Treceți la conținutul principal

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor


Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de roboți, străini random sau români d-ai noștri. Cam 1 din 3 îmi dădea și follow de ajunsese ecranul de notificări arăta ca un afișaj din Gara de Nord - adică îmi spunea că tot vin spre mine niște followerși, dar eu tot nu puteam să trec de nenorocita aia de mie de urmăritori.

A fost destul de amuzant pentru că deși eram mai popular ca niciodată pe Instagram, reușeam să pierd prin neprezentare la jocul îți dau follow ca să îmi dai înapoi și tu, iar apoi îți dau unfollow. Până și gigeii de îmi dădeau înainte follow organic au renunțat să mai facă asta când vedeau ce buchete de 30 de hash tag-uri însoțeau fiecare poză.

Acum nu zic că poate e și vina mea că sunt puțin pe lângă cromatica preferată a platformei sociale, dar experimentul a fost unul destul de interesant pentru mine personal. Profesional știam că oricum nu funcționează, dar eram curios să văd dacă mirajul like-urilor o să mă forțeze să fiu activ și consecvent pe zona asta a fotografică.

O perioadă a mers, cum întotdeauna merge proverbialul îmbătat cu apă rece, dar apoi crash-ul a venit ca o furtună. N-am mai pus mâna pe camera foto câteva săptămâni la rând. Fiecare trage ce concluzie dorește după istorisirea asta, eu știu doar că mi-a plăcut să mă dau cu capul de pereți pentru a vedea dacă apare sau nu o migrenă după.

Comentarii

  1. Bogdan, sorry, dar problema stă în aplicația de generat hashtags şi nu în folosirea hashatags. Aplicația ți-a dat nişte hashtags generice, care atrag spammeri & co. Hashtags folosite corect sunt o metodă de catalogare a conținutului, care comunică teme foto (din ce în ce mai specifice), ajutând conținutul tău să ajungă la oamenii interesați de acel tip de fotografii. Într-adevăr, în 2018, ele nu mai sunt la fel de eficiente ca în 2014, dar asta se întâmplă din cauza volumului mare de conținut de pe instagram. Totuşi, dacă stai constant să cauți hashtags potrivite cu ce postezi, şi astăzi poți găsi oameni care să intre în comunitatea ta şi să interacționeze constant cu tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să fiu sincer, aplicația folosită era făcută de un fotograf și hashtag-urile păreau să fie cât de cât acolo. În plus, nici eu n-am adaptat conținutul pentru o zonă internațională, poate e și ăsta motivul. Dar sunt de acord cu ceea ce spui - hashtag-urile corecte pot să ajute, buba e că pe grabă cum am vrut eu nu a mers :)

      Ștergere
  2. Ana mi-a luat vorbele din gura. Am testat si eu la un moment dat acele aplicatii de generat hashtag-uri si erau extrem de generice. Pana la urma am inceput eu sa urmaresc anumiti influenceri si sa ma inspir de la ei cu anumite hashtag-uri care vad ca au dat roade destul de bunicele..ce-i drept, necesita ceva timp investit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu pentru hashtag-uri recomand https://displaypurposes.com/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…