Treceți la conținutul principal

Ghid digital degustare de vin: “Instrucțiuni de navigare în lumea simțurilor


Unul din lucrurile pe care nu le-am deprins până la vârsta asta a fost să degust și să apreciez ca la carte un vin. Deși am fost la câteva degustări de vinuri, am rămas cu aceeași gingășie de elefant în magazinul de porțelanuri atunci când trebuie să zic niște laude la adresa unui vin bun. Mi se plimbă cuvintele prin gură și în afară de câteva adjective lipsite de imaginație nu știu ce aș putea să mai zic.

Așa că m-am bucurat acum vreo 2 luni când cei de la WineUp mi-a zis că vor să îmi trimită un kit de explorare senzorială care să mă ajute cumva în a deprinde puțin arta asta a degustatului. Abia ieri a ajuns kit-ul pe la mine pentru că se știe că viață peste Carpați e mai relaxată nițel și de asta oamenii ăia sunt mai fericiți.

L-am răsfoit puțin îndată ce a ajuns și mi-a plăcut că e axat mai mult pe tehnică decât emoție sau mai știu eu ce alte lucruri ezoterice implică o degustare de vin. Simplu, curat, ilustrat fix cât trebuie, mini ghidul de câteva pagini este și in variantă digitală pe site-ul lor. Nu zic acum că trebuie să devină carte de căpătâi pe subiectul ăsta al degustatului de vin, dar undeva acolo un biblioteca virtuală a oricărui învățăcel tot ar trebui să existe.

În altă ordine de idei, probabil că undeva prin aceasta însemnare ar trebui să strecor și două trei vorbe despre festivalul de degustare de vin pe care oamenii ăștia îl organizează la Cluj de câțiva ani, festival de care eu abia anul ăsta am auzit: WineUp Fair in Transylvania. Pare o nebunie ce se întâmplă acolo, 300 de vinuri românești și internaționale pe care le poți degusta timp de 3 zile la Muzeul de Artă, Palatul Banffy (4-6 mai) pentru suma deloc modică de 50 de lei pe zi. Eh. E mai classy nițel ca un festival cu food truck-uri și bere.

Tentant. E doar 210 lei biletul dus întors București - Cluj la Wizz în perioada aia.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…