Treceți la conținutul principal

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți



Don't get old, don't get bitter.

Asta e tot ce mi-a rămas dintr-o prezentare a lui Deliric de acum câteva luni de la #bizsmscamp. Unii ar zice că e puțin, dar mi se întâmplă destul de rar să rămân cu o vorba din asta de duh la care sa revin din când în când și mai ales cu care sa încep o postare pe blog aproape 4 luni mai târziu. 

Revenind la vorbă, e atât de bună pe cât e universal valabilă pentru că e din categoria aia în care ești ferm convins ca ție nu ți se va întâmpla niciodată. 

Mie? Hai sa fim serios, uite ce palmares am pana în acest moment! 

Dar se întâmplă și fără să iți dai seama cazi în vorbele lui Deliric. 

La mine asta s-a întâmplat pe la începutul anului când diminețile au început să îmi fie pe soundtrack Disney. Cam de pe la 5 până pe la vreo 7 dimineața, indiferent că era viscol sau nu afară, dormitorul era cuprins de trilurile unei păsări.

Ce poate să fie mai frumos decât să te trezești așa ca în poveste? Până și câinelui îi plăceau.

Păi era mai bine dacă vecinul de sub mine, care mi-a reproșat de două ori când asta mică era puiuț și agitată ca măcar în weekend să îl las să doarmă până la ora 8, să nu fie ipocrit și ~14 luni mai târziu să își ia o pasăre cântătoare care își începe programul încă de la 5 dimineața. În fiecare dimineață.

Acum uitându-mă în urmă îmi vine să râd, dar pachetul ăsta de acreală eram eu până săptămâna trecută când n-am mai rezistat și am pus mâna pe telefon. Era miercuri pe la 7 când îi scriu lui Doru Panaitescu să îl întreb ce pasăre e asta pe care tocmai am înregistrat-o pe telefon.




Ha!

Când ești pe hate îți cam trec lucrurile evidente pe lângă tine - cum ar fi poate scoți capul pe geam afară să vezi dacă pasărea nu e cumva într-un copac - și preferi să îți faci singur scenarii care să justifice acreala pe care o ai în tine.

Graurul meu simpatic și-a găsit loc central de făcut cu ochiul la fete și a băgat masiv toată iarna asta, iar acum că și-a găsit o domnișoară și nu mai trece pe la balconul meu îmi cam pare rău că nu m-am bucurat la timp de ocazia asta unică, cred eu, pentru centrul orașului.

Am două concluzii în loc de încheiere.

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți. Ambele nu țin de vârstă ci doar de tine.

Ah, da. Și Doru (poza de mai sus e făcută de el) are capacitatea asta supra-umană să recunoască o pasăre înregistrată pe un telefon. Eu zic sa vă folosiți de ea. 

Comentarii

  1. Nu e o capacitate deosebită, e doar Google images și timp petrecut în natură. Vezi care face scandal, te uiți bine la ea și o cauți pe goagăl.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Timpul ăla se traduce prin experiență. Vechea poveste a celor 10 000 de ore pentru a fi considerat expert.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…