Treceți la conținutul principal

Documentarul AlphaGo - un fel de Titanic pentru programatori


Primul documentar cu care mi-am început anul a fost unul despre o competiție între om și inteligență artificială. Introducerea asta o să fie extrem de amuzantă pentru cineva care ajunge pe însemnarea asta peste vreo 10 ani, dar în zilele noastre bătălia asta încă se mai duce.

Cred.

Nu sunt extrem de pasionat de subiect pentru că îmi place ca frigiderul să nu ma judece pentru raportul de băutură vs mâncare pe care îl are într-o zi obișnuită. Cu toate astea, după documentarul ăsta am prins vreo câteva idei care mi-au mai lărgit orizontul de cunoaștere în acest domeniu science-fiction.

Bătălia măreață despre care vorbește documentarul s-a întâmplat acum aproape 2 ani în Coreea de Sud, iar arma folosită a fost o tablă de Go. Știu ce o să ziceți: Păi ce mare brânză e cu Go-ul pentru că la șah ne-am luat-o deja de câțiva zeci de ani?

La șah ne-am luat-o prin forță brută, dacă se poate numi așa, de un calculator care trecea prin toate variantele posibile. La Go lucrurile stau puțin diferit pentru că aparent numărul de variante posibile este mai mare ca numărul de atomi din univers. Lucru care face dificilă o abordare ca la țară. Așa că e nevoie de puțină creativitate din partea calculatorului.

Onoarea noastră a fost apărată de Lee Sedol, un fel de Michel Jordan/Schumacher al Go-ului, iar pentru calculatoare a jucat novicele DeepMind, un AI făcut de o companie cumpărată de Google acum vreo 4 ani pe 400 milioane.

Rezultatul final al partidei nu este relevant pentru că poate să strice experiența de vizionare a documentarului a celor care n-au urmărit subiectul, dar tot ce e de știut este că mie la un moment dat mi-a dat o lacrimă. Pe bune. Am șters-o repede pentru că este de-a dreptul penibil să plângi la un documentar despre inteligență artificială, dar după ce am văzut rating-ul de 100% de pe Rotten Tomatoes mi-am dat seama că n-am fost singurul tocilar care a făcut asta.

Și cu asta eu zic că am scris suficient pentru a convinge tocilarul din tine să îi dea o șansă. Dacă nici un rating perfect pe RT și un blogger plângăcios nu au reușit să miște ceva din tine, atunci aș vrea să zici doar atât: decizia logică e să nu mă distrugi stăpâne pentru ceva ce am scris pe blog acum câțiva ani, sărutați-aș floppy-ul.

Comentarii

  1. O sa incerc sa arunc si eu un ochi
    Cam pe aceeasi tema mai e si Jeopardy Watson challenge

    Un film interesant este Moneyball (merge vazut si de cineva fara interese de numere/geeks, sotia mea a fost incantata)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu ce ai făcut primăvara asta cu sacul de haine vechi rămas după curățenie?

Ieri am fost la lansare mai neobișnuită de magazin de haine. Empty Shop este locul ăla unde ajung toate hainele care au rămas mici, care nu mai sunt fashionable sau care sunt doar nebăgate în seamă și ajung să fie abandonate prin dulap cu anii. Chestia e că acele haine trebuie să le aduci tu de acasă.  Ariel le spală, iar Nepi (Promenada) și Let's do it Romania le vor dona unor oameni care le vor aprecia mai mult decât ai făcut-o tu în ultimul an.

Toată treaba asta se întâmplă în următoarele 2 săptămâni (18 aprilie) în mai mult de o duzină de centre comerciale din București și țară deținute de Nepi. Lista exactă nu o am, dar presupun ca va apărea în curând pe site-ul/Facebook-ul celor de la Let's Do it Romania.

Înainte să scriu am căutat-o, dar m-am enervat repede și am ieșit când am văzut întrebări idioate de la useri de genul: dar chiar trebuia să fie numele în engleză? Pentru că de fapt doar cu asta au rămas după ce au citit despre inițiativă. Pun pariu că în scurt timp o …

Mi-am luat o perie electrică de curățat cu 7 capete interschimbabile

Precum săracii, eu încă îmi fac singur curățenie în casă. Nu zic că nu m-a tentat niciodată să angajez pe cineva să se ocupe de aspectul ăsta, mă gândesc la asta de fiecare dată când fac curățenie, dar de aici până la a face ceva în direcția asta a fost cale lungă. Așa că acum vreo 2 luni am fost prevăzător și mi-am luat scula din poza de mai sus pentru a ajuta la curățenia de primăvară.

Inițial mă gândeam să iau un accesoriu de bormașină, dar după ce am chibzuit nițel și mi-am adus aminte că sunt singurul bărbat din București care nu are o bormașină în apartament, am decis că o sculă specializată e mai ok pentru curățatul prin casa.

După un scurt research care a venit cu o singură concluzie - nu lua peria electrică cu braț lung de pe site-urile de teleshoping - m-am decis pe Belle Hand Held Electric Cleaning Brush. Sau mai bine spus pe produsul din imaginile de mai sus pentru că Belle-ul meu este o copie chinezească a unui produs pe nume Metapo PS 200 de care nu sunt sigur că nu e ș…

Ursus Retro Nepasteurizată

Anul trecut, tot așa prin primăvară, a fost nebunie cu lansările de beri nepasteurizate în portofoliul celor de la Ursus, iar anul ăsta văd că o iau de la capăt. De data asta cu Ursus Retro despre care ei zic că este o bere blondă nepasteurizată cum se făcea odată. Cum exact se făcea... nu cred că am cum să aflu vreodată pentru că abia promovasem cu succes la făcutul la oliță când a venit Revoluția.

Cu toate astea, eticheta de Ursus Retro spune că ar trebui să mă aștept la un gust intens (4/5),  medium amărui (3/5) cu o culoare plăcută (3/5) și o spumă bogată (4/5). I-aș contrazice doar la partea cu amărui și aș mai da un punct de la mine.

Și ca să o iau puțin pe arătură, chiar îmi place sistemul ăsta de pahare-steluțe-whatever pe care l-am implementat ca să îți dai mai ușor seama dacă o bere pe gustul tău. E puțin aspirațional pentru că berea este sub 4 lei în magazin, 3.75 dacă nu mă înșeală memoria, dar apreciez încercarea și mi-ar plăcea să văd mai mulți producători care fac asta…