Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl

Primele 2 zile din vacanta #auskia le-am petrecut pe "Diamantul Alpilor" - Obergurgl-Hochgurgl - o vale situata la 1800 m si inconjurata de 21 varfuri de peste 3000 m. Vale unde ai 110 km de partii pe care sa iti faci de cap.

Au fost doua zile dificile pentru niste picioare antrenate in ultimii ani pe 1-2-3 km de partii din tara. Cu toate astea, am reusit sa bifez frumos mai toate partiile albastre si o buna parte (aprox 60%) din cele rosii. Un mic accident suferit in prima zi m-a impiedicat sa bifez vreo neagra semnificativa, nici c-ar fi prea multe partii de gen in zona respectiva (cam 9 scurte).

Cam asa arata harta celor 110 km de partii din Obergurgl-Hochgurgl.

Dupa cum arata si harta de mai sus, zona din stanga (Hochgurgl) e mai albastru incepatori. Aglomerata pe masura, este un loc bun sa iti dezmortesti picioarele sau sa te bucuri de cativa kilometri (3) de derdelus. Da! Partie speciala pentru cei cu sanii. Din pacate n-am apucat sa ajung pe respectiva partie, dar imi imaginez ca este al dracu de distractiv de incercat.

Sa va mai zic o veste buna, am descoperit cu placere ca nu este necesar sa folosesc teleski-urile (T-bar lift). Moartea mea pe snowboard. Si acum ma mai doare o coasta avariata pe teleski-urile din Harghita-Madarasi. Obergurgl-Hochgurgl are 24 de instalatii, iar dintre acestea doar vreo 5 sunt meschinele teleski-uri.

Partii ca-n palma. Dupa doua zile am reusit sa gasesc o portiune cu pamanat (pe la 1900 de m), si aia avea scuza ca fusese tranzitata de cateva zeci de mii de oameni.

Dupa ce te-ai incalzit, ai admirat privelistea 360 grade de la Top Mountain Star (3080 m) sau te-ai pravalit la 92 km/h pe neagra 23 (precum Brylu); e momentul sa iei gondola catre Obergurgl. Acolo esti intampinat de mai multe rosiatice si de mai putini oameni. Ai si un snow park, iar daca te tin picioarele - un traseu omologat FIS.

In plus, poti sa iti iei pranzul la un restaurant cu o priveliste spectaculoasa - Hohe Mut Alm (2670 m). Poti sa dai o fuga si pe la bucatarie sa ne cunosti fratele moldovean ce lucreaza acolo. E un sfat util, sa stii! Cei de sus rup destul de putina engleza, daca incepi sa ii intrebi de ingrediente din mancare sau mod de preparare. Altfel, te ve intelege usor cu ei. Repeta dupa mine:  Weißbier.

Ai sezloange sa te bronzezi in timp ce admiri cele 21 de varfuri peste 3000 m.

N-am zis nimic de mancare, dar se intelege de la sine ca portiile sunt mult prea mari. Pare sa fie o problema generala a zonei respective. In plus, mai tot ce mananci e bazat pe ceva carnita delicioasa. Recomandare personala - ia ceva usor (un singur fel) ca sa poti sa te mai dai dupa masa. Nu te arunca la o masa completa (felul 1&2 + desert).

Hai sa vorbim putin si de preturi!

Un ski pass pe o zi pentru adulti este intre 45 si 47 de euro (in functie de perioada). Pentru 5 zile o sa dai intre 194 si 216 euro. Cele flexibile (5 zile de dat din 7) sunt intre 206 si 232 euro. Recomand ultima varianta.

Poate sunt eu intr-o conditie fixica de tot rasu, dar pe mine m-au terminat 6 zile incontinuu de snowboard. Bonus la fiecare ski pass - daca esti imbracat in echipament de schi/snowboarding, poti sa folosesti autobuzele si celalalte mijloace de transport gratuit. Dar asta stiati deja. Presupun.

Cam asta e privelistea care te poate insoti la o bere pe terasa  Hohe Mut Alm

Sa ne intoarcem acum la cristianele noastre.

In Obergurgl-Hochgurgl se schiaza de pe 14 noiembrie pana pe 4 mai. In functie de vreme, in fiecare marti poti sa schiezi in focuri de artificii pana la 22:30. Stiu ca am tot zis mai sus de aglomeratie, asa ca simt nevoia sa explic exact la ce m-am referit. E vorba de aglomeratia de pe partiile usoare, pentru ca sunt multi oameni si copii incepatori ce nu se aventureaza pe ceva mai rosiatic. La telescaune si la gondole nu tin minte sa fii stat la coada. E destul de greu cand toate instalatiile pot sa transporte 40 000 de oameni pe ora. Wow.

Si acum concluzia finala din perspectiva snowboarder-ului. Obergurgl-Hochgurgl e mai mult o statiune pentru schiori. Se vede si in numarul ridicat de posesori de bete pe care ii intalnesti pe partie. In cautarea freeride-ului si a powder-ului, ai mult de urcat pe picioarele tale. De asta am zis ca nu e o statiune prea friendly cu boarderii. In rest n-am ce sa reprosez. Partiile sunt largi si te poti strecura cu usurinta printre schiori. N-as regreta nicio secunda daca as ajunge acolo cu snowboard-ul.

Cam asa trebuia sa arate panorama de la Top Mountain Star, doar ca noi am prins o ceata incredibila in ziua in care am urcat pana acolo.
Ah. Era sa uit. Inchiriere de echipament. E cam 50 de euro pe zi un snowboard plus o casca. Placile sunt K2 -uri si sunt intr-o conditie fizica excelenta. Toate sunt modele de acum 1-2 ani. Sper sa se aplice chestia asta la toate centrele de inchirieri. Oricum, intre noi fie vorba, nu ma astept sa gasesti echipament mai vechi de 3-4 ani. Singurele *antichitati* de genul asta am vazut pe la cei ce venisera cu propriul echipament.

La final, un cuvant din parte celor care au venit cu ideea acestei escapade in Tirol!

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 5/5
  • Usurinta de a gasi powder: 2/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 3/5
  • Factorul de aglomeratie: 3/5
Seria Snowboarding in Tirol se continua cu Solden, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…