Treceți la conținutul principal

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab


După ce am văzut mai mulți oameni de pe socialul meu că menționau serialul ăsta, am băgat sâmbătă seara un scurt binging că și așa aveam capul în pioneze. Aseară am apucat să îl termin așa că mă încumăt să punctez pe blog câteva gânduri despre el.

Hoinaru zice că serialul are toate șansele să devină unul important, eu tind să mă îndoiesc. În câțiva ani unul dintre noi o să aibă dreptate, dar până atunci hai să zic de ce nu cred că Lost in Space va prinde: toți naufragiații pe planeta aia necunocută sunt niște mârlani înfumurați cu care nu poți să simpatizezi. Poate că mai închideam ochii la cantitatea record de ghiolbanism spațial dacă povestea nu plesnea peste degete orice formă de credibilitate sub forma logicii și a fizicii.

Eu în zece ore de Lost in Space n-am găsit un personaj care să nu mă irite până la punctul în care i-aș face vânt pe marginea prăpastiei. Primul pe listă e robotul care aduce mai mult cu o Dacie 1310 căreia îi repari cureaua ruptă a alternatorului cu niște dres de damă decât cu ceva tehnologie extraterestră avansată. Apoi la scurtă distanță e mama copiilor care e de un optimism imposibil de atins fără ceva droguri de bună calitate. Undeva acolo e și personajul negativ care trebuie să fie negativ pentru că trebuie, total gratuit.

Cumva serialul mi-a adus aminte de Earth 2 - serialul ăla de prin anii 90 cu oamenii pământului - iar asta nu e cine știe ce compliment. Earth 2 n-a rupt cine știe ce recorduri de audiență și de asta a fost și închis după 2 sezoane. Cam ce s-ar putea întâmpla și cu Lost in Space după cum se așterne sezonul 2.  Fără să intru în prea multe spoilere, finalul primului sezon este unul clasic hollywoodian care dacă s-ar întâmpla în realitate ar anunța un sezon ultra scurt de doar 30 de minute până când toată lumea e moartă. Dar poate sunt eu prea exigent cu telenovelele mele spațiale.

Până atunci, merge de văzut ce e cu tot hype-ul ăsta. Măcar ca să urăști serialul, că și ăsta e un trend important în cultura internetului.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…