Treceți la conținutul principal

Fântâna de mici pentru că în viață e bine să te mai și distrezi



Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.

La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.

Dificil, dar nu imposibil.

Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate undeva acolo prin spate. Mici la nuntă? Ești țăran sau ce?

Știu, știu. M-am lovit de chestia asta când căutam o grădină pentru nuntă: noi suntem prea cool ca să facem niște amărâți de mici. De parcă orice terchea-berchea poate să ducă sfântul mic la rang de artă. Tot elitismul spre bine pentru că într-un final am ajuns într-un loc care s-a amuzat teribil când le-am zis ideea mea cu fântâna de mici și au zis ar fi onorați să ajute la realizarea acestei premiere.

Ideea asta o am în cap de vreo 4-5-6-7-naiba-știe-câți-ani când am fost la nuntă cu o fântână de ciocolată și idiotul din mine s-a întrebat dacă nu s-ar putea înlocui ciocolata cu muștar. Ei bine, se poate și este extrem de ușor.

Dacă o iei pe calea inginerească, ciocolata topită este cam de vreo 3 ori mai puțin viscoasă ca muștarul și cumva acesta ar trebui diluat corespunzător pentru a remedia asta, dar în practică lucrurile stau semnificativ mai simplu: raportul corect e undeva la 2:1 între muștar și apă. Am descoperit asta în ultima zi înainte de nuntă din prima - muștar la tub, golit tubul, pus cam jumătate de tub cu apă și apoi amestecat totul într-o oală cu o furculiță.

Ce se vede mai sus în filmuleț este puțin mai dens decât îmi ieșise mie acasă, dar lucrul ăsta nici n-a mai contant odată ce s-a pornit minunea la nuntă. M-am simțit ca un copil în dimineața de Crăciun și asta doar pentru că m-am abătut de la tradiționalismul ăsta recent.

Zic recent pentru că acum 30+ ani îmi spunea bucătarul de la restaurant se obișnuia roaba cu mici la evenimente de gen. Roabă cu mici? Iei o roabă, o curați frumos, o umpli cu mici și peste arunci o lopată cu muștar. #opulență optzecistă.

Dar am luat-o puțin pe arătură. Ideea e destul de simplă: fă ce dorești la nunta ta și evenimentul o să fie doar obositor, nu și stresant. Asta plus un sfat pe care l-am primit recent: nu fiți proști amândoi în același timp. Par sfaturi decente de viață.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …