Treceți la conținutul principal

Mă uitam la un documentar despre dopajul în ciclism și *puf* apare Putin

Icarus - documentar despre dopajul rusesc

Pentru ca tot am pierdut cu succes aproape toate clasicele de primăvară, sâmbătă aveam chef să văd un documentar despre ciclism. Scriu cycling pe Netflix și îmi apare unul apărut în 2017 despre care nu auzisem nimic. Am strâmbat din nas când am văzut că are 2 ore, dar am zis că îl eșalonez în mai multe zile libere.

Icarus este foarte bun pe zona de dopaj, dar mai puțin bun pe zona de ciclism. El și-a dorit să fie unul, dar ca toate lucrurile în viață, a apărut un rus și a stricat jucăria. Povestea e cam așa: gigelul care a făcut documentarul a participat la cea mai dură cursă de ciclism pentru amatori și a ieșit pe locul 14 pe bune. După cursă s-a întrebat oare pe ce loc ar putea să iasă dacă era dopat, așa că a ajuns cumva să încropească un program de dopaj cu directorul laboratorului rusesc de testare anti doping.

Și dacă n-ai urmărit în detaliu scandalul cu sportivii ruși și sistemul național de doping pentru Olimpiade, e mai bine să te oprești acum și să îi dai play documentarului. Urmează niște spoilere, iar cele 2 ore de documentar sunt suficient de antrenante încât poate e mai bine să descoperi așa scandalul.

Pentru cei de care sunt la curent cu cele întâmplate acum câțiva ani, directorașul de care vorbesc este chiar cel de la care a băgat tăvălugul în viteză când scandalul începuse să se contureze prin 2013-2014. Băi ce mică e lumea!

Cel mai amuzant-interesant lucru din tot documentarul nu sunt detaliile sistemului rusesc de dopaj ci încercarea nereușită a gigelului de a urca în clasament prin doping. A reușit să iasă cu 10 locuri mai rău dopat ca la carte decât atunci când era curat. Asta e urma de speranță pe care mi-a solidificat-o Icarus. Ciclismul e atât de complex că mai trebuie să ai și noroc. Nu doar EPO în tine.

Altfel m-am uitat la Paris–Roubaix în ziua următoare.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…