Treceți la conținutul principal

Nembeer Draculina - bere artizanală făcută în Sibiu

Nembeer Draculina - bere artizanală făcută în Sibiu

Cu scuzele de rigoare, trebuie să precizez că review-ul ăsta șade în draft de ceva vreme pentru că trăiam cu senzația că Nembeer Draculina e o bere cu istorie pe piață. De fapt doar memoria îmi juca feste și asocia numele cu faimoasa revistă pentru adulți de la începutul anilor 90.

Peste berea asta roșiatică am dat total întâmplător la o terasă din Sibiu unde tipa care mă servea m-a întrebat dacă n-aș vrea să încerc o bere locală. Probabil și-a dat seama că sunt fin cunoscător având în vedere că eram singurul la ora 11:30 care comanda o bere, așa că am întrebat-o ce recomandă. Mi-a zis fără să zăbovească: Draculina.

Nembeer Draculina este o bere de tip Saison, pentru cei care își știu tipurile de belgine, adică un tip de bere care până acum mai mult sau mai puțin timp se făcea la țară-fermă de către niște țărani mai curioși din fire. Ei cultivau. Ei amestecau. Ei consumau. Cu alte cuvinte este un tip de bere fără prea multe pretenții și rigori.
Seducătoarea Draculina te păcălește ușor. Când ajungi să o guști, e ca mâța blândă. Deși e dulce, e foarte puternică. Imaginează-ți o roșcată focoasă, provocatoare și plăcută la vedere.  Da… într-adevăr e ispititoare. 
Descrierea de mai sus e de pe site-ul oficial și e puțin mai darnică cu berea decât aș fi eu. Recunosc că este ispititoare, dar îi cam lipsește focosul ăla din roșcata de care aminteau. Este o bere cuminte și bună pentru o zi călduroasă, la draft cred că ar fi și mai răvășitoare, dar nu o să îți clatine lumea din temelii - lucru la care mă gândesc automat când citesc focoasă.

Spuma este deasă și persistă destul de mult timp după ce a fost turnată, culoarea este prietenă cu asfințitul, iar berea slab acidulată cu un gust cuminte și răcoritor este unul care trage la un platou cu brânzeturi sau ceva ce și-a petrecut toată viața înotând. E o bere de masă destul de bună.

Nu mai țin minte cât am dat pe ea, probabil 12-15 lei, pentru că și ea se învârte cam tot în aceeași zonă de preț ca toate celelalte beri artizanale făcute la noi, dar n-am simțit că e un preț incorect. Până când să ajungă berile artizanale la nivelul ăla de popularitate încât să scadă sub 10 lei mai e mult.

Acestea fiind zise, acum când veți avea drum prin Sibiu o să știți că au și bere locală artizanală.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…