Nu fiți bătrâni și nu vă acriți

Don't get old, don't get bitter.

Asta e tot ce mi-a rămas dintr-o prezentare a lui Deliric de acum câteva luni de la #bizsmscamp. Unii ar zice că e puțin, dar mi se întâmplă destul de rar să rămân cu o vorba din asta de duh la care sa revin din când în când și mai ales cu care sa încep o postare pe blog aproape 4 luni mai târziu. 

Revenind la vorbă, e atât de bună pe cât e universal valabilă pentru că e din categoria aia în care ești ferm convins ca ție nu ți se va întâmpla niciodată. 

Mie? Hai sa fim serios, uite ce palmares am pana în acest moment! 

Dar se întâmplă și fără să iți dai seama cazi în vorbele lui Deliric. 

La mine asta s-a întâmplat pe la începutul anului când diminețile au început să îmi fie pe soundtrack Disney. Cam de pe la 5 până pe la vreo 7 dimineața, indiferent că era viscol sau nu afară, dormitorul era cuprins de trilurile unei păsări.

Ce poate să fie mai frumos decât să te trezești așa ca în poveste? Până și câinelui îi plăceau.

Păi era mai bine dacă vecinul de sub mine, care mi-a reproșat de două ori când asta mică era puiuț și agitată ca măcar în weekend să îl las să doarmă până la ora 8, să nu fie ipocrit și ~14 luni mai târziu să își ia o pasăre cântătoare care își începe programul încă de la 5 dimineața. În fiecare dimineață.

Acum uitându-mă în urmă îmi vine să râd, dar pachetul ăsta de acreală eram eu până săptămâna trecută când n-am mai rezistat și am pus mâna pe telefon. Era miercuri pe la 7 când îi scriu lui Doru Panaitescu să îl întreb ce pasăre e asta pe care tocmai am înregistrat-o pe telefon.

Ha!

Când ești pe hate îți cam trec lucrurile evidente pe lângă tine - cum ar fi poate scoți capul pe geam afară să vezi dacă pasărea nu e cumva într-un copac - și preferi să îți faci singur scenarii care să justifice acreala pe care o ai în tine.

Graurul meu simpatic și-a găsit loc central de făcut cu ochiul la fete și a băgat masiv toată iarna asta, iar acum că și-a găsit o domnișoară și nu mai trece pe la balconul meu îmi cam pare rău că nu m-am bucurat la timp de ocazia asta unică, cred eu, pentru centrul orașului.

Am două concluzii în loc de încheiere.

Nu fiți bătrâni și nu vă acriți. Ambele nu țin de vârstă ci doar de tine.

Ah, da. Și Doru (poza de mai sus e făcută de el) are capacitatea asta supra-umană să recunoască o pasăre înregistrată pe un telefon. Eu zic sa vă folosiți de ea.