În câțiva ani o să apreciem Transformers drept filmul ăla clasic cu mașini reale

E deranjantă fuga asta către CGI pentru orice lucru minor mai ales în condițiile în care de multe ori nu reușește să păcălească ochiul. Oricum, impresionantă tehnologia folosită și chiar dacă ei zic că vor să se ducă mai mult în zona de reclame auto (care oricum aproape toate arată la fel), cred că or să aibă cereri mai multe din zona Hollywoodiană.


Mixul de joi e pentru bărbații care apreciază berea albă și murdăria neagră

Portugalia - Ungaria și Weihenstephaner Hefe WeissBier

Zilele călduroase de vară trec mai ușor când te bucuri de o bere rece și gustoasă, produsă după o tradiție veche de secole.
Cam așa suna mesajul primit acum vreo două zile într-o punguță albastră, mică și discretă. Înăuntru așteptau cuminte două sticle de bere arhi-premiată și nou adusă pe piață (oficial de pe 21 iunie): Weihenstephaner Hefe WeissBier. Beri pe care eu, cu rușine în suflet o zic cu limba întortocheată, nu le-am mai gustat înainte. Totuși, le-am încercat aseară pentru a însenina puțin seara compromisă de dezastrul portughez (Cristi, ce facem aici?!?) și bine a fost.

E o bere puțin atipică pentru zona asta de weiss bier, iar ei zic că e din cauza notei de scorțișoară și a aromei de banană. Nu zic nu, dar eu o simțeam puțin mai acidulată față de alte beri de gen și cu un gust de după mai dulceag. Nu am negociat prea mult cu ea pentru că s-a scurs repede din pahar la fel ca lacrimile suporterilor portughezi. Nu e bai! Zilele astea ar trebui să apară prin magazine și la draft-urile teraselor așa că o să mai am ocazia să o testez și la bucurie.

De bere am vorbit, acum să zic și treaba aia cu murdăria. Săptămâna trecută cândva, Nivea îmi trimite niște cărbuni alături de noul lor șampon NIVEA MEN Active Clean: 
primul șampon care conține cărbune activ, ingredient ce atrage murdăria ca un magnet!
Aha! Deci asta e legătura. Din păcate pentru alți bloggeri, reveal-ul a venit prea târziu. Ariel de exemplu a interpretat-o ad literam, dar pe el îl suspectez că asta era doar o scuză pentru un selfie la bustul gol. Eu recunosc că m-am gândit la un grătar și la mirosul ăla de mici care nu vrea să plece din tine și mai ales din părul tău. Cert e că acum, prin niște coincidențe stranii, am șampon până la anul! Bogdaproste!

Tipuri de oameni care merg la teatru

Tipuri de oameni care merg la teatru

Tot mergând la Sibiu în fiecare an la festivalul de teatru, care între noi fie vorba nu e de ratat, am observat că oamenii pe care îi văd în sală se împart în câteva categorii distincte. Fiecare cu bile albe și bile negre. Mai jos încerc să creionez aceste tipuri:

Cunoscătorul - Merge la cel putin 10 spectacole pe an de câțiva ani. Știe cam tot ce se învârte în zona asta culturală și are cele mai proaste recomandări pentru categoriile următoare. Nu o face cu răutate, dar ce apreciază el la un spectacol poate să fie înțeles doar de alți cunoscători. În general sunt simpatici și nu deranjează în sală.

Profanul - Cel care merge ocazional la teatru, dar nu are cunoștințe atât de vaste. E un om simplu care apreciază cu precădere teatrul acela pentru popor. Recomandările lui sunt cele mai sigure, pentru că spre deosebire de Cunoscător, nu îi este frică să zică că n-a înțeles sau nu i-a plăcut un spectacol. Nici el nu deranjează.

Masochistul - Este cel care va aștepta întotdeauna pauza pentru a pleca de la spectacol, dar până atunci se agită ca un leu în cușcă. Verifică telefonul, bate din picior, se uită la ceas... doar 3 minute au trecut. Se uită în jur, se uită lumini, studiază intens o parte din scenă unde nu se întâmplă nimic, la dracu! cum a trecut doar un minut? #repeat. Îl doare, dar nu pleacă nici mort până la pauză.

Plictisitul - N-are chef de teatru, n-are chef de piesă , dar nici nu s-ar ridica să plece. Se crăcănează pe scaun și își dă niște mesaje cu cineva. Ocazional uită să își dea telefonul pe silențios sau dacă îl are pe silențios are hackul ăla de căcat care transformă flash-ul telefonului în lumină de notificare. Bifează spectacolul pentru că probabil e cool și prietenii de pe internet vor aprecia poza de după. E de la sine înțeles că deranjează.

Naivul - Ăsta e cel care crede că dacă acasă plodul nu poate să stea locului o oră, atunci cu siguranță poate să facă asta pe întuneric la teatru. E un dezastru ambulant. Umblă cu un milion de genți și jucării după el și este o mașină continuă de "Șșșșș!!!". Niciodată nu rezistă până la final și mai des decât ai crede pleacă din cauza spectacolului, nu din cauza chițăitorului mic. Interzis copiilor sub 16 ani chiar înseamna ceva în teatru - după cum află și ei destul de rapid.

Eficientul - Este o versiune de toate de mai sus, dar care are alergie la aglomerație. Cum s-a încheiat piesa se ridică și o tulește spre ieșire. Nu așteaptă să se termine nici măcar primul rând de aplauze, el trebuie să plece în momentul ăla. Cu cât e mai în mijloc poziționat, cu atât vrea să plece mai repede. E ruda apropiată a super-eficientului care pleacă fix în ultimele 5 minute din piesă.

Vânătorul - De vampiri, de lighioane, dracu știe! E într-o misiune. O cruciadă împotriva răului care a început cu niște mititei, salam de Sibiu (oarecum ironic) sau ceva cu mult usturoi. E greu de dibuit în sală, dar tot timpul îi simți prezenta și știi că este aproape.

Somnorosul - Probabil cel mai puțin deranjant, somnorosul se lasă vrăjit de jocul actorilor și trece în tărâmul viselor. În general nu deranjează. Stă cuminte chircit până când se trezește brusc. Știe că a făcut ceva rău dar nu se poate abține. În 2 minute iar e în tărâmul viselor. Un somn bun îți dă energie așa că la final e cel care aplaudă cel mai mult.

Aplaudacul - Indiferent de cât de bună sau nu este piesa, el va aplauda 5 minute în continuu. E cel care nu se oprește nici când actorii s-au săturat să mulțumească. E to timpul cel care la final mai încearcă să pornească un sir de aplauze. Câteodată se trezește și în timpul piesei să lovească însetat mâinile crezând că s-a terminat. E parca într-o cursă cu alții ca el. El trebuie să fie primul care începe șirul de mulțumiri.

Și cam astea sunt principalele tipuri de oameni pe care le-am văzut toții anii ăștia la teatru. Sper că n-am uitat pe cineva anume. Unii rămân toată viața într-o categorie, alții sar de la una la alta în funcție de spectacol, dar în principiu cam așa acoperi 95% din cei care vin la teatru. Deși mai tot timpul sunt în  zona profanului, recent m-am trezit și vânător. E rușinos da' n-ai ce face!

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

De 6 ani merg la Festivalul International de Teatru de la Sibiu și de fiecare dată prind un spectacol care chiar mă impresionează. E spectacolul setează tonul întregii experiențe sibiene și cel care mă face vorbăreț pe subiectul teatru. Anul acesta "Visul..." lui Tim Robbins a fost acel spectacol despre care simt cumva nevoia să aștern câteva rânduri.

Mix-ul de joi: Festivalul Internațional De Teatru de la Sibiu & Ploiești International Film Festival


Weekend-ul ăsta e de fugit din București. Dacă ai fost prevăzător, atunci ai deja cazare și bilete la ultimele zile ale Festivalului De Teatru de la Sibiu pentru că în general începe să fie sold out cu vreo săptămâna înainte de a începe. Eu de 6 ani merg cu sfințenie câteva zile la Sibiu. E un mix perfect de teatru, spectacole în stradă, lenevit la vreo terasă și prieteni. Anul ăsta sunt și blogger oficial, așa că o să îmi aduc și eu aportul la câteva postări pe hashtag-ul #fits2016. (sibfest.ro)

Ceva mai aproape și cu șanse mai mari de a găsi loc, la Ploiești are loc #piff2016 - ediția a 6-a. Un festival de scurtmetraje mai puțin cunoscute (so hipsterish). Acum o săptămâna am fost la o vizionare a scurtmetrajelor câștigătoare anul trecut și mi-am cam prins urechile nițel. Cu siguranță e un nou val de regizori care are propriu stil - destul de diferit de ce deja am putea spune că e consacrat pentru genul ăsta de producții. (ploiestifilmfestival.ro)

Oricum, weekendul ăsta stă sub semnul culturii pe pâine. Poftă bună.

O generație care se poate concentra mai puțin decât o găină

O generație care se poate concentra mai puțin ca o găină

Eram aseară în metrou și făceam ceea ce fac de fiecare dată când prind aglomerație: trăgeam cu ochiul la ce fac oamenii în telefoane. E un sport care oferă o înțelegere a consumatorului mai bine ca orice studiu de renume și mai pune mintea la lucru puțin. Aseară, pentru prima oară în viață, n-am putut să-mi fac jocul pe motiv de defecțiune hardware.

Lângă mine era o domnișoară care se mișca atât de repede încât creierul meu nu putea să facă față. În decurs de o stație de metrou (Romană - Universitate) fata asta s-a conversat cu iubi, a epuizat newsfeed-ul de Instagram, cel de Facebook, a deschis și închis vreo 3-4 aplicații pe care nu le-am recunoscut și a mai "citit" vreo 4-5 articole distribuite pe FB. Totul cu o singură mână pentru că cealaltă o stabiliza.

Pe Instagram a fost chiar plăcere să încerc să mă țin după ea! A distribuit un număr impresionant de inimioare la cine trebuia în doar o secundă. Nici nu apăreau bine pixelii pe ecran că ea decisese deja dacă scrollează mai jos sau îi dă inimioară. Mă rog, a făcut o greșeală de a trebuit să se întoarcă și să ofere o fracțiune în plus pentru a decide dacă merită sau nu inima dată, dar și așa a fost spectaculoasă mostra de talent oferită.

Nici măcar coreenii ăia de la Starcraft care se laudă cu sute de acțiuni pe minut n-ar putea să rivalizeze cu adolescenta asta pentru că majoritatea click-urilor lor sunt date în gol. Pe ei pot să îi urmăresc cu relativă ușurință, pe fata asta n-am putut.

N-aș putea acum să zic, nici dacă viața mea ar depinde de asta, care era tema generală a vreunei poze pe care a <3-uito sau ce scria în articolele citite sau ce apărea pe Facebook. Știu doar ca i-a zis prietenului "Supppppppppperrrrr:)))))" că a încetinit suficient de mult încât creierul meu să poată procesa informația.

Na acum întrebare grea de final - cum faci conținut pentru oamenii ăștia?

Warcraft: Începutul - învrăjbitorul de tocilari


Cu o întârziere regulamentară de 10 minute, am fost ultimul care a intrat la avanpremiera de presă de aseară. Sală plină, medie de vârstă mai scăzută ca la alte filme, așteptări variate.  Am stat în rândul patru așa că orcii mi s-au gigantici (big like) și fix cum trebuie, ironic oarecum având în vedere că atunci când am văzut trailerul am râs de colții lor care păreau să compenseze pentru altceva.

În funcție de cât de bine cunoști universul Warcraft, filmul este bun sau o dezamăgire cruntă și asta pentru ca gamerii fac cunoștință cu un fenomen întâlnit des la cei care citesc mult: filmul nu o să fie ca ceea ce ți-ai imaginat atunci când ai citit cartea. Extrapolăm asta la Warcraft I și avem fix aceeași situație. Nici faptul că au trecut 5-10-20 de ani de atunci nu prea ajută să te emoționeze ca odinioară.

Eu n-am fost #fandemic al acestui univers și mie mi-a plăcut filmul. M-am jucat toate jocurile și mmo-ul, dar doar la nivelul extrem de casual. Suficient cât să înțeleg și să am o micro istorie a personajelor - pentru că filmul nu se chinuie prea mult în zona asta de construcție a lor.

În schimb se chinuie pe zona de efecte speciale și îi dă un aspect cartoonish care mi se pare extrem de potrivit. Prima jumătate de film am stat și m-am gândit ce bine le-au ieșit efectele speciale (în special 3D-ul) chiar dacă o dădeau de gard de fiecare data când băgau un zoom out - fetișul regizorului probabil.

Povestea este una simplistă și actorii cam șterși, dar filmul reușește să facă ceea ce și-a propus: să deschidă calea pentru filmele Warcraft 2,3,4,5 și așa mai departe. Filme pe care eu le suspectez că au potențial să fie peste acesta, dacă mai țin eu mine bine povestea din joc.

Nu are rost să zic că recomand filmul pentru cei care au jucat jocurile, ei oricum se vor duce să îl vadă măcar pentru a se poziționa în tabăra pro sau contra. Pentru cei care n-au jucat cred că o să fie o experiență plăcută - doar dacă n-au așteptări de Lord of the Rings. Filmul este ok.