Treceți la conținutul principal

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

A doua jumătate de an e mai activă pentru că mi-am luat câine

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing de prin anii '60, față de cei 8 300 de pași pe care îi făceam în 2016. Noroc cu mine că mai ridic țărișoara asta în topurile de profil.

Să zic exact la ce mă refer. Într-un studiu din 2017 făcut pe 700 000 de utilizatori din 46 de țări ocupăm poziția 32 cu o medie de 4 759 de pași pe zi. Aproape cei mai leneși din Europa, dar noroc cu frații greci care stau nițel mai rău ca noi pe poziția 38 cu o medie de 4 315. Stăm chiar mai prost decât americanii ăia obezi de care facem mișto și care sunt cu 2 locuri mai sus ca noi.

Top 5 arată cam așa:

  1. Hong Kong 6,880
  2. China 6,189
  3. Ukraine 6,107
  4. Japan 6,010
  5. Russia 5,969


Dar să mă întorc la pașii mei și să fac o analiză rudimentară cu ce efecte au avut asupra stilului meu de viață. În primul și în primul rând, n-am putut să mă laud acum vreo lună că sunt și eu un Uber Star pentru că n-aveam suficient curse făcute.

În 2017 am preferat să merg pe jos decât să fac o comandă de Uber/Taxify. Am mai avut scăpări, dar cu din ăștia ca mine ar da faliment toate serviciile de gen. Metroul a fost sfânt și sunt dezamăgit că n-am fost înștiințat că sunt Metrorex Star cu, estimez eu, peste 550 de călătorii în anul ce a trecut. Asta e. Îmi printez eu acasă o diplomă pe care să o înrămez.

Al doilea beneficiu e că am mai dat jos cam 8 kg, dar ăsta putea să fie clickbait-ul pentru alt articol așa că nu o să intru în prea multe detalii.


Pentru 2018 îmi e greu să fac niște previziuni pentru că nu știu cât de activ pot să fiu în plus față de ce am făcut până acum, dar mi-ar plăcea să ajung la 3000 de km. O regulă de trei simplă ar zice că asta ar însemna o medie zilnică de 10 300 de pași, iar în acest moment acest lucru pare să fie în zona de fantezie.

Vom vedea.

Comentarii

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…