Treceți la conținutul principal

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

A doua jumătate de an e mai activă pentru că mi-am luat câine

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing de prin anii '60, față de cei 8 300 de pași pe care îi făceam în 2016. Noroc cu mine că mai ridic țărișoara asta în topurile de profil.

Să zic exact la ce mă refer. Într-un studiu din 2017 făcut pe 700 000 de utilizatori din 46 de țări ocupăm poziția 32 cu o medie de 4 759 de pași pe zi. Aproape cei mai leneși din Europa, dar noroc cu frații greci care stau nițel mai rău ca noi pe poziția 38 cu o medie de 4 315. Stăm chiar mai prost decât americanii ăia obezi de care facem mișto și care sunt cu 2 locuri mai sus ca noi.

Top 5 arată cam așa:

  1. Hong Kong 6,880
  2. China 6,189
  3. Ukraine 6,107
  4. Japan 6,010
  5. Russia 5,969


Dar să mă întorc la pașii mei și să fac o analiză rudimentară cu ce efecte au avut asupra stilului meu de viață. În primul și în primul rând, n-am putut să mă laud acum vreo lună că sunt și eu un Uber Star pentru că n-aveam suficient curse făcute.

În 2017 am preferat să merg pe jos decât să fac o comandă de Uber/Taxify. Am mai avut scăpări, dar cu din ăștia ca mine ar da faliment toate serviciile de gen. Metroul a fost sfânt și sunt dezamăgit că n-am fost înștiințat că sunt Metrorex Star cu, estimez eu, peste 550 de călătorii în anul ce a trecut. Asta e. Îmi printez eu acasă o diplomă pe care să o înrămez.

Al doilea beneficiu e că am mai dat jos cam 8 kg, dar ăsta putea să fie clickbait-ul pentru alt articol așa că nu o să intru în prea multe detalii.


Pentru 2018 îmi e greu să fac niște previziuni pentru că nu știu cât de activ pot să fiu în plus față de ce am făcut până acum, dar mi-ar plăcea să ajung la 3000 de km. O regulă de trei simplă ar zice că asta ar însemna o medie zilnică de 10 300 de pași, iar în acest moment acest lucru pare să fie în zona de fantezie.

Vom vedea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…

Cum mi-am făcut o consolă de jocuri retro cu 462 RON

Cumva m-am ferit să scriu postarea asta imediat ce am terminat de construit pentru că e într-o zonă gri de legalitate având în vedere că folosește niște jocuri pe care nu le-am plătit producătorului în trecut și pe care oricum nu pot să le cumpăr acum. Excepție fac o duzină-două de jocuri de la Nintendo care pe mine oricum niciodată nu m-au atras.

Povestea începe prin toamnă când i-am luat unui prieten o consolă NES Classic Edition. Super cadou și super idee, păcat că după n-am mai reușit să o găsesc să îmi iau și eu. Am stat luni de zile cu ea în favorite pe emag în ideea că o să mă notifice că e iar în stoc. S-ar părea că pe moment au renunțat să o mai producă.

Dar microbul era deja în mine și într-o dimineață de ianuarie zic că acum e momentul să îmi fac cadou de ziua mea o clonă chinezească. M-am uitat la niște review-uri și totul părea să fie ok. Găsisem una ieftinache pe emag și eram aproape să o comand când un gigel zice într-un clip random de pe YouTube că decât o clonă mai b…