Treceți la conținutul principal

Arta subtilă de a nu da o dracu' - de Mark Manson


Nu știu dacă e din cauza ploilor de afară, dar pe Internetul meu toată lumea pare că are o grămadă de timp liber să se certe pe cele mai insignifiante motive. Ieri era vorba despre plăcuțele suedeze de înmatriculare și political correctness-ul care ne va îngropa, că protestele pașnice n-au niciun viitor și că până la urmă tot cu nițică violență se face treaba. Ba nu. Ba da. Și tot așa de dimineața până seara.

Întâmplător, situația asta mi-a adus aminte de o carte de self development care în româna Google Translatiană s-ar traduce ca titlul însemnării ăsteia: The Subtle Art of Not Giving a F*ck. Carte care într-un mod surprinzător vorbește destul de mult despre ce ar trebui să give a fuck, iar ce se întâmplă acum pe rețelele sociale nu pică în categoria asta. De ce?

Pentru că autorul tot insistă pe ideea asta cretină că ar trebui să depui efort și pasiune pentru a căuta fericirea doar în lucrurile pe care le poți controla direct. Tot ce nu ține de tine nu are cum să te facă vreodată fericit cu adevărat pentru că motive. 

Acum, eu văd o legătură cu ce se întâmplă pe Internet zilele astea și ce scria în cartea asta. Observ extrem de mult efort digital depus de niște oameni inteligenți pentru a convinge alți oameni inteligenți că părerea lor este mai bună/corectă, efort pe care sincer aș prefera să îl văd în acțiuni concrete.

De bine de rău, gigelul din Suedia a reușit să transmită un mesaj destul de sus cu niște vanity plates, lucru pe care nici cei pro/anti protestului sub steagul political correctness-ului n-au prea reușit până acum. Decât să ne certăm că e bine sau e rău, mai bine am depune tot efortul ăla în niște proiecte personale care să fie noul număr suedez. Asta așa pentru cei care nu cred că o societate se schimbă cu niște statusuri de Facebook postate de pe canapea.

Dar e greu. Pentru că asta ne lasă deschiși eșecului sau a succesului. Nu știu care dintre ele e mai rău. E mai simplu să comentăm de pe margine. De pe bloguri. Știu, vinovat sunt și eu de asta. Noroc că nu prea am timp și răbdare să mă cert pe Internet.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…