Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Solden

A 3-a zi de snowboarding a inceput in forta chiar in Solden - statiune cu 144 km de partii (67 albastre, 48 rosii si 27 negre) si 33 de instalatii. Un mini rai cu zapada garantata din Octombrie pana in Mai, pentru ca au o zona cu ghetar intre 2 796 m si 3 340 m. Mai ca ti se varsa o lacrima de saracii austrieci...

Solden - 33 de instalatii care pot transporta 67 354 de persoane pe ora intre partiile situatie la 1 350 m si 3 340 m

A fost ziua cea mai grea pentru mine. Imi ardeau picioarele de la atata efort. Prima coborare a fost spectaculoasa, dar al dracu de solicitanta pentru mine ca snowboarder. Partia era rosie si extrem de rapida. Colac peste pupaza, mai era si foarte stramta prin zonele in care estimez ca ajungeam pe la un 60+ km/h. Poate e putin pentru schiori (stiu pe cineva care a bagat aproape 93), dar pentru mine e o viteza rezonabila la care incep ma gandesc cat am bifat ca valoreaza viata mea pe asigurarea medicala de calatorie.

AQUA DOME - spa cu priveliste dupa o zi in care ai fost stors pe partie de ultimul strop de efort

Am eu un pitic in cap, dar mie imi trebuie loc suficient in stanga si-n dreapta ca sa pot sa opresc in siguranta. De asta nu m-am simtit foarte confortabil pe drumul (1) lat de 6-8 m - ce in dreapta te intampina cu stanca si in stanga cu o priveliste superba a hauului fara fund. Ma jur ca asa parea cand ma apropiam de el!

Totusi, n-am de ce sa ma plang. Curajosii puteau sa se bucure de powder si de partii cat doreau ei de dificile. Exista cate ceva pentru fiecare: drumuri drepte pentru incepatori, snowpark, trasee de competitie sau negre care te vor obosi atat de mult incant nu o sa mai poti sa vorbesti 5-10 minute. All around - mi s-a parut cea mai echilibrata statiune vizitata in #auskia. Un fel de Sinaia asa.

De ce fac comparatia asta? O singura persoana am vazut sa coboare partia pe fund cu schiurile in brate. M-am simtit si l-am ajutat sa ii duc schi-urile pana la gondola. Mi-a multumit frumos in engleza si apoi s-a intors catre celalalat prieten campion unde a bagat o oda moldoveneasca catre originile celor care au facut partiile. Mmmmmda :)

N-ar fi rau sa ai privelistea asta de dimineata
Zona este superba ce iti ofera niste privelisti spectaculoase si partii lungi.

Cea mai lunga are 15 km si o diferenta de nivel de aproape 2 000 m (fara vreo 20), si se te poarta langa niste niste cabanute traditionale (vechi de peste 300 de ani) unde te poti bucura de soare, cel mai bun Kaiserschmarrn din zona (Gampe Thaya - I pe harta de mai sus) si oameni prietenosi.

Aici as vrea sa fac o scurta paranteza - mi s-a parut foarte misto ca mai tot ce vezi si mananci in land-ul Tirolului... este facut cu materiale sau ingrediente locale. Chiar nenea care are Gampe Thaya imi spunea ca nu stie exact cat o sa mai poata sa faca delicioasele preparate culinare, pentru ca tot ce foloseste e luat de la taranii din zona. Tarani care nu pot sa ii dea o factura, termen de expirare si alte lucruri cerute de UE. "Problema" pe care o avem si noi in tara. Totusi, ce nu prea avem noi este consensul asta general de a sustine economia locala - lucru care atrage o autenticitate aparte.

ICE Q  (3 040 m) - un restaurant unde te poti delecta cu cel mai bun strudel din lume (zic ei) sau cu o sticla de vina de 1 800 euro.
Dar destul despre ce au ei si nu avem noi ca popor, hai sa vorbim putin despre preturi.

Sunt cam la fel ca la Obergurgl-Hochgurgl. Ski pass-ul pe o zi este 47-48 de euro. Cinci zile te costa intre 191 si 216 (in functie de perioada), iar 5 zile din 7 e intre 205 si 231 de euro.  Diferentele sunt aproape insizabile - asta pentru ca oricum poti sa folosesti ski pass-ul de acolo in Solden, si invers.

Ce am uitat sa zic in review-ul precedent - pentru 12 euro in plus fata de pretul unui ski pass, beneficiezi de prim ajutor si transport gratuit (inclusiv elicopter) daca ti se intampla ceva pe partie. Termenul folosit de ei este "secured Solden Ski Area" asa ca presupun ca nu e vorba de exclusiv partie, cat mai de graba se refera la zona schiabila.

Legat de vreme - e o loterie. Fiind la o altitudine atat de mare, poti prinde ceata ingrozitoare sau soare arzator.
N-am inchiriat echipament, pentru ca l-am folosit pe cel din statiunea invecinata, asa ca n-as putea sa zic exact care sunt preturile. Presupun ca sunt putin (2-3-5 euro) mai mari. Cam asta a este oricum impresia generala despre Solden - cu 2-3 euro mai scump ca Obergurgl-Hochgurgl. Probabil pentru ca ai ghetar in Solde.

Si pentru ca vorbeam de ghetar, exista si o cursa care se numeste Big 3 Rally. Trei varfuri de peste 3000 de metri (3 048, 3 250 si 3 340) pe care le cuceresti dupa vreo 50 km de schiat.  Nu mai bine ne oprim noi la restaurantul ICE Q si servim un strudel?

Ca tot ziceam mai sus de ICE Q, cam asa se vede din interior. A costat 5 milioane de euro si a fost deschis acum 5 luni.

Concluzia finala despre Solden din perspectiva snowboarder-ului: mi-a placut mai mult ca la Obergurgl-Hochgurgl, pentru e o zona mai variata. Cum ziceam si mai sus - gasesti relativ usor powder daca il cauti, ai trasee mai lungi si nivele de dificultate pentru fiecare. Singurul dezavantaj cred ca este altitudinea ridicata la care se gaseste - vremea poate sa fie un factor important. Norii pot sa fie foarte jos si sa te dai o zi intreaga pe ceata sau poti sa prinzi o zi superba care te va rasplati cu privelistii incredibile.

Stiu ca nu prea va place partea asta, dar e frumos sa ii mentionez pe cei care au facut posibil articol:

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.

TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 4/5
  • Dificultatea partiilor: 4/5
  • Starea partiilor: 4/5
  • Usurinta de a gasi powder: 3/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 4/5
  • Factorul de aglomeratie: 4/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in TirolObergurgl-Hochgurgl, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…