Treceți la conținutul principal

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

A doua jumătate de an e mai activă pentru că mi-am luat câine

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing de prin anii '60, față de cei 8 300 de pași pe care îi făceam în 2016. Noroc cu mine că mai ridic țărișoara asta în topurile de profil.

Să zic exact la ce mă refer. Într-un studiu din 2017 făcut pe 700 000 de utilizatori din 46 de țări ocupăm poziția 32 cu o medie de 4 759 de pași pe zi. Aproape cei mai leneși din Europa, dar noroc cu frații greci care stau nițel mai rău ca noi pe poziția 38 cu o medie de 4 315. Stăm chiar mai prost decât americanii ăia obezi de care facem mișto și care sunt cu 2 locuri mai sus ca noi.

Top 5 arată cam așa:

  1. Hong Kong 6,880
  2. China 6,189
  3. Ukraine 6,107
  4. Japan 6,010
  5. Russia 5,969


Dar să mă întorc la pașii mei și să fac o analiză rudimentară cu ce efecte au avut asupra stilului meu de viață. În primul și în primul rând, n-am putut să mă laud acum vreo lună că sunt și eu un Uber Star pentru că n-aveam suficient curse făcute.

În 2017 am preferat să merg pe jos decât să fac o comandă de Uber/Taxify. Am mai avut scăpări, dar cu din ăștia ca mine ar da faliment toate serviciile de gen. Metroul a fost sfânt și sunt dezamăgit că n-am fost înștiințat că sunt Metrorex Star cu, estimez eu, peste 550 de călătorii în anul ce a trecut. Asta e. Îmi printez eu acasă o diplomă pe care să o înrămez.

Al doilea beneficiu e că am mai dat jos cam 8 kg, dar ăsta putea să fie clickbait-ul pentru alt articol așa că nu o să intru în prea multe detalii.


Pentru 2018 îmi e greu să fac niște previziuni pentru că nu știu cât de activ pot să fiu în plus față de ce am făcut până acum, dar mi-ar plăcea să ajung la 3000 de km. O regulă de trei simplă ar zice că asta ar însemna o medie zilnică de 10 300 de pași, iar în acest moment acest lucru pare să fie în zona de fantezie.

Vom vedea.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…