Treceți la conținutul principal

Ground Zero Ticket To The Stars: bere în ediție limitată lansată la AV8

Ground Zero Ticket To The Stars: bere în ediție limitată lansată la AV8

Dacă mă întreba careva acum o săptămână ce știu despre Ground Zero Ticket To The Stars sau AV8, aș fi ridicat din umeri și aș fi dat vina pe câine pentru că n-am mai fost pe cool în ultimele luni. Între timp am reușit să acumulez suficiente informații încât să fiu un fel de mini expert pe subiectele astea două.

AV8 este un restaurant casual-cool abia scos din țiplă ce are o serie de apucături hipsterești mișto precum cafea de la Origo, craft beer și design-ul ăla minimalist-o-industrial care rupe pe Instagram, dar și cu o locație centrală la care poți ajunge ușor: Bulevardul Aviatorilor nr. 8A, la 30 de secunde de gura de metrou de la Piața Victoriei.

Totodată este locul unde miercurea trecută într-un mix ciudat de oameni, cei de la Ground Zero și-au dezvăluit cel mai nou experiment: o bere a cărei stil a fost ales în urma unui vot popular acum un an, Ticket To The Stars.

Toată nebunia a început cu un sondaj pe Facebook unde 224 de fani au ales Russian Imperial Stout ca stil pentru acest experiment. 10 tipuri de malț și 5 kg de hamei mai târziu, după o fermentare cu un rezultat mai puțin plăcut și o maturare de 2 luni care n-a remediat nimic, băieții de la Ground Zero au lăsat cei 400 de experimento-litri timp de vreo 6 luni la maturat în niște butoaie de stejar care înainte ajutaseră un Merlot preț de 2 ani să ajungă pe drumul corect.

Berea rezultată era oricum specială și fără toată această poveste pentru că e una dintre cele mai tari beri făcute în România (12% abv), dar așa cred că se înțelege mai bine ce înseamnă o ediție specială  și de ce una costă 25 de lei la berero.

Și aici ajungem la problema fundamentală a ediților limitate de "amploarea" asta. Ai aproximativ 1200 de sticle cu care faci 3 evenimente în Iași, București și Cluj, îți mai rămân câteva sute pe care le dai unui singur magazin de bere, mai păstrezi și tu vreo câteva așa de nostalgie și ai isprăvit tot.

Practic acum mă întreb de ce am scris acestă însemnare. Cei care au testat știu despre ce vorbesc, iar șansele celor care încă n-au testat scad pe zi ce trece. Acum e prea târziu să mai dau înapoi așa că o să îi fac încerc un mic review pentru posteritate.

Ground Zero Ticket To The Stars este ceva de încercat și de savurat. Oricine a mai experimentat în trecut cu beri la nivelul ăsta de tărie știe că sunt temperamentale și destul de diferite față de berile normale de cursă lungă. Eu aș zice că e genul de bere pe care o bei pentru palmares.

E închisă la culoare, are o spuma cremoasă care se isprăvește destul de repede, slab acidulată cu un gust puternic de caramel și malț prăjit care persistă după prima gură. Primă gură care cu siguranță surprinde prin asprime. Știu că sună dubios, dar nu este o bere rafinată. E mai sălbatică și din experiența proprie pot spune că nu sunt mulți care apreciază un caracter atât de puternic.

Cum ziceam, este o experiență. Eu mi-am comandat vreo 4 pentru a experimenta mai mult acasă că la petrecerea de lansare după două experimenta a trebuit să o dau pe Imperial Fuck. Deh. Am venit nepregătit pentru confruntare.

Comentarii

  1. ramai la ce stii, nu doar ca esti nepregatit pentru "confruntare", esti nepregatit pentru a scrie despre o bere ca asta. Ramai la "este o experienta" si nu incerca sa faci un review la ceva ce te depaseste. E ca si cum m-as apuca eu sa fac un review la o imprimanta multifunctionala, in conditiile in care nici nu stiu cum sa fac o scanare cu ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt blogger, îți dai seama că nu o să rămân doar la ce mă pricep.

      Ștergere
  2. Eu am incercat Ground Zero la o "hamburgarie". Mi-a placut atat de mult incat am ramas cu impresia ca este cea mai buna bere dintre cele artizanale. Poate ai auzit de "Statia RomBeer". Vanez Ground Zero acolo pentru ca se termina repede si aduc mai rar. Si chiar daca nu te pricepi, cum spunea un Anonim, lucrurile (berile) se invata, se gusta si se trag concluzii. Oricum de subiectivitate nu ai cum sa scapi in aceasta zona a berilor :). Spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă nu sunt cei mai buni, cu siguranță sunt în top 2-3. Au multe sortimente, unele extrem de reușite din punctul meu de vedere, altele mai puțin.

      Ștergere
    2. Nu stiu cate sortimente au dar gustul si amintirea acelei beri a rams :).

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…