Treceți la conținutul principal

Documentarul AlphaGo - un fel de Titanic pentru programatori


Primul documentar cu care mi-am început anul a fost unul despre o competiție între om și inteligență artificială. Introducerea asta o să fie extrem de amuzantă pentru cineva care ajunge pe însemnarea asta peste vreo 10 ani, dar în zilele noastre bătălia asta încă se mai duce.

Cred.

Nu sunt extrem de pasionat de subiect pentru că îmi place ca frigiderul să nu ma judece pentru raportul de băutură vs mâncare pe care îl are într-o zi obișnuită. Cu toate astea, după documentarul ăsta am prins vreo câteva idei care mi-au mai lărgit orizontul de cunoaștere în acest domeniu science-fiction.

Bătălia măreață despre care vorbește documentarul s-a întâmplat acum aproape 2 ani în Coreea de Sud, iar arma folosită a fost o tablă de Go. Știu ce o să ziceți: Păi ce mare brânză e cu Go-ul pentru că la șah ne-am luat-o deja de câțiva zeci de ani?

La șah ne-am luat-o prin forță brută, dacă se poate numi așa, de un calculator care trecea prin toate variantele posibile. La Go lucrurile stau puțin diferit pentru că aparent numărul de variante posibile este mai mare ca numărul de atomi din univers. Lucru care face dificilă o abordare ca la țară. Așa că e nevoie de puțină creativitate din partea calculatorului.

Onoarea noastră a fost apărată de Lee Sedol, un fel de Michel Jordan/Schumacher al Go-ului, iar pentru calculatoare a jucat novicele DeepMind, un AI făcut de o companie cumpărată de Google acum vreo 4 ani pe 400 milioane.

Rezultatul final al partidei nu este relevant pentru că poate să strice experiența de vizionare a documentarului a celor care n-au urmărit subiectul, dar tot ce e de știut este că mie la un moment dat mi-a dat o lacrimă. Pe bune. Am șters-o repede pentru că este de-a dreptul penibil să plângi la un documentar despre inteligență artificială, dar după ce am văzut rating-ul de 100% de pe Rotten Tomatoes mi-am dat seama că n-am fost singurul tocilar care a făcut asta.

Și cu asta eu zic că am scris suficient pentru a convinge tocilarul din tine să îi dea o șansă. Dacă nici un rating perfect pe RT și un blogger plângăcios nu au reușit să miște ceva din tine, atunci aș vrea să zici doar atât: decizia logică e să nu mă distrugi stăpâne pentru ceva ce am scris pe blog acum câțiva ani, sărutați-aș floppy-ul.

Comentarii

  1. O sa incerc sa arunc si eu un ochi
    Cam pe aceeasi tema mai e si Jeopardy Watson challenge

    Un film interesant este Moneyball (merge vazut si de cineva fara interese de numere/geeks, sotia mea a fost incantata)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Schimbare

Precum anotimpul rece care surprinde în fiecare an autoritățile, așa ne surprind și pe noi de aproape fiecare dată rezultatele alegerilor. Și motivele sunt variate, dar nu m-aș feri să fiu primul care arată cu degetul spre social media.
Spre bulă!
Nici măcar nu e vreo manipulare voită, dar cu toate astea se întâmplă nevoia asta continuă a acționarilor de a crește de la semestru la semestru. Iar ecuația e simplă pentru rețele sociale: timp și internet points primesc lucrurile care îți plac așa că e oarecum logic să îți arătăm cu precădere lucrurile astea. Iar altceva nici nu știm ce să îți arătăm! între noi fie vorba.
Cum s-ar zice în Vaslui, e de fapt vina ta ca victimă.
Dar acum între noi fie vorba, e suficient să te uiți puțin prin jur pentru a realiza că majoritatea oamenilor n-ar primi like-ul tău pe Internet.
Dacă îți taie calea pe stradă și nu semnalizează, cu cine crezi că va vota?
Sau ăla care apasă cu sete butonul de închidere a ușilor imediat ce urcă în lift, ăla crezi că iese…

Reminder de weekend: se iese la vot

- Aoleu, e duminica asta?
- Da.
- Păi deja mi-am plănuit o ieșire din oraș având în vedere vremea frumoasă...
- Nu e nicio problemă. Poți vota oriunde în țară. Găsește o scoală și probabil acolo e o secție de votare.
- De fapt ieșirea e un city break în afară.
- Pentru românii din afara țării perioada de votare e de 3 zile, de vineri până duminică. Ia dă un clic aici: https://votdiaspora.ro/.
N-am fost niciodată prea ancorat în politică, dar nu țin minte vreodată să fii văzut o campanie electorală mai diluată ca până acum. O campanie în care nu s-a întâmplat nimic prin media, nici măcar o dezbatere cu candidații mai de doamne ajută. Tentativa aia de discuție cu cei care au jumătate de procent prin sondaje nu se pune.

E ok, țin postul ăsta pe pozitiv chiar dacă toți candidații pare că și-au comandat strategia de campanie de pe aliexpress: unora încă nu le-a venit pachetul, iar alții au comandat ceva ce avea poza și descrierea cu caracter fantezist.

În schimb, cel mai mârlan lucru e cu…