Treceți la conținutul principal

Snowboarding in Tirol: Schlick 2000

Ultima zi de snowboarding din #auskia a fost la Schlick 2000 - o statiune micuta de familisti (daca as putea sa o numesc asa). E genul de statiune care oarecum se aseamana cu ce avem noi prin tara  - e cam trasa de par comparatia, dar datorita altitudinii scazute (2 240 m maxim) are un numar mai scazut de km de partii (26.6 km).

Pe mine nu prea m-a impresionat Schlick 2000, pentru ca nici nu mai eram in stare sa ma dau. Prima coborare a fost o proba de foc pentru piciorul meu obosit. Atunci am si zis stop joc - si am facut o pauza. Partia era imposibila - urmele de ratrac inghetasera si intreaga partie era mai mult un derdelus. Placa se oprea mai mult pe unde vroia ea. Si pentru schiori a fost dificil, dar ei pareau ca se descurca semnificativ mai bine  - in comparatie cu mine pe snowboard. Lucrurile s-au schimbat dupa vreo 2 ore de soare. In sfarsit puteam sa opresc.


Dupa cum se vede si pe harta, Schlick 2000 are partii usoare. Negrele alea sunt interesante si mai mult pentru freeride, rosiile mi s-au parut destul de usoare. Despre albastra lunga (1) pot spune ca este mai mult o autostrada a partiilor: este foarte lata, foarte lina si lunga. Pare locul perfect unde poti sa inveti sa faci plugul. Cum ziceam - statiune de familisti. [Am dat peste o filmare din ianuarie a lui +Danut Tanase a intregii coborari pe partia de care ziceam]

Ca dotari, sunt putin mai in urma fata de celalalte statiuni (asa am perceput zona): abia recent au dat drumul primului telescaun incalzit si restaurantul din varf e unul cu auto servire. Totusi, e mai ieftin si mult mai putin aglomerat. In plus, nici nu faci un compromis in materie de offpiste sau freeride - in partea dreapta pe harta gasesti niste versanti apetisanti.

Asta e partiia 1 - nicio grija! Este inclinata. Nu trebuie sa iti dai jos placa din picioare daca te opresti. 

Preturi ski pass: O zi este intre 31.10 si 34.50 euro. Cinci zile te va costa intre 140.40 - 156 euro, iar 5 zile din 7 intre 140.40 - 156 euro. Cum ziceam, mai ieftin ca pe Stubai Gletscher. Despre echipamentul de inchiriat nu prea am ce sa zic. A fost ok, dar nu m-a impresionat in vreun fel anume. Din pacate nu stiu ce preturi practica (am uitat sa pastrez chitanta).

Overall, Schlick 2000 a fost ceva cu care eram cat de cat obisnuit in tara (aduce putin a Sinaia). Aici vorbesc de cum au simtit picioarele mele coborarile. E drept ca a fost si a 6-a zi consecutiva de snowboarding, asa ca nu eram cel mai fresh om din lume.

#Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul Tirol Werbung și susținut de Wizz Air și TNT Express.
TL;DR review (1- nu foarte; 5 - foarte):
  • Peisaje spectaculoase in varf: 4/5
  • Peisaje spectaculoase pe partie: 2/5
  • Dificultatea partiilor: 2/5
  • Starea partiilor: 3/5
  • Usurinta de a gasi powder: 3/5
  • Lungimea individuala a partiilor: 4/5
  • Factorul de aglomeratie: 1/5
Alte review-uri din Seria Snowboarding in Tirol: Obergurgl-Hochgurgl, Solden si Stubaier Gletscher.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …