Treceți la conținutul principal

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab


După ce am văzut mai mulți oameni de pe socialul meu că menționau serialul ăsta, am băgat sâmbătă seara un scurt binging că și așa aveam capul în pioneze. Aseară am apucat să îl termin așa că mă încumăt să punctez pe blog câteva gânduri despre el.

Hoinaru zice că serialul are toate șansele să devină unul important, eu tind să mă îndoiesc. În câțiva ani unul dintre noi o să aibă dreptate, dar până atunci hai să zic de ce nu cred că Lost in Space va prinde: toți naufragiații pe planeta aia necunocută sunt niște mârlani înfumurați cu care nu poți să simpatizezi. Poate că mai închideam ochii la cantitatea record de ghiolbanism spațial dacă povestea nu plesnea peste degete orice formă de credibilitate sub forma logicii și a fizicii.

Eu în zece ore de Lost in Space n-am găsit un personaj care să nu mă irite până la punctul în care i-aș face vânt pe marginea prăpastiei. Primul pe listă e robotul care aduce mai mult cu o Dacie 1310 căreia îi repari cureaua ruptă a alternatorului cu niște dres de damă decât cu ceva tehnologie extraterestră avansată. Apoi la scurtă distanță e mama copiilor care e de un optimism imposibil de atins fără ceva droguri de bună calitate. Undeva acolo e și personajul negativ care trebuie să fie negativ pentru că trebuie, total gratuit.

Cumva serialul mi-a adus aminte de Earth 2 - serialul ăla de prin anii 90 cu oamenii pământului - iar asta nu e cine știe ce compliment. Earth 2 n-a rupt cine știe ce recorduri de audiență și de asta a fost și închis după 2 sezoane. Cam ce s-ar putea întâmpla și cu Lost in Space după cum se așterne sezonul 2.  Fără să intru în prea multe spoilere, finalul primului sezon este unul clasic hollywoodian care dacă s-ar întâmpla în realitate ar anunța un sezon ultra scurt de doar 30 de minute până când toată lumea e moartă. Dar poate sunt eu prea exigent cu telenovelele mele spațiale.

Până atunci, merge de văzut ce e cu tot hype-ul ăsta. Măcar ca să urăști serialul, că și ăsta e un trend important în cultura internetului.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…