Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS) 2013

Si anul acesta Sibiul m-a ademenit cu al sau festival de teatru. Microbul m-a prins si este a 3-a editie la care ajung. Este atat de fain sa vezi orasul gatit de sarbatoare. Oameni ce zambesc si se uita curiosi la ce se mai intampla pe Straße.

Aventura a inceput cu o scurta vizita la Pastravaria Albota (link) unde am mancat cel mai bun pastrav tartar din ultimii 28 de ani. Ciudat sa vorbesti despre mancare cand zici FITS, dar cum am mai zis si anul trecut: FITS este mai mult despre experienta electrizanta decat despre teatru. Cam ca un festival de muzica pe camp: in primul rand te duci pentru experienta si in al doilea rand pentru formatiile ce canta.

si ce priveliste m-a intampinat la pastravarie
Sa revenim la Pastravaria Albota. Locul este superb si reuseste sa te calmeze instant. Pastravii se bucura de aerul de munte inainte sa iti ajunga in farfurie. Chelneri sunt simpatici si mancarea este buna. Asta daca nu te-a convis deja panorama de mai sus.

In prima seara de FITS am revazut Faust si ce am scris acum un an ramane valabil. Un spectacol excelent ce nu te poate lasa indiferent. Ori o sa iti place foarte mult ori o sa o urasti din toata fiinta ta. Funny story: in fata mea au stat 2 cupluri de oameni mai in varsta (50-60 de ani) ce in prima parte a piesei meritau niste scatoalce dupa ceafa. Radeau si chicoteau ca niste adolescenti. Asta pana cand ne-am intors din partea doua. N-au mai scos un sunet pana la final. They were mind fucked. Draguta reactie pe care poate sa ti-o dea un spectacol de teatru.

Din varful cetatii Cisnadioana
Pe strada spectacolele s-au tinut lant chiar daca ploaia s-a tot auto invitat cu nesimtire. Simpatici au fost germanii belgienii pe picioroange si fanfara italiana cu ce-au avut p-acasa. Serios. Zici ca un mic satuc din Italia si-a facut fanfara si fiecare a venit cu ce a gasit prin casa: soba, gratar, cleste, presa de struguri, toaleta si alte prostioare de gen. Foarte simpatici si zambareti.

Orchestra Veselă La Racchia Din Vejano
Nici cu germanii belgienii nu imi este rusine. Nu prea iti e dat sa vezi oameni la 40-50 (poate chiar mai mult) de ani pe picioroange. Copiii erau in delir. Germanii  Belgienii erau pusi pe glume, iar eu asteptam sa pice vreunul. Stiu. Sunt un om rau. Din fericire doar eu am ramas cu buza umflata.

Marşul Picioroangelor Şi Fanfara Regală Din Merchtem
Si parca ar mai merge putin vorbit de mancare. La Hermania (link) - aproape de Piata  Mare -  inca se mananca bine. Si bloggerii stiu asta pentru ca am gasit vreo 20 insirati la o masa ca de nunta. Dar sunt sigur ca nu au cerut ca aperitiv untura cu ceapa rosie. E pentru cunoscatorii care vor sa isi inceapa masa cu ceva usor. Este o experienta!

Pe seara am vazut Circa - circ contemporan. Sau cum scrie pe site-ul festivalului: "exemplu de frumuseţe şi fizicalitate poetică". Este impresionant ce se intampla pe scena, dar cireasa de pe tort a fost data de copilasii din sala ce aveau un ras contagios. Pana si cei de pe scena s-au "imbolnavit" putin.


O panorama dintr-o camera din Pardon Cafe
Duminica l-am vizitat pe Istvan (tipul fain pe care l-am cunoscut la FITS2012) la noua cafenea de care se ocupa: Pardon Cafe - Atelier & Studio (link). Un loc linistit si retras ce nu pare super impresionant din exterior. Abia cand urci la etaj ai impresia ca intri intr-un muzeu (inside joke). Really nice. Este un loc pe care abia astept sa il revad. Si nu doar pentru ca e singurul bar din Sibiu ce are Nenea Iancu ...

Au si o zona linistita unde poti sa citesti o carte
Sibiul l-am incheiat cu cea mai buna ciorba de burta din tara. Despre cea de la Kontiki (link) e vorba. Asa umbla vorba prin targ. Kontiki este pomul ala laudat la care ar trebui sa te duci cu sacul - sau in cazul localnicilor cu oala. Nu glumesc. Am vazut oameni ce veneau cu oala sa cumpere ciorba de burta pentru acasa.

Locul arata si este modest, dar asta nu impiedica lumea sa stea la coada pentru un loc la masa. Totusi, a plouat asa ca era putin mai liber. Norocul meu.  Am impuscat rapid o masa de 8 si am purces sa imi astept prietenii ce erau pe drum. 15 minute cat le-a luat sa ajunga! Timp in care ... am primit vreo 20 de priviri reci de la ospatari. Nu cred ca sunt multi cei care se pot lauda ca au tinut 15 minute o masa de 8 la Kontiki. E genul de loc in care ajungi, comanzi, platesti si te cari. Nu te mai intinzi la vorba. Noroc ca ploua :)

Pe drum am oprit la Taverna D'Amici din Ramnicu Valcea (link) unde ne-am dospit bine ca niste veritabili carnivori. Si un rose excelent pentru cei ce nu conduceau: Printul Stirbey. E un loc de tinut minte pentru ca portiile erau putin cam nesimtit de mari, iar mancarea era destul de bunicica. Bila alba in plus pentru protapul gigantic invartit de o moara cu apa, desi e folosit doar pentru ocazii speciale.

In loc de zar, rugati ospatarul sa zica un numar de la 1 la 6. Daca nu stie, chemati altul!
FITS 2013 nu a dezamagit nici anul acesta. Este a 3-a editie la care ajung si pot spune ca astept cu nerabdare editia de anul viitor. Si nu sunt singurul. Prietenii cu care am fost anul acesta sunt si ei de aceeasi parere. Sunt convins ca si bloggerii ceilalti or sa zica la fel.

La sfarsit as vrea sa ii multumesc Ruxei pentru o treaba buna facuta anii trecuti. Chiar daca nu s-a mai ocupat anul acesta de PR-ul festivalului, aportul mare de bloggeri veniti de capul lor la Sibiu este un semn ca ceva ceva a facut bine.

Dar si celor de la Continental Forum Sibiu (link) - au fost foarte simpatici anul trecut cu cardul de reducere pe viata pentru mine ca prieten blogger. Card de care am abuzat putin anul acesta pentru o reducere la cazare pentru mine si gasca cu care am mers.

O sa imi fie dor de Sibiu pana cand o sa ma intorc in iulie ...

Comentarii

Postări Populare

Și tu ce ai făcut primăvara asta cu sacul de haine vechi rămas după curățenie?

Ieri am fost la lansare mai neobișnuită de magazin de haine. Empty Shop este locul ăla unde ajung toate hainele care au rămas mici, care nu mai sunt fashionable sau care sunt doar nebăgate în seamă și ajung să fie abandonate prin dulap cu anii. Chestia e că acele haine trebuie să le aduci tu de acasă.  Ariel le spală, iar Nepi (Promenada) și Let's do it Romania le vor dona unor oameni care le vor aprecia mai mult decât ai făcut-o tu în ultimul an.

Toată treaba asta se întâmplă în următoarele 2 săptămâni (18 aprilie) în mai mult de o duzină de centre comerciale din București și țară deținute de Nepi. Lista exactă nu o am, dar presupun ca va apărea în curând pe site-ul/Facebook-ul celor de la Let's Do it Romania.

Înainte să scriu am căutat-o, dar m-am enervat repede și am ieșit când am văzut întrebări idioate de la useri de genul: dar chiar trebuia să fie numele în engleză? Pentru că de fapt doar cu asta au rămas după ce au citit despre inițiativă. Pun pariu că în scurt timp o …

Mi-am luat o perie electrică de curățat cu 7 capete interschimbabile

Precum săracii, eu încă îmi fac singur curățenie în casă. Nu zic că nu m-a tentat niciodată să angajez pe cineva să se ocupe de aspectul ăsta, mă gândesc la asta de fiecare dată când fac curățenie, dar de aici până la a face ceva în direcția asta a fost cale lungă. Așa că acum vreo 2 luni am fost prevăzător și mi-am luat scula din poza de mai sus pentru a ajuta la curățenia de primăvară.

Inițial mă gândeam să iau un accesoriu de bormașină, dar după ce am chibzuit nițel și mi-am adus aminte că sunt singurul bărbat din București care nu are o bormașină în apartament, am decis că o sculă specializată e mai ok pentru curățatul prin casa.

După un scurt research care a venit cu o singură concluzie - nu lua peria electrică cu braț lung de pe site-urile de teleshoping - m-am decis pe Belle Hand Held Electric Cleaning Brush. Sau mai bine spus pe produsul din imaginile de mai sus pentru că Belle-ul meu este o copie chinezească a unui produs pe nume Metapo PS 200 de care nu sunt sigur că nu e ș…

În 28 de zile va dispărea o parte din istoria online-ului românesc

E vorba de forumul ComputerGames.ro care zice stop joc după 21 de ani de activate. Acum 3 zile anunțau că închid doar site-ul, dar acum câteva minute au zis că și forumul este în ultima lună de viață. Păcat.

De fapt nu e vorba de păcat. Nu pot să zic asta în condițiile în care n-am mai intrat pe forum de 7-8 ani să postez sau să citesc ceva care să nu fie în zona de publicitate. E vorba de nostalgie pentru al 2010-lea user de pe forum este al meu și acum la sfârșit de an își sărbătorea majoratul. 
Dar asta e. Se mai închid și site-uri pe care le arhivai în perioada dial-up-ului pentru a le citi a doua zi în liniște. Sau site-uri care au dat prima generație de bloggeri cu mulți ani înainte ca acestea să existe efectiv. Sau site-uri unde ai cunoscut o grămadă de oameni pe care nici nu ai idee exact cum îi cheamă, dar pe care i-ai avut aproape în toți acești ani. 
Dar deja o dau în melodramatice inutile fără să ating adevărata drama cu închiderea CG-ului: după 16 ani de căutări și tot n…