Treceți la conținutul principal

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor


Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de roboți, străini random sau români d-ai noștri. Cam 1 din 3 îmi dădea și follow de ajunsese ecranul de notificări arăta ca un afișaj din Gara de Nord - adică îmi spunea că tot vin spre mine niște followerși, dar eu tot nu puteam să trec de nenorocita aia de mie de urmăritori.

A fost destul de amuzant pentru că deși eram mai popular ca niciodată pe Instagram, reușeam să pierd prin neprezentare la jocul îți dau follow ca să îmi dai înapoi și tu, iar apoi îți dau unfollow. Până și gigeii de îmi dădeau înainte follow organic au renunțat să mai facă asta când vedeau ce buchete de 30 de hash tag-uri însoțeau fiecare poză.

Acum nu zic că poate e și vina mea că sunt puțin pe lângă cromatica preferată a platformei sociale, dar experimentul a fost unul destul de interesant pentru mine personal. Profesional știam că oricum nu funcționează, dar eram curios să văd dacă mirajul like-urilor o să mă forțeze să fiu activ și consecvent pe zona asta a fotografică.

O perioadă a mers, cum întotdeauna merge proverbialul îmbătat cu apă rece, dar apoi crash-ul a venit ca o furtună. N-am mai pus mâna pe camera foto câteva săptămâni la rând. Fiecare trage ce concluzie dorește după istorisirea asta, eu știu doar că mi-a plăcut să mă dau cu capul de pereți pentru a vedea dacă apare sau nu o migrenă după.

Comentarii

  1. Bogdan, sorry, dar problema stă în aplicația de generat hashtags şi nu în folosirea hashatags. Aplicația ți-a dat nişte hashtags generice, care atrag spammeri & co. Hashtags folosite corect sunt o metodă de catalogare a conținutului, care comunică teme foto (din ce în ce mai specifice), ajutând conținutul tău să ajungă la oamenii interesați de acel tip de fotografii. Într-adevăr, în 2018, ele nu mai sunt la fel de eficiente ca în 2014, dar asta se întâmplă din cauza volumului mare de conținut de pe instagram. Totuşi, dacă stai constant să cauți hashtags potrivite cu ce postezi, şi astăzi poți găsi oameni care să intre în comunitatea ta şi să interacționeze constant cu tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să fiu sincer, aplicația folosită era făcută de un fotograf și hashtag-urile păreau să fie cât de cât acolo. În plus, nici eu n-am adaptat conținutul pentru o zonă internațională, poate e și ăsta motivul. Dar sunt de acord cu ceea ce spui - hashtag-urile corecte pot să ajute, buba e că pe grabă cum am vrut eu nu a mers :)

      Ștergere
  2. Ana mi-a luat vorbele din gura. Am testat si eu la un moment dat acele aplicatii de generat hashtag-uri si erau extrem de generice. Pana la urma am inceput eu sa urmaresc anumiti influenceri si sa ma inspir de la ei cu anumite hashtag-uri care vad ca au dat roade destul de bunicele..ce-i drept, necesita ceva timp investit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu pentru hashtag-uri recomand https://displaypurposes.com/

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …