Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS) 2013

Si anul acesta Sibiul m-a ademenit cu al sau festival de teatru. Microbul m-a prins si este a 3-a editie la care ajung. Este atat de fain sa vezi orasul gatit de sarbatoare. Oameni ce zambesc si se uita curiosi la ce se mai intampla pe Straße.

Aventura a inceput cu o scurta vizita la Pastravaria Albota (link) unde am mancat cel mai bun pastrav tartar din ultimii 28 de ani. Ciudat sa vorbesti despre mancare cand zici FITS, dar cum am mai zis si anul trecut: FITS este mai mult despre experienta electrizanta decat despre teatru. Cam ca un festival de muzica pe camp: in primul rand te duci pentru experienta si in al doilea rand pentru formatiile ce canta.

si ce priveliste m-a intampinat la pastravarie
Sa revenim la Pastravaria Albota. Locul este superb si reuseste sa te calmeze instant. Pastravii se bucura de aerul de munte inainte sa iti ajunga in farfurie. Chelneri sunt simpatici si mancarea este buna. Asta daca nu te-a convis deja panorama de mai sus.

In prima seara de FITS am revazut Faust si ce am scris acum un an ramane valabil. Un spectacol excelent ce nu te poate lasa indiferent. Ori o sa iti place foarte mult ori o sa o urasti din toata fiinta ta. Funny story: in fata mea au stat 2 cupluri de oameni mai in varsta (50-60 de ani) ce in prima parte a piesei meritau niste scatoalce dupa ceafa. Radeau si chicoteau ca niste adolescenti. Asta pana cand ne-am intors din partea doua. N-au mai scos un sunet pana la final. They were mind fucked. Draguta reactie pe care poate sa ti-o dea un spectacol de teatru.

Din varful cetatii Cisnadioana
Pe strada spectacolele s-au tinut lant chiar daca ploaia s-a tot auto invitat cu nesimtire. Simpatici au fost germanii belgienii pe picioroange si fanfara italiana cu ce-au avut p-acasa. Serios. Zici ca un mic satuc din Italia si-a facut fanfara si fiecare a venit cu ce a gasit prin casa: soba, gratar, cleste, presa de struguri, toaleta si alte prostioare de gen. Foarte simpatici si zambareti.

Orchestra Veselă La Racchia Din Vejano
Nici cu germanii belgienii nu imi este rusine. Nu prea iti e dat sa vezi oameni la 40-50 (poate chiar mai mult) de ani pe picioroange. Copiii erau in delir. Germanii  Belgienii erau pusi pe glume, iar eu asteptam sa pice vreunul. Stiu. Sunt un om rau. Din fericire doar eu am ramas cu buza umflata.

Marşul Picioroangelor Şi Fanfara Regală Din Merchtem
Si parca ar mai merge putin vorbit de mancare. La Hermania (link) - aproape de Piata  Mare -  inca se mananca bine. Si bloggerii stiu asta pentru ca am gasit vreo 20 insirati la o masa ca de nunta. Dar sunt sigur ca nu au cerut ca aperitiv untura cu ceapa rosie. E pentru cunoscatorii care vor sa isi inceapa masa cu ceva usor. Este o experienta!

Pe seara am vazut Circa - circ contemporan. Sau cum scrie pe site-ul festivalului: "exemplu de frumuseţe şi fizicalitate poetică". Este impresionant ce se intampla pe scena, dar cireasa de pe tort a fost data de copilasii din sala ce aveau un ras contagios. Pana si cei de pe scena s-au "imbolnavit" putin.


O panorama dintr-o camera din Pardon Cafe
Duminica l-am vizitat pe Istvan (tipul fain pe care l-am cunoscut la FITS2012) la noua cafenea de care se ocupa: Pardon Cafe - Atelier & Studio (link). Un loc linistit si retras ce nu pare super impresionant din exterior. Abia cand urci la etaj ai impresia ca intri intr-un muzeu (inside joke). Really nice. Este un loc pe care abia astept sa il revad. Si nu doar pentru ca e singurul bar din Sibiu ce are Nenea Iancu ...

Au si o zona linistita unde poti sa citesti o carte
Sibiul l-am incheiat cu cea mai buna ciorba de burta din tara. Despre cea de la Kontiki (link) e vorba. Asa umbla vorba prin targ. Kontiki este pomul ala laudat la care ar trebui sa te duci cu sacul - sau in cazul localnicilor cu oala. Nu glumesc. Am vazut oameni ce veneau cu oala sa cumpere ciorba de burta pentru acasa.

Locul arata si este modest, dar asta nu impiedica lumea sa stea la coada pentru un loc la masa. Totusi, a plouat asa ca era putin mai liber. Norocul meu.  Am impuscat rapid o masa de 8 si am purces sa imi astept prietenii ce erau pe drum. 15 minute cat le-a luat sa ajunga! Timp in care ... am primit vreo 20 de priviri reci de la ospatari. Nu cred ca sunt multi cei care se pot lauda ca au tinut 15 minute o masa de 8 la Kontiki. E genul de loc in care ajungi, comanzi, platesti si te cari. Nu te mai intinzi la vorba. Noroc ca ploua :)

Pe drum am oprit la Taverna D'Amici din Ramnicu Valcea (link) unde ne-am dospit bine ca niste veritabili carnivori. Si un rose excelent pentru cei ce nu conduceau: Printul Stirbey. E un loc de tinut minte pentru ca portiile erau putin cam nesimtit de mari, iar mancarea era destul de bunicica. Bila alba in plus pentru protapul gigantic invartit de o moara cu apa, desi e folosit doar pentru ocazii speciale.

In loc de zar, rugati ospatarul sa zica un numar de la 1 la 6. Daca nu stie, chemati altul!
FITS 2013 nu a dezamagit nici anul acesta. Este a 3-a editie la care ajung si pot spune ca astept cu nerabdare editia de anul viitor. Si nu sunt singurul. Prietenii cu care am fost anul acesta sunt si ei de aceeasi parere. Sunt convins ca si bloggerii ceilalti or sa zica la fel.

La sfarsit as vrea sa ii multumesc Ruxei pentru o treaba buna facuta anii trecuti. Chiar daca nu s-a mai ocupat anul acesta de PR-ul festivalului, aportul mare de bloggeri veniti de capul lor la Sibiu este un semn ca ceva ceva a facut bine.

Dar si celor de la Continental Forum Sibiu (link) - au fost foarte simpatici anul trecut cu cardul de reducere pe viata pentru mine ca prieten blogger. Card de care am abuzat putin anul acesta pentru o reducere la cazare pentru mine si gasca cu care am mers.

O sa imi fie dor de Sibiu pana cand o sa ma intorc in iulie ...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…