Treceți la conținutul principal

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți



Don't get old, don't get bitter.

Asta e tot ce mi-a rămas dintr-o prezentare a lui Deliric de acum câteva luni de la #bizsmscamp. Unii ar zice că e puțin, dar mi se întâmplă destul de rar să rămân cu o vorba din asta de duh la care sa revin din când în când și mai ales cu care sa încep o postare pe blog aproape 4 luni mai târziu. 

Revenind la vorbă, e atât de bună pe cât e universal valabilă pentru că e din categoria aia în care ești ferm convins ca ție nu ți se va întâmpla niciodată. 

Mie? Hai sa fim serios, uite ce palmares am pana în acest moment! 

Dar se întâmplă și fără să iți dai seama cazi în vorbele lui Deliric. 

La mine asta s-a întâmplat pe la începutul anului când diminețile au început să îmi fie pe soundtrack Disney. Cam de pe la 5 până pe la vreo 7 dimineața, indiferent că era viscol sau nu afară, dormitorul era cuprins de trilurile unei păsări.

Ce poate să fie mai frumos decât să te trezești așa ca în poveste? Până și câinelui îi plăceau.

Păi era mai bine dacă vecinul de sub mine, care mi-a reproșat de două ori când asta mică era puiuț și agitată ca măcar în weekend să îl las să doarmă până la ora 8, să nu fie ipocrit și ~14 luni mai târziu să își ia o pasăre cântătoare care își începe programul încă de la 5 dimineața. În fiecare dimineață.

Acum uitându-mă în urmă îmi vine să râd, dar pachetul ăsta de acreală eram eu până săptămâna trecută când n-am mai rezistat și am pus mâna pe telefon. Era miercuri pe la 7 când îi scriu lui Doru Panaitescu să îl întreb ce pasăre e asta pe care tocmai am înregistrat-o pe telefon.




Ha!

Când ești pe hate îți cam trec lucrurile evidente pe lângă tine - cum ar fi poate scoți capul pe geam afară să vezi dacă pasărea nu e cumva într-un copac - și preferi să îți faci singur scenarii care să justifice acreala pe care o ai în tine.

Graurul meu simpatic și-a găsit loc central de făcut cu ochiul la fete și a băgat masiv toată iarna asta, iar acum că și-a găsit o domnișoară și nu mai trece pe la balconul meu îmi cam pare rău că nu m-am bucurat la timp de ocazia asta unică, cred eu, pentru centrul orașului.

Am două concluzii în loc de încheiere.

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți. Ambele nu țin de vârstă ci doar de tine.

Ah, da. Și Doru (poza de mai sus e făcută de el) are capacitatea asta supra-umană să recunoască o pasăre înregistrată pe un telefon. Eu zic sa vă folosiți de ea. 

Comentarii

  1. Nu e o capacitate deosebită, e doar Google images și timp petrecut în natură. Vezi care face scandal, te uiți bine la ea și o cauți pe goagăl.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timpul ăla se traduce prin experiență. Vechea poveste a celor 10 000 de ore pentru a fi considerat expert.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți

Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se p…