuit din informație total inutilă pe care nu-mi explic altfel de ce ai citi-o. Lucrul ăsta este mult mai vizibil la cele mai populare cotidiane/tabloide de la noi.

Nu cred că are cineva un vizibil interes pentru viața privată a pseudo vedetei X. Ce i s-a mai găsit în uter, știre fresh de azi, cu cine a ieșit la o cafea total necompromițătoare sau în ce haine își face cumpărăturile. Sunt pur și simplu informații pe care nici nu poți să le dai mai departe la o șuetă cu doamnele sau, după caz, băieții pentru că râd ăia de tine.

Săptămâna trecută am plecat de la birou cu metrou și am făcut ceea ce fac de fiecare dată când aștept să îmi vină stația la care să cobor: m-am uitat la ce mai citește lumea atât digital cât și fizic. Lângă mine era un nene care savura cu interes un articol bombă de pe ultima pagina a unui cotidian - era o înșiruire de tot felul de motive argumentate pentru care Halep nu avea cum să o bată pe Șarapova. Pe cifre, pe tot.

Omul savura fiecare cuvânt și eu făceam cam același lucru peste umărul lui. Băiatul ăla avea dreptate cu ce scrisese acolo și s-a văzut că a pus un efort peste medie, doar că Halep câștigase în urmă cu 6-7 ore meciul cu pricina.

Atunci mi-am dat seama că cititul de ziare este o pasiune și nu o nevoie de informare. Entuziastul cu ziarul respectiv avea telefon și de câteva ori a și intrat pe Facebook, mă îndoiesc că nu știa de măreața victorie, și cu toate astea rumega fiecare cuvânt scris despre imposibilitatea unei victorii.

Așa se explică și gama colorată de non subiecte pe care le găsesc în mai toate ziarele. Nu sunt pentru a aduce plus valoare, pentru a informa sau a educa pe cineva, sunt acolo pentru acești oameni care au nevoie de o activitate de trecere a timpului.

Oamenii la care n-a prins mai de loc zona asta frecat menta pe social media au și ei nevoie de ceva pentru procrastina. De un ziar. De un tabloid. De o "știre" care nu interesează pe nimeni. De acel prieten care zice numai idioțenii la care te uiți zâmbind.

Măcar inutilitatea lor e mai practică ca a noastră, generația asta de millennials, e mai greu să te ștergi în dos cu un status pe Facebook.

Comentarii

  1. Ar fi de preferat sa ne intoarcem la presa scrisa decat sa ne pierdem viata pe facebook :)). Macar mai afli ceva nou si probabil cu interes. Nu doar ceea ce fac altii cu viata lor minunata si plina de actiune. Ca-n Hollywood !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să ai o surpriză dacă vei cumpăra un cotidian zilele astea.

      Ștergere
  2. Dar asta e valabil la tot ce tine de on paper vs digital. Dupa cum stii, mutarea asta s-a facut acum ~10-15 ani pentru early adopters si de atunci asistam doar la cresterea numarului de utilizatori de digital odata cu echiparea populatiei cu digital internet connected displays. Inca sunt persoane care prefera ziare pe hartie, chiar daca informatia e veche. Inca sunt persoane care prefera sa utilizeze o harta tiparita decat o aplicatie de navigatie. Inca sunt persoane care urmaresc stirile la tv dupa X ore sau pe site-urile romanesti dupa X zile si nu pe twitter realtime. Ca e din pasiune sau nu, nu cred ca se pot cataloga toti oamenii intr-o categorie... pentru unii da, a ramas o pasiune, pentru altii e doar reticenta de a face schimbarea, sunt mai conservatori, altii nu isi permit sau pur si simplu... daca functioneaza, de ce sa schimbi? Plata cash vs card/internet payments tot aici intra. Unii inca trimit scrisori, nu toata lumea a trecut la email-uri... inclusiv companiile si chiar si autoritatile. Ca e hobby, pasiune, conservatorism sau ce alte zeci de cuvinte ar fi, cred ca singura fraza care le acopera pe toate e "gradul de digitalizare". It's a given, in modul traditional/hartie, informatia se actualizeaza greu, in timp ce pe internet informatia e realtime.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înțeleg, dar avea smartphone cu internet, de asta am zis că e mai mult obișnuință/pasiune.

      Ștergere
    2. Nu, pot fi zeci de motive. Penetrarea internetului/digitalizarea nu se refera daca ai fibra in casa de la RDS. Ci daca o folosesti (si cat de des, ca sa conteze in statistici). Desi azi toata lumea are smartphone (cine nu are deja e exceptie), in practica sunt inca multi care refuza sa stea cu ochii in el. Si altii care nu prea pot (probleme de vedere etc). La partea cu cititul cartilor pe hartie vs Kindle, populatia inca e impartita in doua tabere cu pareri foarte aprinse (inclusiv printre tineri) si acolo nici macar nu vorbim de ecranul 'greu la ochi' al unui smartphone.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…