Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Schlick 2000

Ultima zi de snowboarding din #auskia a fost la Schlick 2000 - o statiune micuta de familisti (daca as putea sa o numesc asa). E genul de statiune care oarecum se aseamana cu ce avem noi prin tara  - e cam trasa de par comparatia, dar datorita altitudinii scazute (2 240 m maxim) are un numar mai scazut de km de partii (26.6 km).

Pe mine nu prea m-a impresionat Schlick 2000, pentru ca nici nu mai eram in stare sa ma dau. Prima coborare a fost o proba de foc pentru piciorul meu obosit. Atunci am si zis stop joc - si am facut o pauza. Partia era imposibila - urmele de ratrac inghetasera si intreaga partie era mai mult un derdelus. Placa se oprea mai mult pe unde vroia ea. Si pentru schiori a fost dificil, dar ei pareau ca se descurca semnificativ mai bine  - in comparatie cu mine pe snowboard. Lucrurile s-au schimbat dupa vreo 2 ore de soare. In sfarsit puteam sa opresc.


Dupa cum se vede si pe harta, Schlick 2000 are partii usoare. Negrele alea sunt interesante si mai mult pentru freeride, rosiile mi s-au parut destul de usoare. Despre albastra lunga (1) pot spune ca este mai mult o autostrada a partiilor: este foarte lata, foarte lina si lunga. Pare locul perfect unde poti sa inveti sa faci plugul. Cum ziceam - statiune de familisti. [Am dat peste o filmare din ianuarie a lui +Danut Tanase a intregii coborari pe partia de care ziceam]

Ca dotari, sunt putin mai in urma fata de celalalte statiuni (asa am perceput zona): abia recent au dat drumul primului telescaun incalzit si restaurantul din varf e unul cu auto servire. Totusi, e mai ieftin si mult mai putin aglomerat. In plus, nici nu faci un compromis in materie de offpiste sau freeride - in partea dreapta pe harta gasesti niste versanti apetisanti.

Asta e partiia 1 - nicio grija! Este inclinata. Nu trebuie sa iti dai jos placa din picioare daca te opresti. 

Preturi ski pass: O zi este intre 31.10 si 34.50 euro. Cinci zile te va costa intre 140.40 - 156 euro, iar 5 zile din 7 intre 140.40 - 156 euro. Cum ziceam, mai ieftin ca pe Stubai Gletscher. Despre echipamentul de inchiriat nu prea am ce sa zic. A fost ok, dar nu m-a impresionat in vreun fel anume. Din pacate nu stiu ce preturi practica (am uitat sa pastrez chitanta).

Overall, Schlick 2000 a fost ceva cu care eram cat de cat obisnuit in tara (aduce putin a Sinaia). Aici vorbesc de cum au simtit picioarele mele coborarile. E drept ca a fost si a 6-a zi consecutiva de snowboarding, asa ca nu eram cel mai fresh om din lume.

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 4/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 2/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 3/5
  • Usurinta de a gasi powder: 3/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 4/5
  • Factorul de aglomeratie: 1/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl, Solden si Stubaier Gletscher.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…