Treceți la conținutul principal

Mă uitam la un documentar despre dopajul în ciclism și *puf* apare Putin

Icarus - documentar despre dopajul rusesc

Pentru ca tot am pierdut cu succes aproape toate clasicele de primăvară, sâmbătă aveam chef să văd un documentar despre ciclism. Scriu cycling pe Netflix și îmi apare unul apărut în 2017 despre care nu auzisem nimic. Am strâmbat din nas când am văzut că are 2 ore, dar am zis că îl eșalonez în mai multe zile libere.

Icarus este foarte bun pe zona de dopaj, dar mai puțin bun pe zona de ciclism. El și-a dorit să fie unul, dar ca toate lucrurile în viață, a apărut un rus și a stricat jucăria. Povestea e cam așa: gigelul care a făcut documentarul a participat la cea mai dură cursă de ciclism pentru amatori și a ieșit pe locul 14 pe bune. După cursă s-a întrebat oare pe ce loc ar putea să iasă dacă era dopat, așa că a ajuns cumva să încropească un program de dopaj cu directorul laboratorului rusesc de testare anti doping.

Și dacă n-ai urmărit în detaliu scandalul cu sportivii ruși și sistemul național de doping pentru Olimpiade, e mai bine să te oprești acum și să îi dai play documentarului. Urmează niște spoilere, iar cele 2 ore de documentar sunt suficient de antrenante încât poate e mai bine să descoperi așa scandalul.

Pentru cei de care sunt la curent cu cele întâmplate acum câțiva ani, directorașul de care vorbesc este chiar cel de la care a băgat tăvălugul în viteză când scandalul începuse să se contureze prin 2013-2014. Băi ce mică e lumea!

Cel mai amuzant-interesant lucru din tot documentarul nu sunt detaliile sistemului rusesc de dopaj ci încercarea nereușită a gigelului de a urca în clasament prin doping. A reușit să iasă cu 10 locuri mai rău dopat ca la carte decât atunci când era curat. Asta e urma de speranță pe care mi-a solidificat-o Icarus. Ciclismul e atât de complex că mai trebuie să ai și noroc. Nu doar EPO în tine.

Altfel m-am uitat la Paris–Roubaix în ziua următoare.

Comentarii

Postări Populare

Ești român abia când ți-ai îngrădit metrul pătrat de verdeață din fața blocului

Nu contează cât de mic e peticul de verdeață din fața blocului, românii noștri l-au îngrădit ca să... ce? Ceva cu siguranță cu câinii e răspunsul, deși nu-mi dau seama ce vină are bietul animal. De fapt sunt îngrădite să țină alte animale departe de micro grădina aia cu câteva flori - dacă e cineva gospodar prin bloc. Animale ce în general sunt bipede și aruncă țigările, dozele de bere și sticlele de cola pe jos sau nu strâng după animalul de companie.

Abia de când am câine am început să realizez că accesul la orice petic de iarbă este în majoritatea cazurilor blocat. Poți să îl privești, dar nu îl poți atinge pentru că e acolo în spatele unui gard. Lucrul ăsta e de o tristețe monumentală și e bine întipărit în memoria colectivă. Mă gândesc doar cât ne-a luat să înțelegem că iarba din parc chiar se poate călca pentru că ăla e scopul ei.

Recent a fost o știre despre niște oameni care au învelit cireșul din fața blocului cu sârmă ghimpată pentru a opri copiii să se urce și să mănânce d…

Am votat! Ieșiți la vot dacă vreți. Nu stați acasă!

Ieri de dimineață m-am uitat pe reportajul celor de la Recorder referitor la marele miting în alb al unui partid roșu și aproape am reușit să ajung până la final fără să mă enervez. Pe la minutul 18:52 mi-a sărit țandăra.

Un gigel i-a aruncat niște întrebări semi retorice lui Dragnea, ăsta le-a fentat destul de elegant dacă e să îmi dau cu părerea, iar femeia asta simpatizată a dat finishing move-ul: Dacă nu îți convine ce se întâmplă, ieși la vot. Ei au votat și a ieșit ce au vrut.

Pișa-m-aș pe el de vot! Bă câtă dreptate poate să aibă doamnă asta. Oricât de mult ne agităm noi în bula noastră ce aparent are 155 000 de oameni dacă e să mă iau după numărul de vizualizări al video-ului de mai sus, o grămadă de tineri s-au pișat pe el de vot pentru că... comoditate.

E un efort să îți faci buletin în orașul în care stai. E un efort să mergi la secție în detrimentul muntelui sau altui eveniment hipstăresc ce se întâmplă în weekend-ul ăla. E un efort să te asiguri că măcar prietenii apropr…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…