Treceți la conținutul principal

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți



Don't get old, don't get bitter.

Asta e tot ce mi-a rămas dintr-o prezentare a lui Deliric de acum câteva luni de la #bizsmscamp. Unii ar zice că e puțin, dar mi se întâmplă destul de rar să rămân cu o vorba din asta de duh la care sa revin din când în când și mai ales cu care sa încep o postare pe blog aproape 4 luni mai târziu. 

Revenind la vorbă, e atât de bună pe cât e universal valabilă pentru că e din categoria aia în care ești ferm convins ca ție nu ți se va întâmpla niciodată. 

Mie? Hai sa fim serios, uite ce palmares am pana în acest moment! 

Dar se întâmplă și fără să iți dai seama cazi în vorbele lui Deliric. 

La mine asta s-a întâmplat pe la începutul anului când diminețile au început să îmi fie pe soundtrack Disney. Cam de pe la 5 până pe la vreo 7 dimineața, indiferent că era viscol sau nu afară, dormitorul era cuprins de trilurile unei păsări.

Ce poate să fie mai frumos decât să te trezești așa ca în poveste? Până și câinelui îi plăceau.

Păi era mai bine dacă vecinul de sub mine, care mi-a reproșat de două ori când asta mică era puiuț și agitată ca măcar în weekend să îl las să doarmă până la ora 8, să nu fie ipocrit și ~14 luni mai târziu să își ia o pasăre cântătoare care își începe programul încă de la 5 dimineața. În fiecare dimineață.

Acum uitându-mă în urmă îmi vine să râd, dar pachetul ăsta de acreală eram eu până săptămâna trecută când n-am mai rezistat și am pus mâna pe telefon. Era miercuri pe la 7 când îi scriu lui Doru Panaitescu să îl întreb ce pasăre e asta pe care tocmai am înregistrat-o pe telefon.




Ha!

Când ești pe hate îți cam trec lucrurile evidente pe lângă tine - cum ar fi poate scoți capul pe geam afară să vezi dacă pasărea nu e cumva într-un copac - și preferi să îți faci singur scenarii care să justifice acreala pe care o ai în tine.

Graurul meu simpatic și-a găsit loc central de făcut cu ochiul la fete și a băgat masiv toată iarna asta, iar acum că și-a găsit o domnișoară și nu mai trece pe la balconul meu îmi cam pare rău că nu m-am bucurat la timp de ocazia asta unică, cred eu, pentru centrul orașului.

Am două concluzii în loc de încheiere.

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți. Ambele nu țin de vârstă ci doar de tine.

Ah, da. Și Doru (poza de mai sus e făcută de el) are capacitatea asta supra-umană să recunoască o pasăre înregistrată pe un telefon. Eu zic sa vă folosiți de ea. 

Comentarii

  1. Nu e o capacitate deosebită, e doar Google images și timp petrecut în natură. Vezi care face scandal, te uiți bine la ea și o cauți pe goagăl.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timpul ăla se traduce prin experiență. Vechea poveste a celor 10 000 de ore pentru a fi considerat expert.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…