Treceți la conținutul principal

Dreamhack Bucuresti 2012

Dreamhack este cel mai mare festival (daca se poate numi asa) de jocuri pe calculator. Cel din Suedia. Dreamhack Bucuresti cred ca este primul festival de acest gen din tara. Mai micut si mai intim. Locul care a atras weekend-ul asta (tine si azi) o specie aparte de oameni: gamerii. Probabil singura patura sociala non manelistica&co care e privita mai rau ca bloggerii.

Da si nu. Cand am fost ieri ... ma asteptam sa vad numai ciudati. Nu a fost asa. Gamerii sunt si ei oameni. Unii mai ciudatei decat altii, dar sa nu generalizam. Am fost surprins sa vad o gramada de fete (cel putin pentru un astfel de carnatfest pe calculator), chiar daca erau vizibil minore. 

Sambata dimineata pe la ora 11 ... primele randuri aproape pline
Experienta este totusi interesanta. Vezi oameni care s-au trezit sambata la 9 dimineata ca sa mearga la Dreamhack sa vada alti oameni performand in jocuri pe calculator. E valul care o sa spele si coastele Romaniei sooner or later. E-sports e un fenomen ce usor usor creste si naste vedete. Superstar-uri. 

Si nici premile de 32 000 de euro nu sunt de aruncat ..... pentru .ro cel putin. In afara au fost competitii de gen unde marele premiu invartea 6 zerouri in coada. 

Dar pe moment sa ne bucuram ca am avut si noi (in sfarsit) un festival dedicat jocurilor pe calculator!

o parte din Dreamhack Bucuresti
Ce se joaca? CS, LOL si SC2. Cu 2 din 3 m-au nimerit (http://www.nihasa.ro/p/ce-ma-joc.html). 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…