Treceți la conținutul principal

Tehnologia de mâine la care nu visam ieri


Acum vreo 3 săptămâni mi-am făcut curaj să merg la ceva ce acum o mână de ani, mai puțini decât are blog-ul ăsta, consideram de domeniul science fiction-ului: o operație pe creier transmisă live în virtual reality.

Am ajuns în sala de cinema, am privit cu emoție countdown-ul și am ascultat cu atenție ce ziceau comentatorii. După câteva minute mi-am pus casca VR și preț de câteva clipe am fost acolo în sala de operație. Wow. Wow din punct de vedere al tehnologiei folosite pentru că operație în sine nu m-a impresionat. Neavând niciun punct de referință care să vină din altă zonă decât cea Hollywoodiană și nefiind un fin cunoscător în neurochirurgie, m-am uitat ca vițelul la poarta nouă.

Dar m-am uitat. Acum 10 ani asta nu era o opțiune, sper să nu mă înșel că am pretenții pe zona de tehnologie când vine vorba de propria-mi persoană, dar acum 3 săptămâni oricine cu un telefon și un VR set rudimentar făcut chiar din carton putea să fie în sala de operație.

Mai repet odată pentru că am senzația că luăm toate salturile astea tehnologice de-a gata, puteai să fii în sala de operație cu o simplă apăsare pe ecranul telefonului. How cool is that? Asta să nu mai zic de ce impact poate să aibă un astfel de lucru pentru cei care chiar lucrează/studiază în domeniu. Pe vremea mea în facultate învățam după niște manuale scrise și neupdatate de 20-30 de ani, iar azi ai acces la cele mai noi proceduri. Doar să îți dorești să înveți, să progresezi că ai de unde.

Felicitări Medlife pentru o experiență care chiar dacă n-am înțeles-o, am apreciat-o pentru ce reprezintă pentru viitor.

Mai jos filmulețul de making of:

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți

Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se p…