Treceți la conținutul principal

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut probleme nici măcar în vacanță.

În schimb, focusul care decide din când în când să focalizeze în spatele subiectului este lucrul ăla pe care îl observi prea târziu. Nu îți dai seama pe ecranul mediocru care luminozitate că i-a dat cu virgulă, dar ajungi acasă și începe să îți pulseze o venă când vezi c-ai ratat cadrul la mustață. Nu face asta des, chiar extrem de rar aș putea spune, dar când o face e de tot căcatul. Chiar și cu ultimul firmware(1.20) care promitea că a mai rezolvat din problemă.

Poate la următorul.

De fapt poate la următorul activează bluetooth-ul ca să ușureze transferul pe telefon a pozei pe care vrei să o arunci pe social media. Este surprinzător cum la 5 luni de la lansare funcționalitatea asta nu funcționează, deși l-au marketat pe unde au putut.

În fine, bine că sunt doar astea 3 și bine că se pot rezolva prin update-uri.

Cât despre cele bune, să se adune.

E o jucărie discretă foarte sharp care câteodată scoate niște poze ce te ung pe inimă. Te uiți la ele și nu poți să oprești un zâmbet ce pornește din colțul gurii. Genul ăla de momente pe care abia aștepți să le printezi și să le pui într-un album. Fix cum făceau odinioară ciudații ăia de răsfoiau amintiri când doreau ei, nu când decidea Facebook că e momentul.

Zona de amplasare și customizare a butoanelor le-a ieșit foarte bine celor de la Ricoh și doar dacă aș vrea să fiu cârcotaș aș comenta ceva despre butonul de shutter care își are rostul unde e acum în ideea în care camera venea cu un viewfinder. Dar nu sunt. Camera poate să fie folosită cu succes cu o singură mână și de cele mai multe așa o și folosesc.

Setările standard de culori nu pot spune că sunt prea mult pe gustul meu, dar filtrul Positive Film este ca o bere rece într-o zi toridă de vară. Iar filtrele B/W sunt ca o bere pe care o primești gratis, dacă tot mergem în zona asta de comparații. În plus, toate sunt customizabile și aplicabile direct din cameră pe raw după ce ai făcut poza.

Nu e o cameră pentru toată lumea și îmi place că cei de la Ricoh au comunicat încă de la început cui îi este adresată și ce poate sau nu să facă. N-au promis mai mult decât poate să livreze și n-au exagerat cu nimic în afară de bluetooth-ul ăla care încă nu este activ.

Aproape e camera perfectă pentru a surprinde instantanee de zi cu zi și nu prea au fost multe clipe când am regretat că nu am altceva la mine. Pentru că au fost clipe când 28 de mm erau cam puțini și zoom-ul din picioare nu avea cum să se întâmple. Asta e, știam de la început că ai limitări când ai o focală fixă.

Ca notă finală și concluzie, i-aș da un 9 din 10. Punctul pierdut fiind pe toate quality control: buton care se mișcă o țâră mai mult decât trebuie, inel care cade relativ ușor și baterie de sugari.

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Toate pozele puse pe instagramul meu în ultimile 5 luni sunt făcute cu camera. Dar sunt comprimate destul de bine de algoritm și nu oferă o imagine chiar corectă a ce poate face camera.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Reminder de weekend: se iese la vot

- Aoleu, e duminica asta?
- Da.
- Păi deja mi-am plănuit o ieșire din oraș având în vedere vremea frumoasă...
- Nu e nicio problemă. Poți vota oriunde în țară. Găsește o scoală și probabil acolo e o secție de votare.
- De fapt ieșirea e un city break în afară.
- Pentru românii din afara țării perioada de votare e de 3 zile, de vineri până duminică. Ia dă un clic aici: https://votdiaspora.ro/.
N-am fost niciodată prea ancorat în politică, dar nu țin minte vreodată să fii văzut o campanie electorală mai diluată ca până acum. O campanie în care nu s-a întâmplat nimic prin media, nici măcar o dezbatere cu candidații mai de doamne ajută. Tentativa aia de discuție cu cei care au jumătate de procent prin sondaje nu se pune.

E ok, țin postul ăsta pe pozitiv chiar dacă toți candidații pare că și-au comandat strategia de campanie de pe aliexpress: unora încă nu le-a venit pachetul, iar alții au comandat ceva ce avea poza și descrierea cu caracter fantezist.

În schimb, cel mai mârlan lucru e cu…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Abia aștept să mă pensionez și să joc Diablo 4

Cireașa de tortul Blizzard a venit anul trecut sub forma anunțării jocului de mobil Diablo. Ăla a fost momentul, cel puțin pentru mine, când mi-am zis că Blizzard nu mai face jocuri pentru mine. De fapt pentru generația mea care acum mai bine de 20 de ani pierdea nopțile prin Internet Cafe-uri.

Presari peste asta și criza de comunicare recentă cu ban-urile prin Hearthstone și mai aveam puțin și îi cântam prohodul. Chiar dacă WoW Classic pare să fie un succes fenomenal sau Overwatch-ul care reușește cu fiecare turneu să fie în top 3 vizualizări pe Twitch.

Așa se face că BlizzCon-ul de anul acesta nu avea nicio miză reală pentru mine.

Dar au apărut leak-urile.

D2 Remastered și Diablo 4 sunau prea frumos ca să fie adevărate așa că am preferat să îmi vărs energia în alte lucruri. Sperând totuși în secret că vom primi un D2 mai chipeș, nu un nou joc Diablo.

Ei bine, cumva le vom primi pe amândouă într-un viitor destul de îndepărtat.

La prima vedere (video cu două ore de joc), Diablo 4 par…