Treceți la conținutul principal

Să citești presă scrisă a ajuns așa mai mult un hobby


Evident că generalizez aiurea pentru că sunt și ziare unde găsești informații extrem de utile, dar grosul presei scrise e alcătuit din informație total inutilă pe care nu-mi explic altfel de ce ai citi-o. Lucrul ăsta este mult mai vizibil la cele mai populare cotidiane/tabloide de la noi.

Nu cred că are cineva un vizibil interes pentru viața privată a pseudo vedetei X. Ce i s-a mai găsit în uter, știre fresh de azi, cu cine a ieșit la o cafea total necompromițătoare sau în ce haine își face cumpărăturile. Sunt pur și simplu informații pe care nici nu poți să le dai mai departe la o șuetă cu doamnele sau, după caz, băieții pentru că râd ăia de tine.

Săptămâna trecută am plecat de la birou cu metrou și am făcut ceea ce fac de fiecare dată când aștept să îmi vină stația la care să cobor: m-am uitat la ce mai citește lumea atât digital cât și fizic. Lângă mine era un nene care savura cu interes un articol bombă de pe ultima pagina a unui cotidian - era o înșiruire de tot felul de motive argumentate pentru care Halep nu avea cum să o bată pe Șarapova. Pe cifre, pe tot.

Omul savura fiecare cuvânt și eu făceam cam același lucru peste umărul lui. Băiatul ăla avea dreptate cu ce scrisese acolo și s-a văzut că a pus un efort peste medie, doar că Halep câștigase în urmă cu 6-7 ore meciul cu pricina.

Atunci mi-am dat seama că cititul de ziare este o pasiune și nu o nevoie de informare. Entuziastul cu ziarul respectiv avea telefon și de câteva ori a și intrat pe Facebook, mă îndoiesc că nu știa de măreața victorie, și cu toate astea rumega fiecare cuvânt scris despre imposibilitatea unei victorii.

Așa se explică și gama colorată de non subiecte pe care le găsesc în mai toate ziarele. Nu sunt pentru a aduce plus valoare, pentru a informa sau a educa pe cineva, sunt acolo pentru acești oameni care au nevoie de o activitate de trecere a timpului.

Oamenii la care n-a prins mai de loc zona asta frecat menta pe social media au și ei nevoie de ceva pentru procrastina. De un ziar. De un tabloid. De o "știre" care nu interesează pe nimeni. De acel prieten care zice numai idioțenii la care te uiți zâmbind.

Măcar inutilitatea lor e mai practică ca a noastră, generația asta de millennials, e mai greu să te ștergi în dos cu un status pe Facebook.

Comentarii

  1. Ar fi de preferat sa ne intoarcem la presa scrisa decat sa ne pierdem viata pe facebook :)). Macar mai afli ceva nou si probabil cu interes. Nu doar ceea ce fac altii cu viata lor minunata si plina de actiune. Ca-n Hollywood !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să ai o surpriză dacă vei cumpăra un cotidian zilele astea.

      Ștergere
  2. Dar asta e valabil la tot ce tine de on paper vs digital. Dupa cum stii, mutarea asta s-a facut acum ~10-15 ani pentru early adopters si de atunci asistam doar la cresterea numarului de utilizatori de digital odata cu echiparea populatiei cu digital internet connected displays. Inca sunt persoane care prefera ziare pe hartie, chiar daca informatia e veche. Inca sunt persoane care prefera sa utilizeze o harta tiparita decat o aplicatie de navigatie. Inca sunt persoane care urmaresc stirile la tv dupa X ore sau pe site-urile romanesti dupa X zile si nu pe twitter realtime. Ca e din pasiune sau nu, nu cred ca se pot cataloga toti oamenii intr-o categorie... pentru unii da, a ramas o pasiune, pentru altii e doar reticenta de a face schimbarea, sunt mai conservatori, altii nu isi permit sau pur si simplu... daca functioneaza, de ce sa schimbi? Plata cash vs card/internet payments tot aici intra. Unii inca trimit scrisori, nu toata lumea a trecut la email-uri... inclusiv companiile si chiar si autoritatile. Ca e hobby, pasiune, conservatorism sau ce alte zeci de cuvinte ar fi, cred ca singura fraza care le acopera pe toate e "gradul de digitalizare". It's a given, in modul traditional/hartie, informatia se actualizeaza greu, in timp ce pe internet informatia e realtime.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înțeleg, dar avea smartphone cu internet, de asta am zis că e mai mult obișnuință/pasiune.

      Ștergere
    2. Nu, pot fi zeci de motive. Penetrarea internetului/digitalizarea nu se refera daca ai fibra in casa de la RDS. Ci daca o folosesti (si cat de des, ca sa conteze in statistici). Desi azi toata lumea are smartphone (cine nu are deja e exceptie), in practica sunt inca multi care refuza sa stea cu ochii in el. Si altii care nu prea pot (probleme de vedere etc). La partea cu cititul cartilor pe hartie vs Kindle, populatia inca e impartita in doua tabere cu pareri foarte aprinse (inclusiv printre tineri) si acolo nici macar nu vorbim de ecranul 'greu la ochi' al unui smartphone.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…