Treceți la conținutul principal

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab

Lost In Space - un fel de Earth 2 mai slab


După ce am văzut mai mulți oameni de pe socialul meu că menționau serialul ăsta, am băgat sâmbătă seara un scurt binging că și așa aveam capul în pioneze. Aseară am apucat să îl termin așa că mă încumăt să punctez pe blog câteva gânduri despre el.

Hoinaru zice că serialul are toate șansele să devină unul important, eu tind să mă îndoiesc. În câțiva ani unul dintre noi o să aibă dreptate, dar până atunci hai să zic de ce nu cred că Lost in Space va prinde: toți naufragiații pe planeta aia necunocută sunt niște mârlani înfumurați cu care nu poți să simpatizezi. Poate că mai închideam ochii la cantitatea record de ghiolbanism spațial dacă povestea nu plesnea peste degete orice formă de credibilitate sub forma logicii și a fizicii.

Eu în zece ore de Lost in Space n-am găsit un personaj care să nu mă irite până la punctul în care i-aș face vânt pe marginea prăpastiei. Primul pe listă e robotul care aduce mai mult cu o Dacie 1310 căreia îi repari cureaua ruptă a alternatorului cu niște dres de damă decât cu ceva tehnologie extraterestră avansată. Apoi la scurtă distanță e mama copiilor care e de un optimism imposibil de atins fără ceva droguri de bună calitate. Undeva acolo e și personajul negativ care trebuie să fie negativ pentru că trebuie, total gratuit.

Cumva serialul mi-a adus aminte de Earth 2 - serialul ăla de prin anii 90 cu oamenii pământului - iar asta nu e cine știe ce compliment. Earth 2 n-a rupt cine știe ce recorduri de audiență și de asta a fost și închis după 2 sezoane. Cam ce s-ar putea întâmpla și cu Lost in Space după cum se așterne sezonul 2.  Fără să intru în prea multe spoilere, finalul primului sezon este unul clasic hollywoodian care dacă s-ar întâmpla în realitate ar anunța un sezon ultra scurt de doar 30 de minute până când toată lumea e moartă. Dar poate sunt eu prea exigent cu telenovelele mele spațiale.

Până atunci, merge de văzut ce e cu tot hype-ul ăsta. Măcar ca să urăști serialul, că și ăsta e un trend important în cultura internetului.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …