Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Solden

A 3-a zi de snowboarding a inceput in forta chiar in Solden - statiune cu 144 km de partii (67 albastre, 48 rosii si 27 negre) si 33 de instalatii. Un mini rai cu zapada garantata din Octombrie pana in Mai, pentru ca au o zona cu ghetar intre 2 796 m si 3 340 m. Mai ca ti se varsa o lacrima de saracii austrieci...

Solden - 33 de instalatii care pot transporta 67 354 de persoane pe ora intre partiile situatie la 1 350 m si 3 340 m

A fost ziua cea mai grea pentru mine. Imi ardeau picioarele de la atata efort. Prima coborare a fost spectaculoasa, dar al dracu de solicitanta pentru mine ca snowboarder. Partia era rosie si extrem de rapida. Colac peste pupaza, mai era si foarte stramta prin zonele in care estimez ca ajungeam pe la un 60+ km/h. Poate e putin pentru schiori (stiu pe cineva care a bagat aproape 93), dar pentru mine e o viteza rezonabila la care incep ma gandesc cat am bifat ca valoreaza viata mea pe asigurarea medicala de calatorie.

AQUA DOME - spa cu priveliste dupa o zi in care ai fost stors pe partie de ultimul strop de efort

Am eu un pitic in cap, dar mie imi trebuie loc suficient in stanga si-n dreapta ca sa pot sa opresc in siguranta. De asta nu m-am simtit foarte confortabil pe drumul (1) lat de 6-8 m - ce in dreapta te intampina cu stanca si in stanga cu o priveliste superba a hauului fara fund. Ma jur ca asa parea cand ma apropiam de el!

Totusi, n-am de ce sa ma plang. Curajosii puteau sa se bucure de powder si de partii cat doreau ei de dificile. Exista cate ceva pentru fiecare: drumuri drepte pentru incepatori, snowpark, trasee de competitie sau negre care te vor obosi atat de mult incant nu o sa mai poti sa vorbesti 5-10 minute. All around - mi s-a parut cea mai echilibrata statiune vizitata in #auskia. Un fel de Sinaia asa.

De ce fac comparatia asta? O singura persoana am vazut sa coboare partia pe fund cu schiurile in brate. M-am simtit si l-am ajutat sa ii duc schi-urile pana la gondola. Mi-a multumit frumos in engleza si apoi s-a intors catre celalalat prieten campion unde a bagat o oda moldoveneasca catre originile celor care au facut partiile. Mmmmmda :)

N-ar fi rau sa ai privelistea asta de dimineata
Zona este superba ce iti ofera niste privelisti spectaculoase si partii lungi.

Cea mai lunga are 15 km si o diferenta de nivel de aproape 2 000 m (fara vreo 20), si se te poarta langa niste niste cabanute traditionale (vechi de peste 300 de ani) unde te poti bucura de soare, cel mai bun Kaiserschmarrn din zona (Gampe Thaya - I pe harta de mai sus) si oameni prietenosi.

Aici as vrea sa fac o scurta paranteza - mi s-a parut foarte misto ca mai tot ce vezi si mananci in land-ul Tirolului... este facut cu materiale sau ingrediente locale. Chiar nenea care are Gampe Thaya imi spunea ca nu stie exact cat o sa mai poata sa faca delicioasele preparate culinare, pentru ca tot ce foloseste e luat de la taranii din zona. Tarani care nu pot sa ii dea o factura, termen de expirare si alte lucruri cerute de UE. "Problema" pe care o avem si noi in tara. Totusi, ce nu prea avem noi este consensul asta general de a sustine economia locala - lucru care atrage o autenticitate aparte.

ICE Q  (3 040 m) - un restaurant unde te poti delecta cu cel mai bun strudel din lume (zic ei) sau cu o sticla de vina de 1 800 euro.
Dar destul despre ce au ei si nu avem noi ca popor, hai sa vorbim putin despre preturi.

Sunt cam la fel ca la Obergurgl-Hochgurgl. Ski pass-ul pe o zi este 47-48 de euro. Cinci zile te costa intre 191 si 216 (in functie de perioada), iar 5 zile din 7 e intre 205 si 231 de euro.  Diferentele sunt aproape insizabile - asta pentru ca oricum poti sa folosesti ski pass-ul de acolo in Solden, si invers.

Ce am uitat sa zic in review-ul precedent - pentru 12 euro in plus fata de pretul unui ski pass, beneficiezi de prim ajutor si transport gratuit (inclusiv elicopter) daca ti se intampla ceva pe partie. Termenul folosit de ei este "secured Solden Ski Area" asa ca presupun ca nu e vorba de exclusiv partie, cat mai de graba se refera la zona schiabila.

Legat de vreme - e o loterie. Fiind la o altitudine atat de mare, poti prinde ceata ingrozitoare sau soare arzator.
N-am inchiriat echipament, pentru ca l-am folosit pe cel din statiunea invecinata, asa ca n-as putea sa zic exact care sunt preturile. Presupun ca sunt putin (2-3-5 euro) mai mari. Cam asta a este oricum impresia generala despre Solden - cu 2-3 euro mai scump ca Obergurgl-Hochgurgl. Probabil pentru ca ai ghetar in Solde.

Si pentru ca vorbeam de ghetar, exista si o cursa care se numeste Big 3 Rally. Trei varfuri de peste 3000 de metri (3 048, 3 250 si 3 340) pe care le cuceresti dupa vreo 50 km de schiat.  Nu mai bine ne oprim noi la restaurantul ICE Q si servim un strudel?

Ca tot ziceam mai sus de ICE Q, cam asa se vede din interior. A costat 5 milioane de euro si a fost deschis acum 5 luni.

Concluzia finala despre Solden din perspectiva snowboarder-ului: mi-a placut mai mult ca la Obergurgl-Hochgurgl, pentru e o zona mai variata. Cum ziceam si mai sus - gasesti relativ usor powder daca il cauti, ai trasee mai lungi si nivele de dificultate pentru fiecare. Singurul dezavantaj cred ca este altitudinea ridicata la care se gaseste - vremea poate sa fie un factor important. Norii pot sa fie foarte jos si sa te dai o zi intreaga pe ceata sau poti sa prinzi o zi superba care te va rasplati cu privelistii incredibile.

Stiu ca nu prea va place partea asta, dar e frumos sa ii mentionez pe cei care au facut posibil articol:

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 4/5
  • Dificultatea partiilor: 4/5
  • Starea partiilor: 4/5
  • Usurinta de a gasi powder: 3/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 4/5
  • Factorul de aglomeratie: 4/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in TirolObergurgl-Hochgurgl, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…