Treceți la conținutul principal

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab


După ce am văzut mai mulți oameni de pe socialul meu că menționau serialul ăsta, am băgat sâmbătă seara un scurt binging că și așa aveam capul în pioneze. Aseară am apucat să îl termin așa că mă încumăt să punctez pe blog câteva gânduri despre el.

Hoinaru zice că serialul are toate șansele să devină unul important, eu tind să mă îndoiesc. În câțiva ani unul dintre noi o să aibă dreptate, dar până atunci hai să zic de ce nu cred că Lost in Space va prinde: toți naufragiații pe planeta aia necunocută sunt niște mârlani înfumurați cu care nu poți să simpatizezi. Poate că mai închideam ochii la cantitatea record de ghiolbanism spațial dacă povestea nu plesnea peste degete orice formă de credibilitate sub forma logicii și a fizicii.

Eu în zece ore de Lost in Space n-am găsit un personaj care să nu mă irite până la punctul în care i-aș face vânt pe marginea prăpastiei. Primul pe listă e robotul care aduce mai mult cu o Dacie 1310 căreia îi repari cureaua ruptă a alternatorului cu niște dres de damă decât cu ceva tehnologie extraterestră avansată. Apoi la scurtă distanță e mama copiilor care e de un optimism imposibil de atins fără ceva droguri de bună calitate. Undeva acolo e și personajul negativ care trebuie să fie negativ pentru că trebuie, total gratuit.

Cumva serialul mi-a adus aminte de Earth 2 - serialul ăla de prin anii 90 cu oamenii pământului - iar asta nu e cine știe ce compliment. Earth 2 n-a rupt cine știe ce recorduri de audiență și de asta a fost și închis după 2 sezoane. Cam ce s-ar putea întâmpla și cu Lost in Space după cum se așterne sezonul 2.  Fără să intru în prea multe spoilere, finalul primului sezon este unul clasic hollywoodian care dacă s-ar întâmpla în realitate ar anunța un sezon ultra scurt de doar 30 de minute până când toată lumea e moartă. Dar poate sunt eu prea exigent cu telenovelele mele spațiale.

Până atunci, merge de văzut ce e cu tot hype-ul ăsta. Măcar ca să urăști serialul, că și ăsta e un trend important în cultura internetului.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…