Treceți la conținutul principal

Cea mai populară bere japoneză s-a lansat oficial și în România

Bere Japoneză Asahi Super Dry

Japonezii sunt recunoscuți la nivel internațional pentru multe lucruri, dar pentru bere n-aș zice că e unul dintre aceste lucruri. Excelează pe whiskey de exemplu, dar eu personal niciodată nu i-am considerat concurenți serioși în zona pâinii lichide. Cu toate astea, au o bere de masă excelentă numită Asahi Super Dry care s-a lansat ieri oficial și în România.

Chiar dacă înainte se găsea prin restaurante japoneze și Auchan, cum mi-a șoptit cineva aseară pe Facebook, era mai mult un moft care satisfăcea o curiozitate. Lucrul ăsta se va schimba având în vedere că cei de la Ursus Breweries i-au făcut aseară eveniment de lansare cu toate cele.

Cum spuneam și mai devreme, berea este una de masă care în general completează cu succes peștele și puiul din farfurie. N-ar zice nu nici la niște paste, dar acolo deja intră pe teritoriul verișorilor de la Peroni. Asta cred că este zona ei de comfort și întotdeauna am apreciat o bere care știe exact ce este și ce dorește.

Referitor la gust, Asahi Super Dry e o bere tip lager de un galben frumos care are un kick echilibrat și un amărui mediu ca intensitate. Grosul spumei dispare rapid la scurt timp după ce ai turnat-o, dar rămâne suficient cât să protejeze berea. Aftertaste-ul e unul de scurtă durată. Nu balonează și nici nu dă dureri de cap. Sub toate aceste aspecte pot spune că nu este o bere memorabilă, dar este una care nu cred că poate să supere pe cineva. E cuminte și simpatică.

Nu știu la ce preț urmează să se găsească prin magazine, dar înainte de lansarea oficială era pe la 6 lei pe site-urile online de bere. Sper ca totuși să se poziționeze pe la 5 lei sau chiar sub în supermarket-uri pentru că ăla mi se pare un preț corect.

Închei spunând că dacă e vreun super fan care dorește un kit de degustare și e dispus să îl ridice de la Piața Unirii din București, să lase un comentariu și fac să fie bine.

Comentarii

  1. I can only say: am doi oameni care-s fani si le-as face surpriza (nu promit ca nu gust si eu :D) asta. You decide :D who's worth the challenge. Kampai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Super. Spune-mi în ce zi putem sa ne vedem după ora 8. Cel mai bine ar fi sa faci asta pe email: nihasa@gmail.com

      Ștergere
  2. Doar de curiozitate, acest "kit de degustare", ce conține, mai exact?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuză-mă pentru raspunsul intarziat. Era vorba de pachețelul primit la plecarea de la eveniment: o Asahi, un coaster, un desfăcător și un pahar de bere - toate branduite Asahi. Că să fiu sincer paharul e ăla important pentru că în general nu gasesti pahare de bere branduite prin comerț.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…