Treceți la conținutul principal

Pentru oracol: "Care e regizorul tau preferat?'

Pana acum vreo doua saptamani, Guy Ritchie era raspunsul la intrebarea "Care e regizorul tau preferat?'. S-a strecurat singurel pe cea mai inalta pozitie dupa ce am vazut Snatch si inca vreo doua filme de gen. Sa ocupi topul cu doua filme de acum 13-14 ani este cam abuziv, mai ales cand ultimele realizari sunt cel mult mediocre. Asa se intampla in iubirile astea adolescentine. Totusi, din fericire pasiunea asta mai si dispare cu timpul.

Dispare si mai repede daca ai pe cineva precum Wes Anderson1 care timp de 10 ani tot sapa la fundatia acestui top. La inceput aproape imperceptibil, iar apoi din ce in ce mai insistent. Explozia de culori, simetria, stangacia calculata a personajelor sau pov-urile motorizare sunt doar cateva dintre lucurile care tradeaza in cateva secunde un film de Wes Anderson.

De ce am simtit nevoia sa astern pe blog aceasta schimbare? Mi se parea ca Facebook-ul este prea efemer pentru a impartasi aceasta schimbare total inutila pentru oricine altcineva in afara de mine. In plus, n-am mai asternut cam de mult pe blog niste insemnari de genul asta.

Bonus!

Tutorial de 60 de secunde despre cum arata un film / reclama de Wes Anderson.






1 mai multe informatii despre regizor pe wiki

Comentarii

  1. Sunt in asentimentul tau in ce il priveste pe Wes Anderson, mi se pare ca face filme din ce in ce mai bune. Grand Budapest e preferatul meu pana acum.


    Apropo de Grand Budapest, e un hotel interesant care se vede pe fereastra in reclama de mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici cu Moonrise Kingdom nu-mi este rusine, mai ales ca l-am vazut dupa Grand Budapest. As putea spune ca mi-a placut chiar mai mult datorita naivitatii personajelor.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…