Treceți la conținutul principal

Tehnologia de mâine la care nu visam ieri


Acum vreo 3 săptămâni mi-am făcut curaj să merg la ceva ce acum o mână de ani, mai puțini decât are blog-ul ăsta, consideram de domeniul science fiction-ului: o operație pe creier transmisă live în virtual reality.

Am ajuns în sala de cinema, am privit cu emoție countdown-ul și am ascultat cu atenție ce ziceau comentatorii. După câteva minute mi-am pus casca VR și preț de câteva clipe am fost acolo în sala de operație. Wow. Wow din punct de vedere al tehnologiei folosite pentru că operație în sine nu m-a impresionat. Neavând niciun punct de referință care să vină din altă zonă decât cea Hollywoodiană și nefiind un fin cunoscător în neurochirurgie, m-am uitat ca vițelul la poarta nouă.

Dar m-am uitat. Acum 10 ani asta nu era o opțiune, sper să nu mă înșel că am pretenții pe zona de tehnologie când vine vorba de propria-mi persoană, dar acum 3 săptămâni oricine cu un telefon și un VR set rudimentar făcut chiar din carton putea să fie în sala de operație.

Mai repet odată pentru că am senzația că luăm toate salturile astea tehnologice de-a gata, puteai să fii în sala de operație cu o simplă apăsare pe ecranul telefonului. How cool is that? Asta să nu mai zic de ce impact poate să aibă un astfel de lucru pentru cei care chiar lucrează/studiază în domeniu. Pe vremea mea în facultate învățam după niște manuale scrise și neupdatate de 20-30 de ani, iar azi ai acces la cele mai noi proceduri. Doar să îți dorești să înveți, să progresezi că ai de unde.

Felicitări Medlife pentru o experiență care chiar dacă n-am înțeles-o, am apreciat-o pentru ce reprezintă pentru viitor.

Mai jos filmulețul de making of:

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.