Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Stubaier Gletscher

Valea Stubai e situata la 15 km de Innsbruck si se compune din 5 localitati (Neustiff, Fulpmes, Telfes, Mieders si Schonberg) rasfirate pe o lungime de 35 de km. Localitati inconjurate de 80 de ghetari si 109 varfuri de peste 3 000 de metri.

De la inceput vreau sa va zic ca insemnarea asta este partinitoare. Pe Stubaier Gletscher am avut parte de cea mai frumoasa zi de snowboarding din viata mea. Ninsese cu 2 zile inainte sa venim, asa ca am prins powder virgin peste powder virgin. Superb. Nici macar schiorii n-au putut sa stea departe de bucatica aia de rai din Rotadlkopf-ului.

Cea mai mare zona din Austria de schi pe ghetar
E greu sa descriu ce zambet gigantic ne-a a desenat Stuibaier Gletscher pe fetele obosite de 5 zile consecutive de dat. L-am disperat putin pe Michael (ghidul nostru) cu evadarile nostre in taramul powder-ului. Saracul... avea un intreg traseu pregatit pentru noi, dar noi chiuleam ca niste liceeni pentru a ne da inca odata pe powder-ul ala fain. Hai inca odata. Si inca odata. Pana la urma a reusit sa ne captiveze atentia cu promisiunea unui snowpark pe la 3 000+ metri.

Dificultatea zonei este destul de scazuta, doar 3 partii negre din cele 35 de trasee. Totusi, partiile sunt atat de largi si ai atat de multe variante de off piste, incat poti sa iti faci o coborare cu de toate: powder, linii drepte si abrupte sau drop-uri de pe stanci. Freeride-ul e rege acolo. Motiv pentru care au un Powder Department (chiar asa se numeste) care ingrijeste partiile nemarcate si ofera consultanta celor care se incumeta sa incerce unul dintre cele 15 trasee de freeride.

Noroc cu pozele de presa, pentru ca nimeni n-a stat sa faca poze cu powderul pe care l-am gasit pe portiunea asta a muntelui :)
Ca preturi, Stubaier Gletscher e mai ieftin ca Solden sau Obergurgl-Hochgurgl. Un ski pass pe o zi e 42 de euro. Pentru 5 zile dai 175 de euro, iar pentru 5 zile din 7 - doar 190. Totusi, exista un trick. Preturile sunt valabile doar cu Stubai Guest Card pe care il primesti de la hotelul unde esti cazat. Hotel care trebuie sa fie intr-una dintre cele 5 localitati de pe vale. Altfel, mai adaugi un 10% la pretul ski pass-ului.

Si inchirierea echipamentului era mai ieftina. 21 de euro boots-ii, 38 de euro snowboard-ul si 13 casca. Pe doua zile. Asta spune chitanta pe care am pastrat-o. Echipamentul a fost excelent. I swear to god ca urmatoarea placa o sa fie un Burton. M-am tot dat cu diferite placi in #auskia, dar niciuna nu a fost semnificativ mai buna fata de ce am acasa. Asta pana cand pus Burton-ul ala de la Stubaier Gletscher in picioare. Wow. Altceva. Se potrivea perfect stiului meu.

.... si cand te gandesti ca prima mea placa (un Burton Air model '92-93) a incercat de nenumarate ori sa ma omoare :)

In #auskia, n-am fost in nicio statiune care sa nu aiba un Fun Park sau altfel numit - Snow Park

Stii ce e ironic in tot ce am scris mai sus? Stubaier Gletscher este de fapt o statiune family friendly. Au gradinitia pe munte (carusele, castele de zapada, tunele sau derdelus). Poti sa lasi copilul (minim 3 ani) in grija celor de acolo, iar tu te duci si te dai. Asta daca nu vrei sa il dai la scoala de schi speciala pentru cei mici. Daca are sub 10 ani, ski pass-ul e gratuit pentru el.

In plus, au o partie/zona special conceputa si destinata pentru cei varstnici (50+ ani). Lucru care poate parea ciudatel in Romania, dar dupa ce ai trecut de o varsta... principala ta activitate nu trebuie sa fie sa astepti sa mori. Austriecii de bine de rau au inteles asta.

Varful din primplan este destinat antrenamentului cataratului pe gheata. Cine naiba construieste un varf artificial de gheata pentru antrenament?

Cam atat despre Stubaier Gletscher. In top-ul meu "statiuni din #auskia in care m-as intoarce chiar maine" este pe prima si a doua pozitie. Powder-ul a dat peste cap tot ce ramasese sfant in top-ul ala. Chit ca partiile sunt mai scurte, cel putin in comparatie cu celalalte statiuni vizitate in Tirol, latimea lor este un factor care puncteaza mai bine in ochii me. Nici cu factorul de freeride nu mi-ar fi rusine - intre noi fie vorba.

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air șiTNT Express.

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 4/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 3/5
  • Starea partiilor: 4/5
  • Usurinta de a gasi powder: 5/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 2/5
  • Factorul de aglomeratie: 5/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl, Solden si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…