Treceți la conținutul principal

Cum mi-am făcut o consolă de jocuri retro cu 462 RON


Cumva m-am ferit să scriu postarea asta imediat ce am terminat de construit pentru că e într-o zonă gri de legalitate având în vedere că folosește niște jocuri pe care nu le-am plătit producătorului în trecut și pe care oricum nu pot să le cumpăr acum. Excepție fac o duzină-două de jocuri de la Nintendo care pe mine oricum niciodată nu m-au atras.

Povestea începe prin toamnă când i-am luat unui prieten o consolă NES Classic Edition. Super cadou și super idee, păcat că după n-am mai reușit să o găsesc să îmi iau și eu. Am stat luni de zile cu ea în favorite pe emag în ideea că o să mă notifice că e iar în stoc. S-ar părea că pe moment au renunțat să o mai producă.

Dar microbul era deja în mine și într-o dimineață de ianuarie zic că acum e momentul să îmi fac cadou de ziua mea o clonă chinezească. M-am uitat la niște review-uri și totul părea să fie ok. Găsisem una ieftinache pe emag și eram aproape să o comand când un gigel zice într-un clip random de pe YouTube că decât o clonă mai bine un raspberry pi cu retropie. Ce?

Nu intru în prea multe detalii pentru că ne apucă dimineața dacă mă apuc să explic. Pe scurt cam așa stă treaba. Raspberry Pi 3 e un mini calculator folosit de diferiți amatori la tot felul de proiecte de robotică. Retropie este un sistem de operare care emulează o grămadă de sisteme de gaming din anii 70-80. Le pui cap la cap și ai o super consolă retro cu mii de jocuri.


Cap la cap-ul ăsta poate să fie problematic dacă te apuci să configurezi singur tot, dar dacă iei o imagine de pe net și o pui pe un micro sd bootabil poți să ai o consolă retro în doar 10 minute. Serios. Atât îți ia pui raspberry-ul în carcasă, să îi pui niște radiatoare, să bagi sd card-ul cu imaginea, să conectezi totul la televizor și să pornești un joc.

Zece minute ăsta e cu asterix pentru că în prealabil trebuia să downloadezi 2 programe (SD Card Formatter și Win32DiskImager) și o imagine de Retropie de pe Arcade Punks de câțiva GB (32 în cazul meu) pe care ulterior să o pui pe card. Aici în funcție card reader și internet, mai sunt lejer câteva ore de adăugat. Elegant.

Singura chestie care mai poate să îți dea bătaie de cap e că imaginea nu se potrivește pe cardul tau pentru că ăla care a făcut-o avea un card unde un giga are 1024 mega și nu 1000 mega ca al tău, iar diferența aia de câțiva mega e suficient cât să îți scoată peri albi. Eu am scăpat de asta luându-mi un Sandisk - brand popular printre gigeii care fac imagini de Retropie.

În titlu am zis 462 de lei, dar puteam să ies mult mai ieftin pentru ca a trebuit să îmi cumpăr încă un controler de xbox360, un micro sd card pentru că nu aveam niciunul în casă și un cablu HDMI. Toate astea au fost în jur de 245 RON. Raspberry-ul cu carcasă și radiatoare a fost 215 RON de la importatorul oficial pentru că la emag era o țâră mai scump.

Conectarea controalelor este iar o chestie extrem de ușoară, în cazul meu. Aveam unul de la Xbox360, am mai luat unul și un adaptor wireless care te lasă să le folosești și pe PC, am băgat adaptorul în raspberry și gata.

În loc de concluzie pot spune doar astea trei lucruri. Am dat de niște jocuri de ATARI care au stors toată nostalgia din mine. Mi-am găsit Xmen-ul pe care îl jucam la arcade-ul de la metrou acum 25 de ani, iar vineri de ziua mea s-a jucat golf până la 2 dimineața. #preabine

Comentarii

  1. Mi se pare geniala ideea.
    Alimentarea pentru Raspberry se poate face si prin priza auto? Ca as incerca sa fac treaba asta, dar pentru montare in masina, sa aiba cel mic ocupatie la drumurile lungi.
    Conectat la o tetiera cu display ar functiona minunat.
    Te deranjeaza daca te contactez privitor la partea se soft?

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hei, Se poate face și prin baterie externă de telefon. Îți trebuie un micro usb care scoată 5 volți cu 2 amperi - adică fast charging. Un display de raspberry pi e vreo 7-900 ron și cred că va trebui să confecționezi tu o carcasă - posibil să existe, n-am studiat problema. Sigur. Poți să mă contactezi. nihasa la gmail.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pui un link cu imaginea propriu-zisa?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…