Treceți la conținutul principal

Ghid digital degustare de vin: “Instrucțiuni de navigare în lumea simțurilor


Unul din lucrurile pe care nu le-am deprins până la vârsta asta a fost să degust și să apreciez ca la carte un vin. Deși am fost la câteva degustări de vinuri, am rămas cu aceeași gingășie de elefant în magazinul de porțelanuri atunci când trebuie să zic niște laude la adresa unui vin bun. Mi se plimbă cuvintele prin gură și în afară de câteva adjective lipsite de imaginație nu știu ce aș putea să mai zic.

Așa că m-am bucurat acum vreo 2 luni când cei de la WineUp mi-a zis că vor să îmi trimită un kit de explorare senzorială care să mă ajute cumva în a deprinde puțin arta asta a degustatului. Abia ieri a ajuns kit-ul pe la mine pentru că se știe că viață peste Carpați e mai relaxată nițel și de asta oamenii ăia sunt mai fericiți.

L-am răsfoit puțin îndată ce a ajuns și mi-a plăcut că e axat mai mult pe tehnică decât emoție sau mai știu eu ce alte lucruri ezoterice implică o degustare de vin. Simplu, curat, ilustrat fix cât trebuie, mini ghidul de câteva pagini este și in variantă digitală pe site-ul lor. Nu zic acum că trebuie să devină carte de căpătâi pe subiectul ăsta al degustatului de vin, dar undeva acolo un biblioteca virtuală a oricărui învățăcel tot ar trebui să existe.

În altă ordine de idei, probabil că undeva prin aceasta însemnare ar trebui să strecor și două trei vorbe despre festivalul de degustare de vin pe care oamenii ăștia îl organizează la Cluj de câțiva ani, festival de care eu abia anul ăsta am auzit: WineUp Fair in Transylvania. Pare o nebunie ce se întâmplă acolo, 300 de vinuri românești și internaționale pe care le poți degusta timp de 3 zile la Muzeul de Artă, Palatul Banffy (4-6 mai) pentru suma deloc modică de 50 de lei pe zi. Eh. E mai classy nițel ca un festival cu food truck-uri și bere.

Tentant. E doar 210 lei biletul dus întors București - Cluj la Wizz în perioada aia.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …