Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS) 2013

Si anul acesta Sibiul m-a ademenit cu al sau festival de teatru. Microbul m-a prins si este a 3-a editie la care ajung. Este atat de fain sa vezi orasul gatit de sarbatoare. Oameni ce zambesc si se uita curiosi la ce se mai intampla pe Straße.

Aventura a inceput cu o scurta vizita la Pastravaria Albota (link) unde am mancat cel mai bun pastrav tartar din ultimii 28 de ani. Ciudat sa vorbesti despre mancare cand zici FITS, dar cum am mai zis si anul trecut: FITS este mai mult despre experienta electrizanta decat despre teatru. Cam ca un festival de muzica pe camp: in primul rand te duci pentru experienta si in al doilea rand pentru formatiile ce canta.

si ce priveliste m-a intampinat la pastravarie
Sa revenim la Pastravaria Albota. Locul este superb si reuseste sa te calmeze instant. Pastravii se bucura de aerul de munte inainte sa iti ajunga in farfurie. Chelneri sunt simpatici si mancarea este buna. Asta daca nu te-a convis deja panorama de mai sus.

In prima seara de FITS am revazut Faust si ce am scris acum un an ramane valabil. Un spectacol excelent ce nu te poate lasa indiferent. Ori o sa iti place foarte mult ori o sa o urasti din toata fiinta ta. Funny story: in fata mea au stat 2 cupluri de oameni mai in varsta (50-60 de ani) ce in prima parte a piesei meritau niste scatoalce dupa ceafa. Radeau si chicoteau ca niste adolescenti. Asta pana cand ne-am intors din partea doua. N-au mai scos un sunet pana la final. They were mind fucked. Draguta reactie pe care poate sa ti-o dea un spectacol de teatru.

Din varful cetatii Cisnadioana
Pe strada spectacolele s-au tinut lant chiar daca ploaia s-a tot auto invitat cu nesimtire. Simpatici au fost germanii belgienii pe picioroange si fanfara italiana cu ce-au avut p-acasa. Serios. Zici ca un mic satuc din Italia si-a facut fanfara si fiecare a venit cu ce a gasit prin casa: soba, gratar, cleste, presa de struguri, toaleta si alte prostioare de gen. Foarte simpatici si zambareti.

Orchestra Veselă La Racchia Din Vejano
Nici cu germanii belgienii nu imi este rusine. Nu prea iti e dat sa vezi oameni la 40-50 (poate chiar mai mult) de ani pe picioroange. Copiii erau in delir. Germanii  Belgienii erau pusi pe glume, iar eu asteptam sa pice vreunul. Stiu. Sunt un om rau. Din fericire doar eu am ramas cu buza umflata.

Marşul Picioroangelor Şi Fanfara Regală Din Merchtem
Si parca ar mai merge putin vorbit de mancare. La Hermania (link) - aproape de Piata  Mare -  inca se mananca bine. Si bloggerii stiu asta pentru ca am gasit vreo 20 insirati la o masa ca de nunta. Dar sunt sigur ca nu au cerut ca aperitiv untura cu ceapa rosie. E pentru cunoscatorii care vor sa isi inceapa masa cu ceva usor. Este o experienta!

Pe seara am vazut Circa - circ contemporan. Sau cum scrie pe site-ul festivalului: "exemplu de frumuseţe şi fizicalitate poetică". Este impresionant ce se intampla pe scena, dar cireasa de pe tort a fost data de copilasii din sala ce aveau un ras contagios. Pana si cei de pe scena s-au "imbolnavit" putin.


O panorama dintr-o camera din Pardon Cafe
Duminica l-am vizitat pe Istvan (tipul fain pe care l-am cunoscut la FITS2012) la noua cafenea de care se ocupa: Pardon Cafe - Atelier & Studio (link). Un loc linistit si retras ce nu pare super impresionant din exterior. Abia cand urci la etaj ai impresia ca intri intr-un muzeu (inside joke). Really nice. Este un loc pe care abia astept sa il revad. Si nu doar pentru ca e singurul bar din Sibiu ce are Nenea Iancu ...

Au si o zona linistita unde poti sa citesti o carte
Sibiul l-am incheiat cu cea mai buna ciorba de burta din tara. Despre cea de la Kontiki (link) e vorba. Asa umbla vorba prin targ. Kontiki este pomul ala laudat la care ar trebui sa te duci cu sacul - sau in cazul localnicilor cu oala. Nu glumesc. Am vazut oameni ce veneau cu oala sa cumpere ciorba de burta pentru acasa.

Locul arata si este modest, dar asta nu impiedica lumea sa stea la coada pentru un loc la masa. Totusi, a plouat asa ca era putin mai liber. Norocul meu.  Am impuscat rapid o masa de 8 si am purces sa imi astept prietenii ce erau pe drum. 15 minute cat le-a luat sa ajunga! Timp in care ... am primit vreo 20 de priviri reci de la ospatari. Nu cred ca sunt multi cei care se pot lauda ca au tinut 15 minute o masa de 8 la Kontiki. E genul de loc in care ajungi, comanzi, platesti si te cari. Nu te mai intinzi la vorba. Noroc ca ploua :)

Pe drum am oprit la Taverna D'Amici din Ramnicu Valcea (link) unde ne-am dospit bine ca niste veritabili carnivori. Si un rose excelent pentru cei ce nu conduceau: Printul Stirbey. E un loc de tinut minte pentru ca portiile erau putin cam nesimtit de mari, iar mancarea era destul de bunicica. Bila alba in plus pentru protapul gigantic invartit de o moara cu apa, desi e folosit doar pentru ocazii speciale.

In loc de zar, rugati ospatarul sa zica un numar de la 1 la 6. Daca nu stie, chemati altul!
FITS 2013 nu a dezamagit nici anul acesta. Este a 3-a editie la care ajung si pot spune ca astept cu nerabdare editia de anul viitor. Si nu sunt singurul. Prietenii cu care am fost anul acesta sunt si ei de aceeasi parere. Sunt convins ca si bloggerii ceilalti or sa zica la fel.

La sfarsit as vrea sa ii multumesc Ruxei pentru o treaba buna facuta anii trecuti. Chiar daca nu s-a mai ocupat anul acesta de PR-ul festivalului, aportul mare de bloggeri veniti de capul lor la Sibiu este un semn ca ceva ceva a facut bine.

Dar si celor de la Continental Forum Sibiu (link) - au fost foarte simpatici anul trecut cu cardul de reducere pe viata pentru mine ca prieten blogger. Card de care am abuzat putin anul acesta pentru o reducere la cazare pentru mine si gasca cu care am mers.

O sa imi fie dor de Sibiu pana cand o sa ma intorc in iulie ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…