Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl

Primele 2 zile din vacanta #auskia le-am petrecut pe "Diamantul Alpilor" - Obergurgl-Hochgurgl - o vale situata la 1800 m si inconjurata de 21 varfuri de peste 3000 m. Vale unde ai 110 km de partii pe care sa iti faci de cap.

Au fost doua zile dificile pentru niste picioare antrenate in ultimii ani pe 1-2-3 km de partii din tara. Cu toate astea, am reusit sa bifez frumos mai toate partiile albastre si o buna parte (aprox 60%) din cele rosii. Un mic accident suferit in prima zi m-a impiedicat sa bifez vreo neagra semnificativa, nici c-ar fi prea multe partii de gen in zona respectiva (cam 9 scurte).

Cam asa arata harta celor 110 km de partii din Obergurgl-Hochgurgl.

Dupa cum arata si harta de mai sus, zona din stanga (Hochgurgl) e mai albastru incepatori. Aglomerata pe masura, este un loc bun sa iti dezmortesti picioarele sau sa te bucuri de cativa kilometri (3) de derdelus. Da! Partie speciala pentru cei cu sanii. Din pacate n-am apucat sa ajung pe respectiva partie, dar imi imaginez ca este al dracu de distractiv de incercat.

Sa va mai zic o veste buna, am descoperit cu placere ca nu este necesar sa folosesc teleski-urile (T-bar lift). Moartea mea pe snowboard. Si acum ma mai doare o coasta avariata pe teleski-urile din Harghita-Madarasi. Obergurgl-Hochgurgl are 24 de instalatii, iar dintre acestea doar vreo 5 sunt meschinele teleski-uri.

Partii ca-n palma. Dupa doua zile am reusit sa gasesc o portiune cu pamanat (pe la 1900 de m), si aia avea scuza ca fusese tranzitata de cateva zeci de mii de oameni.

Dupa ce te-ai incalzit, ai admirat privelistea 360 grade de la Top Mountain Star (3080 m) sau te-ai pravalit la 92 km/h pe neagra 23 (precum Brylu); e momentul sa iei gondola catre Obergurgl. Acolo esti intampinat de mai multe rosiatice si de mai putini oameni. Ai si un snow park, iar daca te tin picioarele - un traseu omologat FIS.

In plus, poti sa iti iei pranzul la un restaurant cu o priveliste spectaculoasa - Hohe Mut Alm (2670 m). Poti sa dai o fuga si pe la bucatarie sa ne cunosti fratele moldovean ce lucreaza acolo. E un sfat util, sa stii! Cei de sus rup destul de putina engleza, daca incepi sa ii intrebi de ingrediente din mancare sau mod de preparare. Altfel, te ve intelege usor cu ei. Repeta dupa mine:  Weißbier.

Ai sezloange sa te bronzezi in timp ce admiri cele 21 de varfuri peste 3000 m.

N-am zis nimic de mancare, dar se intelege de la sine ca portiile sunt mult prea mari. Pare sa fie o problema generala a zonei respective. In plus, mai tot ce mananci e bazat pe ceva carnita delicioasa. Recomandare personala - ia ceva usor (un singur fel) ca sa poti sa te mai dai dupa masa. Nu te arunca la o masa completa (felul 1&2 + desert).

Hai sa vorbim putin si de preturi!

Un ski pass pe o zi pentru adulti este intre 45 si 47 de euro (in functie de perioada). Pentru 5 zile o sa dai intre 194 si 216 euro. Cele flexibile (5 zile de dat din 7) sunt intre 206 si 232 euro. Recomand ultima varianta.

Poate sunt eu intr-o conditie fixica de tot rasu, dar pe mine m-au terminat 6 zile incontinuu de snowboard. Bonus la fiecare ski pass - daca esti imbracat in echipament de schi/snowboarding, poti sa folosesti autobuzele si celalalte mijloace de transport gratuit. Dar asta stiati deja. Presupun.

Cam asta e privelistea care te poate insoti la o bere pe terasa  Hohe Mut Alm

Sa ne intoarcem acum la cristianele noastre.

In Obergurgl-Hochgurgl se schiaza de pe 14 noiembrie pana pe 4 mai. In functie de vreme, in fiecare marti poti sa schiezi in focuri de artificii pana la 22:30. Stiu ca am tot zis mai sus de aglomeratie, asa ca simt nevoia sa explic exact la ce m-am referit. E vorba de aglomeratia de pe partiile usoare, pentru ca sunt multi oameni si copii incepatori ce nu se aventureaza pe ceva mai rosiatic. La telescaune si la gondole nu tin minte sa fii stat la coada. E destul de greu cand toate instalatiile pot sa transporte 40 000 de oameni pe ora. Wow.

Si acum concluzia finala din perspectiva snowboarder-ului. Obergurgl-Hochgurgl e mai mult o statiune pentru schiori. Se vede si in numarul ridicat de posesori de bete pe care ii intalnesti pe partie. In cautarea freeride-ului si a powder-ului, ai mult de urcat pe picioarele tale. De asta am zis ca nu e o statiune prea friendly cu boarderii. In rest n-am ce sa reprosez. Partiile sunt largi si te poti strecura cu usurinta printre schiori. N-as regreta nicio secunda daca as ajunge acolo cu snowboard-ul.

Cam asa trebuia sa arate panorama de la Top Mountain Star, doar ca noi am prins o ceata incredibila in ziua in care am urcat pana acolo.
Ah. Era sa uit. Inchiriere de echipament. E cam 50 de euro pe zi un snowboard plus o casca. Placile sunt K2 -uri si sunt intr-o conditie fizica excelenta. Toate sunt modele de acum 1-2 ani. Sper sa se aplice chestia asta la toate centrele de inchirieri. Oricum, intre noi fie vorba, nu ma astept sa gasesti echipament mai vechi de 3-4 ani. Singurele *antichitati* de genul asta am vazut pe la cei ce venisera cu propriul echipament.

La final, un cuvant din parte celor care au venit cu ideea acestei escapade in Tirol!

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 5/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 3/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 5/5
  • Usurinta de a gasi powder: 2/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 3/5
  • Factorul de aglomeratie: 3/5
Seria Snowboarding in Tirol se continua cu Solden, Stubaier Gletscher si Schlick 2000.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…