Treceți la conținutul principal

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

A doua jumătate de an e mai activă pentru că mi-am luat câine

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing de prin anii '60, față de cei 8 300 de pași pe care îi făceam în 2016. Noroc cu mine că mai ridic țărișoara asta în topurile de profil.

Să zic exact la ce mă refer. Într-un studiu din 2017 făcut pe 700 000 de utilizatori din 46 de țări ocupăm poziția 32 cu o medie de 4 759 de pași pe zi. Aproape cei mai leneși din Europa, dar noroc cu frații greci care stau nițel mai rău ca noi pe poziția 38 cu o medie de 4 315. Stăm chiar mai prost decât americanii ăia obezi de care facem mișto și care sunt cu 2 locuri mai sus ca noi.

Top 5 arată cam așa:

  1. Hong Kong 6,880
  2. China 6,189
  3. Ukraine 6,107
  4. Japan 6,010
  5. Russia 5,969


Dar să mă întorc la pașii mei și să fac o analiză rudimentară cu ce efecte au avut asupra stilului meu de viață. În primul și în primul rând, n-am putut să mă laud acum vreo lună că sunt și eu un Uber Star pentru că n-aveam suficient curse făcute.

În 2017 am preferat să merg pe jos decât să fac o comandă de Uber/Taxify. Am mai avut scăpări, dar cu din ăștia ca mine ar da faliment toate serviciile de gen. Metroul a fost sfânt și sunt dezamăgit că n-am fost înștiințat că sunt Metrorex Star cu, estimez eu, peste 550 de călătorii în anul ce a trecut. Asta e. Îmi printez eu acasă o diplomă pe care să o înrămez.

Al doilea beneficiu e că am mai dat jos cam 8 kg, dar ăsta putea să fie clickbait-ul pentru alt articol așa că nu o să intru în prea multe detalii.


Pentru 2018 îmi e greu să fac niște previziuni pentru că nu știu cât de activ pot să fiu în plus față de ce am făcut până acum, dar mi-ar plăcea să ajung la 3000 de km. O regulă de trei simplă ar zice că asta ar însemna o medie zilnică de 10 300 de pași, iar în acest moment acest lucru pare să fie în zona de fantezie.

Vom vedea.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …