Treceți la conținutul principal

Viața fără notificări

Pe principiul "nu sunați, ies eu din când în când", acum vreo doi ani am oprit toate notificările sonore ale telefonului. Am lăsat sms-uri și vreo două aplicații de messaging, dar în rest am tranșat tot ce se putea. Devenise obositor să nu pot sta liniștit la o bere fără ca telefonul să mă atenționeze că s-a mai întâmplat ceva.

În mod normal asta nu era o problemă dacă acel ceva nu era doar zgomot de fond: cineva mi-a dat follow pe Instagram ca apoi să și-l ia înapoi a doua zi, ai un prieten de pe Facebook în apropiere, cineva random a pus un story și alte bazaconii din astea fără care puteam trăi liniștit chiar și pe social media.

Duse sunt zilele alea când o notificare era un motiv de micro bucurie: oare ce s-a întâmplat, hai să dau click să văd. Neah. Zilele astea sistemul de notificări de la Facebook pare gândit de un robot ce a fost dat afară de la fabrica de prăjitoare de pâine inteligente, nu de o persoană reală. Pentru că altfel nu-mi explic de ce 80% din notificări sunt despre lucruri care nu țin de mine.

Dacă nu administrați pagini prin Business Manager, soluția pentru profesioniști gândită de cei de la Facebook, n-ați ști că vreo câteva săptămâni primăvara asta lucrurile au luat-o razna și primeam pe contul personal toate notificările pe care paginile administrate le primeau.

Puțin ciudat când în teorie asta n-ar trebui să se întâmple și cu atât mai bizar cât timp aveam notificările respective oprite. Gălăgie de notificări, poate așa mai puneam și eu mâna pe telefon să văd ce s-a mai întâmplat. FOMO frate!

Și cu toate astea nimic important nu se întâmplă. A fost aprobat ad-ul, s-a făcut plata de pe card, sunt 3 evenimente care se întâmplă acum pe lângă tine sau persoana pe care o urmărești pe Instagram are și pagină de Facebook căreia poate vrei să îi dai un like. Claie de notificări la care robotul acela de la Facebook s-a gândit că eu aș vrea să reacționez, cam de minim 80-100 de ori pe zi pentru că de ce nu.

Există o legendă care spune că dacă bifezi Off în setările de notificare, roboțelul te mai încearcă din când - fix ca într-o călătorie inițiatică a unui erou din basmele noastre. Poate-poate te-ai răzgândit. Poate nu ești suficient de vrednic. Cine știe și ar putea înțelege ce perversiuni bolnave îl fac pe prăjitorul nostru de pâine să își termine programul.

Știți câte mail-uri îmi intră în spam într-o săptămână? În jur de 50, deși adresa de email e publică pe jumătate de Internet. Uite aici comparație absurdă: zilele astea s-a ajuns la o situație în care e mai eficient din punct de vedere al timpului consumat să citesc toate emailurile de spam primite decât să deschid și să reacționez la toate notificările primite pe Facebook-ul personal.

Și ce am făcut acum doi ani? Păi puteam să îmi dovedesc vrednicia iar și iar sau puteam să decid că acele notificări sunt făcute pentru a lucra pentru mine, nu eu pentru ele. Așa că de atunci mă uit prin ele doar când sunt pregătit psihic.

Scriind asta îmi dau seama că de fapt prăjitorul de pâine și-a atins scopul. M-a călit și acum, abia acum sunt vrednic de tot binele pe care mi-l direcționa către mine încă de atunci.

Băi drăcie. Ce moment Evrica!.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…