Treceți la conținutul principal

Trei serii SF din secolul ăsta ce n-ar trebui să le ratezi!

Inițial mă apucasem să scriu un post stufos pe subiect, dar mi-am dar repede seama că nu sunt credibil pe subiect pentru că în mai bine de 11 ani de blogging cred că am scris despre o singură carte. Cine să se uite în gura mea când vorbesc despre cărți? E drept că îmi mai spăl obrazul cu seriale și filme sci-fi, dar și așa vor veni elita haterilor d'internet care vor avea ceva de zis pe subiect.

Chiar și așa cu toate aceste riscuri, ceva în mine vrea să împărtășească lumii aceste trei recomandări primite la rândul meu de la Itu. Cine are urechi de ascultat probabil că le va da o șansă și bine va face.

Trei serii SF din secolul ăsta ce n-ar trebui să le ratezi!


The Three-Body Problem al lui Liu Cixin - un SF chinezesc genial premiat cu Hugo in 2015. Este probabil cea mai complicată și filozofică invazie a Pământului pe care am văzut-o. E credibilă și te lasă cu un fior rece pe spinare când te gândești că un viitor prim contact ar putea să nu fie departe de ce se întâmplă în poveste. Doar 2 din 3 cărți sunt traduse momentan în engleză. Dintre aceste 3 serii, asta e cea care primește cele mai multe recomandări din partea mea și cele mai puține cuvinte scrise pe subiect.

Leviathan Wakes (Expanse, #1) de James S.A Corey - Seria se numește Expanse și poartă același nume ca serialul făcut anul ăsta de SyFy. Dacă primul sezon din serial acoperă cam 75% din prima carte, seria de cărți are 9 volume plănuite și doar 5 scoase pe piață până acum. Istorisirea e una clasică cu un personaj principal care este în fiecare sub-secțiune de poveste - lucru care poate să fie puține iritant. Am citit primele 4 cărți și am zis că e suficient - prea mult Expanse - dar după câteva luni mă văd citind cu plăcere a 5-a carte. Recomand cărțile în fața serialului.

Old Man's War de John Scalzi - Prima interacțiune cu Scalzi a fost o istorisire scurtă despre viața Redshirts-urilor de pe o nava gen USS Enterprise - poveste care mi-a plăcut la nebunie. Ulterior am aflat de seria Old Man's War și am zis să îi acord o șansă să văd despre ce e vorba. Patru volume mai târziu tot ce pot spune este wow ce serial mișto ar ieși de pe urma cărților. Povestea nu este una extrem de complicată, dar e mai aventuroasă și din motivul ăsta merge citită cu rapiditate. Ar ocupa locul doi în preferințele mele dacă prima carte n-ar începe atât de greu și ar trebui să citești jumătate din ea pentru a deveni interesantă. Seria are 8 volume/povestiri.

Oricare serie ai alege eu cred că e de bine. Poate doar SF-ul chinezesc să fie puțin mai dificil, dar restul sunt niște povești cinstite și rapid de lecturat. Eu le-am isprăvit pe toate in vreo 8 luni de mers la birou. Audiobook for the win!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…