Treceți la conținutul principal

Pentru oracol: "Care e regizorul tau preferat?'

Pana acum vreo doua saptamani, Guy Ritchie era raspunsul la intrebarea "Care e regizorul tau preferat?'. S-a strecurat singurel pe cea mai inalta pozitie dupa ce am vazut Snatch si inca vreo doua filme de gen. Sa ocupi topul cu doua filme de acum 13-14 ani este cam abuziv, mai ales cand ultimele realizari sunt cel mult mediocre. Asa se intampla in iubirile astea adolescentine. Totusi, din fericire pasiunea asta mai si dispare cu timpul.

Dispare si mai repede daca ai pe cineva precum Wes Anderson1 care timp de 10 ani tot sapa la fundatia acestui top. La inceput aproape imperceptibil, iar apoi din ce in ce mai insistent. Explozia de culori, simetria, stangacia calculata a personajelor sau pov-urile motorizare sunt doar cateva dintre lucurile care tradeaza in cateva secunde un film de Wes Anderson.

De ce am simtit nevoia sa astern pe blog aceasta schimbare? Mi se parea ca Facebook-ul este prea efemer pentru a impartasi aceasta schimbare total inutila pentru oricine altcineva in afara de mine. In plus, n-am mai asternut cam de mult pe blog niste insemnari de genul asta.

Bonus!

Tutorial de 60 de secunde despre cum arata un film / reclama de Wes Anderson.






1 mai multe informatii despre regizor pe wiki

Comentarii

  1. Sunt in asentimentul tau in ce il priveste pe Wes Anderson, mi se pare ca face filme din ce in ce mai bune. Grand Budapest e preferatul meu pana acum.


    Apropo de Grand Budapest, e un hotel interesant care se vede pe fereastra in reclama de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici cu Moonrise Kingdom nu-mi este rusine, mai ales ca l-am vazut dupa Grand Budapest. As putea spune ca mi-a placut chiar mai mult datorita naivitatii personajelor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…