Treceți la conținutul principal

Ghid digital degustare de vin: “Instrucțiuni de navigare în lumea simțurilor


Unul din lucrurile pe care nu le-am deprins până la vârsta asta a fost să degust și să apreciez ca la carte un vin. Deși am fost la câteva degustări de vinuri, am rămas cu aceeași gingășie de elefant în magazinul de porțelanuri atunci când trebuie să zic niște laude la adresa unui vin bun. Mi se plimbă cuvintele prin gură și în afară de câteva adjective lipsite de imaginație nu știu ce aș putea să mai zic.

Așa că m-am bucurat acum vreo 2 luni când cei de la WineUp mi-a zis că vor să îmi trimită un kit de explorare senzorială care să mă ajute cumva în a deprinde puțin arta asta a degustatului. Abia ieri a ajuns kit-ul pe la mine pentru că se știe că viață peste Carpați e mai relaxată nițel și de asta oamenii ăia sunt mai fericiți.

L-am răsfoit puțin îndată ce a ajuns și mi-a plăcut că e axat mai mult pe tehnică decât emoție sau mai știu eu ce alte lucruri ezoterice implică o degustare de vin. Simplu, curat, ilustrat fix cât trebuie, mini ghidul de câteva pagini este și in variantă digitală pe site-ul lor. Nu zic acum că trebuie să devină carte de căpătâi pe subiectul ăsta al degustatului de vin, dar undeva acolo un biblioteca virtuală a oricărui învățăcel tot ar trebui să existe.

În altă ordine de idei, probabil că undeva prin aceasta însemnare ar trebui să strecor și două trei vorbe despre festivalul de degustare de vin pe care oamenii ăștia îl organizează la Cluj de câțiva ani, festival de care eu abia anul ăsta am auzit: WineUp Fair in Transylvania. Pare o nebunie ce se întâmplă acolo, 300 de vinuri românești și internaționale pe care le poți degusta timp de 3 zile la Muzeul de Artă, Palatul Banffy (4-6 mai) pentru suma deloc modică de 50 de lei pe zi. Eh. E mai classy nițel ca un festival cu food truck-uri și bere.

Tentant. E doar 210 lei biletul dus întors București - Cluj la Wizz în perioada aia.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…