Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl

Primele 2 zile din vacanta #auskia le-am petrecut pe "Diamantul Alpilor" - Obergurgl-Hochgurgl - o vale situata la 1800 m si inconjurata de 21 varfuri de peste 3000 m. Vale unde ai 110 km de partii pe care sa iti faci de cap.

Au fost doua zile dificile pentru niste picioare antrenate in ultimii ani pe 1-2-3 km de partii din tara. Cu toate astea, am reusit sa bifez frumos mai toate partiile albastre si o buna parte (aprox 60%) din cele rosii. Un mic accident suferit in prima zi m-a impiedicat sa bifez vreo neagra semnificativa, nici c-ar fi prea multe partii de gen in zona respectiva (cam 9 scurte).

Cam asa arata harta celor 110 km de partii din Obergurgl-Hochgurgl.

Dupa cum arata si harta de mai sus, zona din stanga (Hochgurgl) e mai albastru incepatori. Aglomerata pe masura, este un loc bun sa iti dezmortesti picioarele sau sa te bucuri de cativa kilometri (3) de derdelus. Da! Partie speciala pentru cei cu sanii. Din pacate n-am apucat sa ajung pe respectiva partie, dar imi imaginez ca este al dracu de distractiv de incercat.

Sa va mai zic o veste buna, am descoperit cu placere ca nu este necesar sa folosesc teleski-urile (T-bar lift). Moartea mea pe snowboard. Si acum ma mai doare o coasta avariata pe teleski-urile din Harghita-Madarasi. Obergurgl-Hochgurgl are 24 de instalatii, iar dintre acestea doar vreo 5 sunt meschinele teleski-uri.

Partii ca-n palma. Dupa doua zile am reusit sa gasesc o portiune cu pamanat (pe la 1900 de m), si aia avea scuza ca fusese tranzitata de cateva zeci de mii de oameni.

Dupa ce te-ai incalzit, ai admirat privelistea 360 grade de la Top Mountain Star (3080 m) sau te-ai pravalit la 92 km/h pe neagra 23 (precum Brylu); e momentul sa iei gondola catre Obergurgl. Acolo esti intampinat de mai multe rosiatice si de mai putini oameni. Ai si un snow park, iar daca te tin picioarele - un traseu omologat FIS.

In plus, poti sa iti iei pranzul la un restaurant cu o priveliste spectaculoasa - Hohe Mut Alm (2670 m). Poti sa dai o fuga si pe la bucatarie sa ne cunosti fratele moldovean ce lucreaza acolo. E un sfat util, sa stii! Cei de sus rup destul de putina engleza, daca incepi sa ii intrebi de ingrediente din mancare sau mod de preparare. Altfel, te ve intelege usor cu ei. Repeta dupa mine:  Weißbier.

Ai sezloange sa te bronzezi in timp ce admiri cele 21 de varfuri peste 3000 m.

N-am zis nimic de mancare, dar se intelege de la sine ca portiile sunt mult prea mari. Pare sa fie o problema generala a zonei respective. In plus, mai tot ce mananci e bazat pe ceva carnita delicioasa. Recomandare personala - ia ceva usor (un singur fel) ca sa poti sa te mai dai dupa masa. Nu te arunca la o masa completa (felul 1&2 + desert).

Hai sa vorbim putin si de preturi!

Un ski pass pe o zi pentru adulti este intre 45 si 47 de euro (in functie de perioada). Pentru 5 zile o sa dai intre 194 si 216 euro. Cele flexibile (5 zile de dat din 7) sunt intre 206 si 232 euro. Recomand ultima varianta.

Poate sunt eu intr-o conditie fixica de tot rasu, dar pe mine m-au terminat 6 zile incontinuu de snowboard. Bonus la fiecare ski pass - daca esti imbracat in echipament de schi/snowboarding, poti sa folosesti autobuzele si celalalte mijloace de transport gratuit. Dar asta stiati deja. Presupun.

Cam asta e privelistea care te poate insoti la o bere pe terasa  Hohe Mut Alm

Sa ne intoarcem acum la cristianele noastre.

In Obergurgl-Hochgurgl se schiaza de pe 14 noiembrie pana pe 4 mai. In functie de vreme, in fiecare marti poti sa schiezi in focuri de artificii pana la 22:30. Stiu ca am tot zis mai sus de aglomeratie, asa ca simt nevoia sa explic exact la ce m-am referit. E vorba de aglomeratia de pe partiile usoare, pentru ca sunt multi oameni si copii incepatori ce nu se aventureaza pe ceva mai rosiatic. La telescaune si la gondole nu tin minte sa fii stat la coada. E destul de greu cand toate instalatiile pot sa transporte 40 000 de oameni pe ora. Wow.

Si acum concluzia finala din perspectiva snowboarder-ului. Obergurgl-Hochgurgl e mai mult o statiune pentru schiori. Se vede si in numarul ridicat de posesori de bete pe care ii intalnesti pe partie. In cautarea freeride-ului si a powder-ului, ai mult de urcat pe picioarele tale. De asta am zis ca nu e o statiune prea friendly cu boarderii. In rest n-am ce sa reprosez. Partiile sunt largi si te poti strecura cu usurinta printre schiori. N-as regreta nicio secunda daca as ajunge acolo cu snowboard-ul.

Cam asa trebuia sa arate panorama de la Top Mountain Star, doar ca noi am prins o ceata incredibila in ziua in care am urcat pana acolo.
Ah. Era sa uit. Inchiriere de echipament. E cam 50 de euro pe zi un snowboard plus o casca. Placile sunt K2 -uri si sunt intr-o conditie fizica excelenta. Toate sunt modele de acum 1-2 ani. Sper sa se aplice chestia asta la toate centrele de inchirieri. Oricum, intre noi fie vorba, nu ma astept sa gasesti echipament mai vechi de 3-4 ani. Singurele *antichitati* de genul asta am vazut pe la cei ce venisera cu propriul echipament.

La final, un cuvant din parte celor care au venit cu ideea acestei escapade in Tirol!

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 5/5
  • Usurinta de a gasi powder: 2/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 3/5
  • Factorul de aglomeratie: 3/5
Seria Snowboarding in Tirol se continua cu Solden, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …