Treceți la conținutul principal

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut probleme nici măcar în vacanță.

În schimb, focusul care decide din când în când să focalizeze în spatele subiectului este lucrul ăla pe care îl observi prea târziu. Nu îți dai seama pe ecranul mediocru care luminozitate că i-a dat cu virgulă, dar ajungi acasă și începe să îți pulseze o venă când vezi c-ai ratat cadrul la mustață. Nu face asta des, chiar extrem de rar aș putea spune, dar când o face e de tot căcatul. Chiar și cu ultimul firmware(1.20) care promitea că a mai rezolvat din problemă.

Poate la următorul.

De fapt poate la următorul activează bluetooth-ul ca să ușureze transferul pe telefon a pozei pe care vrei să o arunci pe social media. Este surprinzător cum la 5 luni de la lansare funcționalitatea asta nu funcționează, deși l-au marketat pe unde au putut.

În fine, bine că sunt doar astea 3 și bine că se pot rezolva prin update-uri.

Cât despre cele bune, să se adune.

E o jucărie discretă foarte sharp care câteodată scoate niște poze ce te ung pe inimă. Te uiți la ele și nu poți să oprești un zâmbet ce pornește din colțul gurii. Genul ăla de momente pe care abia aștepți să le printezi și să le pui într-un album. Fix cum făceau odinioară ciudații ăia de răsfoiau amintiri când doreau ei, nu când decidea Facebook că e momentul.

Zona de amplasare și customizare a butoanelor le-a ieșit foarte bine celor de la Ricoh și doar dacă aș vrea să fiu cârcotaș aș comenta ceva despre butonul de shutter care își are rostul unde e acum în ideea în care camera venea cu un viewfinder. Dar nu sunt. Camera poate să fie folosită cu succes cu o singură mână și de cele mai multe așa o și folosesc.

Setările standard de culori nu pot spune că sunt prea mult pe gustul meu, dar filtrul Positive Film este ca o bere rece într-o zi toridă de vară. Iar filtrele B/W sunt ca o bere pe care o primești gratis, dacă tot mergem în zona asta de comparații. În plus, toate sunt customizabile și aplicabile direct din cameră pe raw după ce ai făcut poza.

Nu e o cameră pentru toată lumea și îmi place că cei de la Ricoh au comunicat încă de la început cui îi este adresată și ce poate sau nu să facă. N-au promis mai mult decât poate să livreze și n-au exagerat cu nimic în afară de bluetooth-ul ăla care încă nu este activ.

Aproape e camera perfectă pentru a surprinde instantanee de zi cu zi și nu prea au fost multe clipe când am regretat că nu am altceva la mine. Pentru că au fost clipe când 28 de mm erau cam puțini și zoom-ul din picioare nu avea cum să se întâmple. Asta e, știam de la început că ai limitări când ai o focală fixă.

Ca notă finală și concluzie, i-aș da un 9 din 10. Punctul pierdut fiind pe toate quality control: buton care se mișcă o țâră mai mult decât trebuie, inel care cade relativ ușor și baterie de sugari.

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Toate pozele puse pe instagramul meu în ultimile 5 luni sunt făcute cu camera. Dar sunt comprimate destul de bine de algoritm și nu oferă o imagine chiar corectă a ce poate face camera.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…