Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl

Primele 2 zile din vacanta #auskia le-am petrecut pe "Diamantul Alpilor" - Obergurgl-Hochgurgl - o vale situata la 1800 m si inconjurata de 21 varfuri de peste 3000 m. Vale unde ai 110 km de partii pe care sa iti faci de cap.

Au fost doua zile dificile pentru niste picioare antrenate in ultimii ani pe 1-2-3 km de partii din tara. Cu toate astea, am reusit sa bifez frumos mai toate partiile albastre si o buna parte (aprox 60%) din cele rosii. Un mic accident suferit in prima zi m-a impiedicat sa bifez vreo neagra semnificativa, nici c-ar fi prea multe partii de gen in zona respectiva (cam 9 scurte).

Cam asa arata harta celor 110 km de partii din Obergurgl-Hochgurgl.

Dupa cum arata si harta de mai sus, zona din stanga (Hochgurgl) e mai albastru incepatori. Aglomerata pe masura, este un loc bun sa iti dezmortesti picioarele sau sa te bucuri de cativa kilometri (3) de derdelus. Da! Partie speciala pentru cei cu sanii. Din pacate n-am apucat sa ajung pe respectiva partie, dar imi imaginez ca este al dracu de distractiv de incercat.

Sa va mai zic o veste buna, am descoperit cu placere ca nu este necesar sa folosesc teleski-urile (T-bar lift). Moartea mea pe snowboard. Si acum ma mai doare o coasta avariata pe teleski-urile din Harghita-Madarasi. Obergurgl-Hochgurgl are 24 de instalatii, iar dintre acestea doar vreo 5 sunt meschinele teleski-uri.

Partii ca-n palma. Dupa doua zile am reusit sa gasesc o portiune cu pamanat (pe la 1900 de m), si aia avea scuza ca fusese tranzitata de cateva zeci de mii de oameni.

Dupa ce te-ai incalzit, ai admirat privelistea 360 grade de la Top Mountain Star (3080 m) sau te-ai pravalit la 92 km/h pe neagra 23 (precum Brylu); e momentul sa iei gondola catre Obergurgl. Acolo esti intampinat de mai multe rosiatice si de mai putini oameni. Ai si un snow park, iar daca te tin picioarele - un traseu omologat FIS.

In plus, poti sa iti iei pranzul la un restaurant cu o priveliste spectaculoasa - Hohe Mut Alm (2670 m). Poti sa dai o fuga si pe la bucatarie sa ne cunosti fratele moldovean ce lucreaza acolo. E un sfat util, sa stii! Cei de sus rup destul de putina engleza, daca incepi sa ii intrebi de ingrediente din mancare sau mod de preparare. Altfel, te ve intelege usor cu ei. Repeta dupa mine:  Weißbier.

Ai sezloange sa te bronzezi in timp ce admiri cele 21 de varfuri peste 3000 m.

N-am zis nimic de mancare, dar se intelege de la sine ca portiile sunt mult prea mari. Pare sa fie o problema generala a zonei respective. In plus, mai tot ce mananci e bazat pe ceva carnita delicioasa. Recomandare personala - ia ceva usor (un singur fel) ca sa poti sa te mai dai dupa masa. Nu te arunca la o masa completa (felul 1&2 + desert).

Hai sa vorbim putin si de preturi!

Un ski pass pe o zi pentru adulti este intre 45 si 47 de euro (in functie de perioada). Pentru 5 zile o sa dai intre 194 si 216 euro. Cele flexibile (5 zile de dat din 7) sunt intre 206 si 232 euro. Recomand ultima varianta.

Poate sunt eu intr-o conditie fixica de tot rasu, dar pe mine m-au terminat 6 zile incontinuu de snowboard. Bonus la fiecare ski pass - daca esti imbracat in echipament de schi/snowboarding, poti sa folosesti autobuzele si celalalte mijloace de transport gratuit. Dar asta stiati deja. Presupun.

Cam asta e privelistea care te poate insoti la o bere pe terasa  Hohe Mut Alm

Sa ne intoarcem acum la cristianele noastre.

In Obergurgl-Hochgurgl se schiaza de pe 14 noiembrie pana pe 4 mai. In functie de vreme, in fiecare marti poti sa schiezi in focuri de artificii pana la 22:30. Stiu ca am tot zis mai sus de aglomeratie, asa ca simt nevoia sa explic exact la ce m-am referit. E vorba de aglomeratia de pe partiile usoare, pentru ca sunt multi oameni si copii incepatori ce nu se aventureaza pe ceva mai rosiatic. La telescaune si la gondole nu tin minte sa fii stat la coada. E destul de greu cand toate instalatiile pot sa transporte 40 000 de oameni pe ora. Wow.

Si acum concluzia finala din perspectiva snowboarder-ului. Obergurgl-Hochgurgl e mai mult o statiune pentru schiori. Se vede si in numarul ridicat de posesori de bete pe care ii intalnesti pe partie. In cautarea freeride-ului si a powder-ului, ai mult de urcat pe picioarele tale. De asta am zis ca nu e o statiune prea friendly cu boarderii. In rest n-am ce sa reprosez. Partiile sunt largi si te poti strecura cu usurinta printre schiori. N-as regreta nicio secunda daca as ajunge acolo cu snowboard-ul.

Cam asa trebuia sa arate panorama de la Top Mountain Star, doar ca noi am prins o ceata incredibila in ziua in care am urcat pana acolo.
Ah. Era sa uit. Inchiriere de echipament. E cam 50 de euro pe zi un snowboard plus o casca. Placile sunt K2 -uri si sunt intr-o conditie fizica excelenta. Toate sunt modele de acum 1-2 ani. Sper sa se aplice chestia asta la toate centrele de inchirieri. Oricum, intre noi fie vorba, nu ma astept sa gasesti echipament mai vechi de 3-4 ani. Singurele *antichitati* de genul asta am vazut pe la cei ce venisera cu propriul echipament.

La final, un cuvant din parte celor care au venit cu ideea acestei escapade in Tirol!

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 5/5
  • Usurinta de a gasi powder: 2/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 3/5
  • Factorul de aglomeratie: 3/5
Seria Snowboarding in Tirol se continua cu Solden, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…