Treceți la conținutul principal

Performanță în 2019

Cred că cea mai mare performanță a anului, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost că nu m-am apucat să cert pe Internet un copil de 16 ani. Pe bune! Anul ăsta a fost atât de tâmpit încât calitatea anului cred că a fost să te întrebi dacă un idiot ar posta sau nu asta pe pagina lui înainte să apeși publish.

Probabil că din cauza asta am și postat atât de puțin pe tot ce înseamnă social media anul ăsta. De multe ori singurele opțiuni păreau să fie cursa fără obstacole și griji a like-uri sau maratonul hate-ului. Cum amândouă mă oboseau, am preferat să privesc cu pasivitate cum dramele au venit și au plecat la fel de repede.

Dacă stau puțin să rumeg puțin, cred că de fapt calitatea anului a fost să ai timpul necesar pentru a depune aceste eforturi colosale online de a demonstra unor necunoscuți că ai dreptate. Toată lumea are acum dreptate. Sau dacă nu are dreptate, măcar are o scuză suficient de spectaculoasă încât să se ierte faptul că de data asta n-a avut dreptate.

Ca să fiu sincer, nu cred că am auzit mai mult de o duzină de „am greșit, îmi pare rău”-uri anul ăsta. Iar incapacitate asta de îți cere scuze te înrăiește. Te face să te agăți de orice chichiță pentru a demonstra că nu ești un idiot. Iar abia atunci o dai în ridicol.

În ridicolul ăla în care te apuci să înjuri un copil și să îl faci cu ou și cu oțet doar pentru că a zis ceva cu care nu erai de acord. La treizeci și ceva de fucking ani tu nu ai o tehnică de a trece peste atunci când se demonstrează că nu ai dreptatea supremă.

E clar că nu este atât de rău în România de avem atâtea panseluțe care au crescut și au înflorit în ultimul sfert de secol. #frumi #thisismylife

După ce că suntem o țară de asistați sociali, se dovedește că suntem și de asistați emoționali.

Excelent.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Atunci când ordinea mondială te ia cu japca

Dacă este un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată, atunci acela e de ce tot timpul Noua Ordine Mondială are un interes direct în a îi influența viața pensionarului Marin Georgescu din Galați.

M-am uitat prin Facebook-ului lui și n-am văzut nimic special. Tradiționala masă în familie de sărbători. O poză random cu ceva monument vizitat. Un share la un concurs de condimente unde marele premiu e o mașină de făcut pâine. Un selfie vizibil strâmb și cel mai probabil făcut din greșeală sau după vreo două păhărele. Poate chiar ambele variante. În toată esența sa, un om simplu.

Ce treabă au netrebnicii ăia cu el?

Și mai ales, cât de amatori să fie și ăia dacă nea' Georgescu i-a dibuit cu atât de multă ușurință?

Nu îmi este foarte clar, mai ales acum ca s-au sincronizat nu știu ce vibrații și ăștia au pornit hologramele cinci G, dar oare omul nostru ce face activ pentru a se bate cu Noua Ordine? Pentru că nu poți să dai share și tu să nu faci nimic în casă, pe lângă curte, prin fața blo…