Treceți la conținutul principal

Performanță în 2019

Cred că cea mai mare performanță a anului, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost că nu m-am apucat să cert pe Internet un copil de 16 ani. Pe bune! Anul ăsta a fost atât de tâmpit încât calitatea anului cred că a fost să te întrebi dacă un idiot ar posta sau nu asta pe pagina lui înainte să apeși publish.

Probabil că din cauza asta am și postat atât de puțin pe tot ce înseamnă social media anul ăsta. De multe ori singurele opțiuni păreau să fie cursa fără obstacole și griji a like-uri sau maratonul hate-ului. Cum amândouă mă oboseau, am preferat să privesc cu pasivitate cum dramele au venit și au plecat la fel de repede.

Dacă stau puțin să rumeg puțin, cred că de fapt calitatea anului a fost să ai timpul necesar pentru a depune aceste eforturi colosale online de a demonstra unor necunoscuți că ai dreptate. Toată lumea are acum dreptate. Sau dacă nu are dreptate, măcar are o scuză suficient de spectaculoasă încât să se ierte faptul că de data asta n-a avut dreptate.

Ca să fiu sincer, nu cred că am auzit mai mult de o duzină de „am greșit, îmi pare rău”-uri anul ăsta. Iar incapacitate asta de îți cere scuze te înrăiește. Te face să te agăți de orice chichiță pentru a demonstra că nu ești un idiot. Iar abia atunci o dai în ridicol.

În ridicolul ăla în care te apuci să înjuri un copil și să îl faci cu ou și cu oțet doar pentru că a zis ceva cu care nu erai de acord. La treizeci și ceva de fucking ani tu nu ai o tehnică de a trece peste atunci când se demonstrează că nu ai dreptatea supremă.

E clar că nu este atât de rău în România de avem atâtea panseluțe care au crescut și au înflorit în ultimul sfert de secol. #frumi #thisismylife

După ce că suntem o țară de asistați sociali, se dovedește că suntem și de asistați emoționali.

Excelent.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Și ce faci când vine viitorul peste tine?

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta.

Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem. 

Surpriză! Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească.

Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportunitate de business. 

Și acum e …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

In 8 luni de rulat tigari am economisit ...

Acum aproape 8 luni (fara 2-3 zile) m-am apucat sa imi rulez singur tigarile din motive financiare si de gust. Astazi am avut curiozitatea sa imi numar cutiile de filtre goale pe care le-am pastrat fix pentru postul asta. 16 cutii a cate 200 de filtre fiecare adica cam 3200 de tigari in 8 luni. Echivalentula a 160 de pachete de tigari. Wow. Mi se pare foarte mult. Dar tot raul spre bine. Lasati-ma sa va demonstrez.

Inainte fumam un pachet de tigari pe zi. M-am apucat acum de rulat tigari acum ~240 de zile si am fumat echivalentul a 160 de pachete de tigari. Drept urmare am fumat cu 80 de pachete mai putin decat inainte. Putin mai sanatos pentru ca tabachera mea scoate tigari subtiri si inainte eram cu Kent lung.