Treceți la conținutul principal

Bere Grivița - review și 5 poze de la lansare

Bere Grivița - review și 5 poze de la lansare

Acum vreo săptămână confirm fără să clipesc invitația la deschiderea unei noi fabrici de bere. Am scanat repede invitația și nu i-am acordat prea multă importanță:

  • readucerea la viață a unei clădiri din 1892 - super!
  • fabrică transparentă de bere - n-are cum să strice...
  • noua Bere Grivița produsă de Matei Lucescu și echipa sa - nu știu cine este, dar bravo lui.
Așa că pot spune că am fost surprins aseară când ajung și dau peste un fel de reuniune neoficială a generației de aur a fotbalului românesc. *moment de iluminare * Aaaa. E nepotul lui Il Luce! Din respect pentru munca depusă de Matei și în totală contradicție cu ce a scris deja toată presa, această însemnare vorbește doar despre bere.

Bere Grivița - Mircea Lucescu

Pe scurt lucrurile stau cam așa pentru cele două variante îmbuteliate:

Nume: Bere Grivița Dark Gold / Bere Grivița Dark
Stil: Pilsner / Bere Neagra îi zic ei
Alcool: 4.6% / 5%
Origine: București / Romania
Producător: Fabrica Grivița S.R.L
Preț: 11 lei pe berero store

Bere Grivița Dark Gold


Prima pe care am încercat-o a fost cea blondă și mi-a plăcut. Răcoritoare de vară, avea o culoare frumoasă care îi ședea destul de bine în paharul de plastic. Mi-ar fi plăcut ca spuma să rămână mai mult alături de mine, dar trebuie să recunosc că nici eu n-am zăbovit prea mult cu ea. Data viitoare când mă mai întâlnesc cu ea ar trebui să o iau mai încet pentru că este înșelătoare și își ascunde foarte bine alcoolul.

Spre deosebire de alte beri artizanale, Grivița Dark Gold nu vrea să te ademenească cu cine știe ce arome exotice, ba chiar din contră. Aș putea spune că este o bere destul de simplă din punctul ăsta de vedere. Câmpenească chiar, dar deja simt că voi enerva pe cineva cu această descriere. E de pierdut în ea la terasă împreună cu niște prieteni.

Bere Grivița - fabrica transparenta de bere
Fabrica de bere pe care o vezi în spatele barului

Din păcate cuvintele de laudă se opresc aici.

Grivița Dark e mai mult roșiatică decât neagră și nu pot spune că m-a impresionat în vreun fel. Nici măcar prin ușurința de a o bea. Mi s-a părut că este prea acidulată ca să ne facă bine mie și ei. Poate era de la butoi pentru că era la ultimele drafturi pe planeta asta, dar n-am remarcat-o în vreun fel.

Și știți părerea mea despre bere: că îți place sau nu, trebuie să aibă niște personalitate. Cu toate astea, o să îi mai dau o șansă data viitoare când ne întâlnim, măcar ca să confirm cele scrise mai sus.

În plus, special pentru lansare, cei de la Bere Grivița au pregătit și o Grivița IPA într-un fel de ediție limitată. În caz că nu mă înșeală memoria, parcă ziceau că au făcut doar 1600 litri pe care nu i-au îmbuteliat. Se găsesc în locația de pe Șoseaua Orhideelor 19, unde era Siegfried PrivatBrauerei acum vreo 4-5 ani.

Bere Grivița - Matei Lucescu
El e Matei
Pe mine IPA-ul ăsta nu m-a impresionat și dacă la blondă am apreciat simplitatea, la asta mă așteptam la ceva mai mult. E drept că a fost ultima pe care am gustat-o și în mod normal nu se face așa o degustare, dar putea să fie puțin înțepătoare.

Asta e. Începutul e mai greu și am senzația că nu le va fi atât de greu pentru că blonda le-a ieșit chiar ok.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…