Treceți la conținutul principal

Nembeer Draculina - bere artizanală făcută în Sibiu

Nembeer Draculina - bere artizanală făcută în Sibiu

Cu scuzele de rigoare, trebuie să precizez că review-ul ăsta șade în draft de ceva vreme pentru că trăiam cu senzația că Nembeer Draculina e o bere cu istorie pe piață. De fapt doar memoria îmi juca feste și asocia numele cu faimoasa revistă pentru adulți de la începutul anilor 90.

Peste berea asta roșiatică am dat total întâmplător la o terasă din Sibiu unde tipa care mă servea m-a întrebat dacă n-aș vrea să încerc o bere locală. Probabil și-a dat seama că sunt fin cunoscător având în vedere că eram singurul la ora 11:30 care comanda o bere, așa că am întrebat-o ce recomandă. Mi-a zis fără să zăbovească: Draculina.

Nembeer Draculina este o bere de tip Saison, pentru cei care își știu tipurile de belgine, adică un tip de bere care până acum mai mult sau mai puțin timp se făcea la țară-fermă de către niște țărani mai curioși din fire. Ei cultivau. Ei amestecau. Ei consumau. Cu alte cuvinte este un tip de bere fără prea multe pretenții și rigori.
Seducătoarea Draculina te păcălește ușor. Când ajungi să o guști, e ca mâța blândă. Deși e dulce, e foarte puternică. Imaginează-ți o roșcată focoasă, provocatoare și plăcută la vedere.  Da… într-adevăr e ispititoare. 
Descrierea de mai sus e de pe site-ul oficial și e puțin mai darnică cu berea decât aș fi eu. Recunosc că este ispititoare, dar îi cam lipsește focosul ăla din roșcata de care aminteau. Este o bere cuminte și bună pentru o zi călduroasă, la draft cred că ar fi și mai răvășitoare, dar nu o să îți clatine lumea din temelii - lucru la care mă gândesc automat când citesc focoasă.

Spuma este deasă și persistă destul de mult timp după ce a fost turnată, culoarea este prietenă cu asfințitul, iar berea slab acidulată cu un gust cuminte și răcoritor este unul care trage la un platou cu brânzeturi sau ceva ce și-a petrecut toată viața înotând. E o bere de masă destul de bună.

Nu mai țin minte cât am dat pe ea, probabil 12-15 lei, pentru că și ea se învârte cam tot în aceeași zonă de preț ca toate celelalte beri artizanale făcute la noi, dar n-am simțit că e un preț incorect. Până când să ajungă berile artizanale la nivelul ăla de popularitate încât să scadă sub 10 lei mai e mult.

Acestea fiind zise, acum când veți avea drum prin Sibiu o să știți că au și bere locală artizanală.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…