Treceți la conținutul principal

Mă uitam la un documentar despre dopajul în ciclism și *puf* apare Putin

Icarus - documentar despre dopajul rusesc

Pentru ca tot am pierdut cu succes aproape toate clasicele de primăvară, sâmbătă aveam chef să văd un documentar despre ciclism. Scriu cycling pe Netflix și îmi apare unul apărut în 2017 despre care nu auzisem nimic. Am strâmbat din nas când am văzut că are 2 ore, dar am zis că îl eșalonez în mai multe zile libere.

Icarus este foarte bun pe zona de dopaj, dar mai puțin bun pe zona de ciclism. El și-a dorit să fie unul, dar ca toate lucrurile în viață, a apărut un rus și a stricat jucăria. Povestea e cam așa: gigelul care a făcut documentarul a participat la cea mai dură cursă de ciclism pentru amatori și a ieșit pe locul 14 pe bune. După cursă s-a întrebat oare pe ce loc ar putea să iasă dacă era dopat, așa că a ajuns cumva să încropească un program de dopaj cu directorul laboratorului rusesc de testare anti doping.

Și dacă n-ai urmărit în detaliu scandalul cu sportivii ruși și sistemul național de doping pentru Olimpiade, e mai bine să te oprești acum și să îi dai play documentarului. Urmează niște spoilere, iar cele 2 ore de documentar sunt suficient de antrenante încât poate e mai bine să descoperi așa scandalul.

Pentru cei de care sunt la curent cu cele întâmplate acum câțiva ani, directorașul de care vorbesc este chiar cel de la care a băgat tăvălugul în viteză când scandalul începuse să se contureze prin 2013-2014. Băi ce mică e lumea!

Cel mai amuzant-interesant lucru din tot documentarul nu sunt detaliile sistemului rusesc de dopaj ci încercarea nereușită a gigelului de a urca în clasament prin doping. A reușit să iasă cu 10 locuri mai rău dopat ca la carte decât atunci când era curat. Asta e urma de speranță pe care mi-a solidificat-o Icarus. Ciclismul e atât de complex că mai trebuie să ai și noroc. Nu doar EPO în tine.

Altfel m-am uitat la Paris–Roubaix în ziua următoare.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …