Treceți la conținutul principal

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

A doua jumătate de an e mai activă pentru că mi-am luat câine

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing de prin anii '60, față de cei 8 300 de pași pe care îi făceam în 2016. Noroc cu mine că mai ridic țărișoara asta în topurile de profil.

Să zic exact la ce mă refer. Într-un studiu din 2017 făcut pe 700 000 de utilizatori din 46 de țări ocupăm poziția 32 cu o medie de 4 759 de pași pe zi. Aproape cei mai leneși din Europa, dar noroc cu frații greci care stau nițel mai rău ca noi pe poziția 38 cu o medie de 4 315. Stăm chiar mai prost decât americanii ăia obezi de care facem mișto și care sunt cu 2 locuri mai sus ca noi.

Top 5 arată cam așa:

  1. Hong Kong 6,880
  2. China 6,189
  3. Ukraine 6,107
  4. Japan 6,010
  5. Russia 5,969


Dar să mă întorc la pașii mei și să fac o analiză rudimentară cu ce efecte au avut asupra stilului meu de viață. În primul și în primul rând, n-am putut să mă laud acum vreo lună că sunt și eu un Uber Star pentru că n-aveam suficient curse făcute.

În 2017 am preferat să merg pe jos decât să fac o comandă de Uber/Taxify. Am mai avut scăpări, dar cu din ăștia ca mine ar da faliment toate serviciile de gen. Metroul a fost sfânt și sunt dezamăgit că n-am fost înștiințat că sunt Metrorex Star cu, estimez eu, peste 550 de călătorii în anul ce a trecut. Asta e. Îmi printez eu acasă o diplomă pe care să o înrămez.

Al doilea beneficiu e că am mai dat jos cam 8 kg, dar ăsta putea să fie clickbait-ul pentru alt articol așa că nu o să intru în prea multe detalii.


Pentru 2018 îmi e greu să fac niște previziuni pentru că nu știu cât de activ pot să fiu în plus față de ce am făcut până acum, dar mi-ar plăcea să ajung la 3000 de km. O regulă de trei simplă ar zice că asta ar însemna o medie zilnică de 10 300 de pași, iar în acest moment acest lucru pare să fie în zona de fantezie.

Vom vedea.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…