Treceți la conținutul principal

Pentru oracol: "Care e regizorul tau preferat?'

Pana acum vreo doua saptamani, Guy Ritchie era raspunsul la intrebarea "Care e regizorul tau preferat?'. S-a strecurat singurel pe cea mai inalta pozitie dupa ce am vazut Snatch si inca vreo doua filme de gen. Sa ocupi topul cu doua filme de acum 13-14 ani este cam abuziv, mai ales cand ultimele realizari sunt cel mult mediocre. Asa se intampla in iubirile astea adolescentine. Totusi, din fericire pasiunea asta mai si dispare cu timpul.

Dispare si mai repede daca ai pe cineva precum Wes Anderson1 care timp de 10 ani tot sapa la fundatia acestui top. La inceput aproape imperceptibil, iar apoi din ce in ce mai insistent. Explozia de culori, simetria, stangacia calculata a personajelor sau pov-urile motorizare sunt doar cateva dintre lucurile care tradeaza in cateva secunde un film de Wes Anderson.

De ce am simtit nevoia sa astern pe blog aceasta schimbare? Mi se parea ca Facebook-ul este prea efemer pentru a impartasi aceasta schimbare total inutila pentru oricine altcineva in afara de mine. In plus, n-am mai asternut cam de mult pe blog niste insemnari de genul asta.

Bonus!

Tutorial de 60 de secunde despre cum arata un film / reclama de Wes Anderson.






1 mai multe informatii despre regizor pe wiki

Comentarii

  1. Sunt in asentimentul tau in ce il priveste pe Wes Anderson, mi se pare ca face filme din ce in ce mai bune. Grand Budapest e preferatul meu pana acum.


    Apropo de Grand Budapest, e un hotel interesant care se vede pe fereastra in reclama de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici cu Moonrise Kingdom nu-mi este rusine, mai ales ca l-am vazut dupa Grand Budapest. As putea spune ca mi-a placut chiar mai mult datorita naivitatii personajelor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…