Viața fără notificări
Pe principiul "nu sunați, ies eu din când în când", acum vreo doi ani am oprit toate notificările sonore ale telefonului. Am lăsat sms-uri și vreo două aplicații de messaging, dar în rest am tranșat tot ce se putea. Devenise obositor să nu pot sta liniștit la o bere fără ca telefonul să mă atenționeze că s-a mai întâmplat ceva.
În mod normal asta nu era o problemă dacă acel ceva nu era doar zgomot de fond: cineva mi-a dat follow pe Instagram ca apoi să și-l ia înapoi a doua zi, ai un prieten de pe Facebook în apropiere, cineva random a pus un story și alte bazaconii din astea fără care puteam trăi liniștit chiar și pe social media.
Duse sunt zilele alea când o notificare era un motiv de micro bucurie: oare ce s-a întâmplat, hai să dau click să văd. Neah. Zilele astea sistemul de notificări de la Facebook pare gândit de un robot ce a fost dat afară de la fabrica de prăjitoare de pâine inteligente, nu de o persoană reală. Pentru că altfel nu-mi explic de ce 80% din notificări sunt despre lucruri care nu țin de mine.
Dacă nu administrați pagini prin Business Manager, soluția pentru profesioniști gândită de cei de la Facebook, n-ați ști că vreo câteva săptămâni primăvara asta lucrurile au luat-o razna și primeam pe contul personal toate notificările pe care paginile administrate le primeau.
Puțin ciudat când în teorie asta n-ar trebui să se întâmple și cu atât mai bizar cât timp aveam notificările respective oprite. Gălăgie de notificări, poate așa mai puneam și eu mâna pe telefon să văd ce s-a mai întâmplat. FOMO frate!
Și cu toate astea nimic important nu se întâmplă. A fost aprobat ad-ul, s-a făcut plata de pe card, sunt 3 evenimente care se întâmplă acum pe lângă tine sau persoana pe care o urmărești pe Instagram are și pagină de Facebook căreia poate vrei să îi dai un like. Claie de notificări la care robotul acela de la Facebook s-a gândit că eu aș vrea să reacționez, cam de minim 80-100 de ori pe zi pentru că de ce nu.
Există o legendă care spune că dacă bifezi Off în setările de notificare, roboțelul te mai încearcă din când - fix ca într-o călătorie inițiatică a unui erou din basmele noastre. Poate-poate te-ai răzgândit. Poate nu ești suficient de vrednic. Cine știe și ar putea înțelege ce perversiuni bolnave îl fac pe prăjitorul nostru de pâine să își termine programul.
Știți câte mail-uri îmi intră în spam într-o săptămână? În jur de 50, deși adresa de email e publică pe jumătate de Internet. Uite aici comparație absurdă: zilele astea s-a ajuns la o situație în care e mai eficient din punct de vedere al timpului consumat să citesc toate emailurile de spam primite decât să deschid și să reacționez la toate notificările primite pe Facebook-ul personal.
Și ce am făcut acum doi ani? Păi puteam să îmi dovedesc vrednicia iar și iar sau puteam să decid că acele notificări sunt făcute pentru a lucra pentru mine, nu eu pentru ele. Așa că de atunci mă uit prin ele doar când sunt pregătit psihic.
Scriind asta îmi dau seama că de fapt prăjitorul de pâine și-a atins scopul. M-a călit și acum, abia acum sunt vrednic de tot binele pe care mi-l direcționa către mine încă de atunci.
Băi drăcie. Ce moment Evrica!.
În mod normal asta nu era o problemă dacă acel ceva nu era doar zgomot de fond: cineva mi-a dat follow pe Instagram ca apoi să și-l ia înapoi a doua zi, ai un prieten de pe Facebook în apropiere, cineva random a pus un story și alte bazaconii din astea fără care puteam trăi liniștit chiar și pe social media.
Duse sunt zilele alea când o notificare era un motiv de micro bucurie: oare ce s-a întâmplat, hai să dau click să văd. Neah. Zilele astea sistemul de notificări de la Facebook pare gândit de un robot ce a fost dat afară de la fabrica de prăjitoare de pâine inteligente, nu de o persoană reală. Pentru că altfel nu-mi explic de ce 80% din notificări sunt despre lucruri care nu țin de mine.
Dacă nu administrați pagini prin Business Manager, soluția pentru profesioniști gândită de cei de la Facebook, n-ați ști că vreo câteva săptămâni primăvara asta lucrurile au luat-o razna și primeam pe contul personal toate notificările pe care paginile administrate le primeau.
Puțin ciudat când în teorie asta n-ar trebui să se întâmple și cu atât mai bizar cât timp aveam notificările respective oprite. Gălăgie de notificări, poate așa mai puneam și eu mâna pe telefon să văd ce s-a mai întâmplat. FOMO frate!
Și cu toate astea nimic important nu se întâmplă. A fost aprobat ad-ul, s-a făcut plata de pe card, sunt 3 evenimente care se întâmplă acum pe lângă tine sau persoana pe care o urmărești pe Instagram are și pagină de Facebook căreia poate vrei să îi dai un like. Claie de notificări la care robotul acela de la Facebook s-a gândit că eu aș vrea să reacționez, cam de minim 80-100 de ori pe zi pentru că de ce nu.
Există o legendă care spune că dacă bifezi Off în setările de notificare, roboțelul te mai încearcă din când - fix ca într-o călătorie inițiatică a unui erou din basmele noastre. Poate-poate te-ai răzgândit. Poate nu ești suficient de vrednic. Cine știe și ar putea înțelege ce perversiuni bolnave îl fac pe prăjitorul nostru de pâine să își termine programul.
Știți câte mail-uri îmi intră în spam într-o săptămână? În jur de 50, deși adresa de email e publică pe jumătate de Internet. Uite aici comparație absurdă: zilele astea s-a ajuns la o situație în care e mai eficient din punct de vedere al timpului consumat să citesc toate emailurile de spam primite decât să deschid și să reacționez la toate notificările primite pe Facebook-ul personal.
Și ce am făcut acum doi ani? Păi puteam să îmi dovedesc vrednicia iar și iar sau puteam să decid că acele notificări sunt făcute pentru a lucra pentru mine, nu eu pentru ele. Așa că de atunci mă uit prin ele doar când sunt pregătit psihic.
Scriind asta îmi dau seama că de fapt prăjitorul de pâine și-a atins scopul. M-a călit și acum, abia acum sunt vrednic de tot binele pe care mi-l direcționa către mine încă de atunci.
Băi drăcie. Ce moment Evrica!.
Comentarii
Trimiteți un comentariu