Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Stubaier Gletscher

Valea Stubai e situata la 15 km de Innsbruck si se compune din 5 localitati (Neustiff, Fulpmes, Telfes, Mieders si Schonberg) rasfirate pe o lungime de 35 de km. Localitati inconjurate de 80 de ghetari si 109 varfuri de peste 3 000 de metri.

De la inceput vreau sa va zic ca insemnarea asta este partinitoare. Pe Stubaier Gletscher am avut parte de cea mai frumoasa zi de snowboarding din viata mea. Ninsese cu 2 zile inainte sa venim, asa ca am prins powder virgin peste powder virgin. Superb. Nici macar schiorii n-au putut sa stea departe de bucatica aia de rai din Rotadlkopf-ului.

Cea mai mare zona din Austria de schi pe ghetar
E greu sa descriu ce zambet gigantic ne-a a desenat Stuibaier Gletscher pe fetele obosite de 5 zile consecutive de dat. L-am disperat putin pe Michael (ghidul nostru) cu evadarile nostre in taramul powder-ului. Saracul... avea un intreg traseu pregatit pentru noi, dar noi chiuleam ca niste liceeni pentru a ne da inca odata pe powder-ul ala fain. Hai inca odata. Si inca odata. Pana la urma a reusit sa ne captiveze atentia cu promisiunea unui snowpark pe la 3 000+ metri.

Dificultatea zonei este destul de scazuta, doar 3 partii negre din cele 35 de trasee. Totusi, partiile sunt atat de largi si ai atat de multe variante de off piste, incat poti sa iti faci o coborare cu de toate: powder, linii drepte si abrupte sau drop-uri de pe stanci. Freeride-ul e rege acolo. Motiv pentru care au un Powder Department (chiar asa se numeste) care ingrijeste partiile nemarcate si ofera consultanta celor care se incumeta sa incerce unul dintre cele 15 trasee de freeride.

Noroc cu pozele de presa, pentru ca nimeni n-a stat sa faca poze cu powderul pe care l-am gasit pe portiunea asta a muntelui :)
Ca preturi, Stubaier Gletscher e mai ieftin ca Solden sau Obergurgl-Hochgurgl. Un ski pass pe o zi e 42 de euro. Pentru 5 zile dai 175 de euro, iar pentru 5 zile din 7 - doar 190. Totusi, exista un trick. Preturile sunt valabile doar cu Stubai Guest Card pe care il primesti de la hotelul unde esti cazat. Hotel care trebuie sa fie intr-una dintre cele 5 localitati de pe vale. Altfel, mai adaugi un 10% la pretul ski pass-ului.

Si inchirierea echipamentului era mai ieftina. 21 de euro boots-ii, 38 de euro snowboard-ul si 13 casca. Pe doua zile. Asta spune chitanta pe care am pastrat-o. Echipamentul a fost excelent. I swear to god ca urmatoarea placa o sa fie un Burton. M-am tot dat cu diferite placi in #auskia, dar niciuna nu a fost semnificativ mai buna fata de ce am acasa. Asta pana cand pus Burton-ul ala de la Stubaier Gletscher in picioare. Wow. Altceva. Se potrivea perfect stiului meu.

.... si cand te gandesti ca prima mea placa (un Burton Air model '92-93) a incercat de nenumarate ori sa ma omoare :)

In #auskia, n-am fost in nicio statiune care sa nu aiba un Fun Park sau altfel numit - Snow Park

Stii ce e ironic in tot ce am scris mai sus? Stubaier Gletscher este de fapt o statiune family friendly. Au gradinitia pe munte (carusele, castele de zapada, tunele sau derdelus). Poti sa lasi copilul (minim 3 ani) in grija celor de acolo, iar tu te duci si te dai. Asta daca nu vrei sa il dai la scoala de schi speciala pentru cei mici. Daca are sub 10 ani, ski pass-ul e gratuit pentru el.

In plus, au o partie/zona special conceputa si destinata pentru cei varstnici (50+ ani). Lucru care poate parea ciudatel in Romania, dar dupa ce ai trecut de o varsta... principala ta activitate nu trebuie sa fie sa astepti sa mori. Austriecii de bine de rau au inteles asta.

Varful din primplan este destinat antrenamentului cataratului pe gheata. Cine naiba construieste un varf artificial de gheata pentru antrenament?

Cam atat despre Stubaier Gletscher. In top-ul meu "statiuni din #auskia in care m-as intoarce chiar maine" este pe prima si a doua pozitie. Powder-ul a dat peste cap tot ce ramasese sfant in top-ul ala. Chit ca partiile sunt mai scurte, cel putin in comparatie cu celalalte statiuni vizitate in Tirol, latimea lor este un factor care puncteaza mai bine in ochii me. Nici cu factorul de freeride nu mi-ar fi rusine - intre noi fie vorba.

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air șiTNT Express.

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 4/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 3/5
  • Starea partiilor: 4/5
  • Usurinta de a gasi powder: 5/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 2/5
  • Factorul de aglomeratie: 5/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl, Solden si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.