Treceți la conținutul principal

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor


Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de roboți, străini random sau români d-ai noștri. Cam 1 din 3 îmi dădea și follow de ajunsese ecranul de notificări arăta ca un afișaj din Gara de Nord - adică îmi spunea că tot vin spre mine niște followerși, dar eu tot nu puteam să trec de nenorocita aia de mie de urmăritori.

A fost destul de amuzant pentru că deși eram mai popular ca niciodată pe Instagram, reușeam să pierd prin neprezentare la jocul îți dau follow ca să îmi dai înapoi și tu, iar apoi îți dau unfollow. Până și gigeii de îmi dădeau înainte follow organic au renunțat să mai facă asta când vedeau ce buchete de 30 de hash tag-uri însoțeau fiecare poză.

Acum nu zic că poate e și vina mea că sunt puțin pe lângă cromatica preferată a platformei sociale, dar experimentul a fost unul destul de interesant pentru mine personal. Profesional știam că oricum nu funcționează, dar eram curios să văd dacă mirajul like-urilor o să mă forțeze să fiu activ și consecvent pe zona asta a fotografică.

O perioadă a mers, cum întotdeauna merge proverbialul îmbătat cu apă rece, dar apoi crash-ul a venit ca o furtună. N-am mai pus mâna pe camera foto câteva săptămâni la rând. Fiecare trage ce concluzie dorește după istorisirea asta, eu știu doar că mi-a plăcut să mă dau cu capul de pereți pentru a vedea dacă apare sau nu o migrenă după.

Comentarii

  1. Bogdan, sorry, dar problema stă în aplicația de generat hashtags şi nu în folosirea hashatags. Aplicația ți-a dat nişte hashtags generice, care atrag spammeri & co. Hashtags folosite corect sunt o metodă de catalogare a conținutului, care comunică teme foto (din ce în ce mai specifice), ajutând conținutul tău să ajungă la oamenii interesați de acel tip de fotografii. Într-adevăr, în 2018, ele nu mai sunt la fel de eficiente ca în 2014, dar asta se întâmplă din cauza volumului mare de conținut de pe instagram. Totuşi, dacă stai constant să cauți hashtags potrivite cu ce postezi, şi astăzi poți găsi oameni care să intre în comunitatea ta şi să interacționeze constant cu tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să fiu sincer, aplicația folosită era făcută de un fotograf și hashtag-urile păreau să fie cât de cât acolo. În plus, nici eu n-am adaptat conținutul pentru o zonă internațională, poate e și ăsta motivul. Dar sunt de acord cu ceea ce spui - hashtag-urile corecte pot să ajute, buba e că pe grabă cum am vrut eu nu a mers :)

      Ștergere
  2. Ana mi-a luat vorbele din gura. Am testat si eu la un moment dat acele aplicatii de generat hashtag-uri si erau extrem de generice. Pana la urma am inceput eu sa urmaresc anumiti influenceri si sa ma inspir de la ei cu anumite hashtag-uri care vad ca au dat roade destul de bunicele..ce-i drept, necesita ceva timp investit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu pentru hashtag-uri recomand https://displaypurposes.com/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…