Treceți la conținutul principal

Postări

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …
Postări recente

Ajunge careva la Arena Platoș Freestyle Open weekend-ul ăsta?

Acum vreo două zile mă ia Tata Extrem la un bătut de obraz regulamentar că n-am mai băut o bere de mult timp. Bere promisă de acum vreo câțiva ani de la Snow on Fire de la Mădărași. Băi ce memorie are omul ăsta la 60 de ani care se asortează frumos cu o voința incredibilă de a se ridica și încerca din nou un trick după ultima încercare se terminase cu o căzătură de credeam că îl duce direct la spital.

Mi-a zis scurt că putem să ne vedem în weekend la Arena Platoș Freestyle Open. M-am scuzat politicos că programul de snowboarding din sezonul ăsta nu se pupă prea bine cu cățelul, dar mi-am propus să pun două vorbe pe blog că poate găsesc pe cineva să îl cinstească în numele meu cu o bere rece și niște povești cu mult powder.

Așa ca îmi încerc norocul. Poate se găsește vreunul dintre voi să dea o fugă pe acolo să mă scape de datorie, dar și să cunoască un om super mișto. Dacă vreți să și participați, atunci simt nevoia să vă zic că înscrierile au loc vineri între 10 și 17, iar sâmbătă t…

O campanie pe care aș vrea să o văd: la 20 de pet-uri goale primești unul gratis

Cam așa arăta Dâmbovița azi pe la 9:30 după ce în ultima săptămână s-a lucrat intens la curățarea ei și a casetei de sub Piața Unirii. Ar fi ușor să dau vina pe gigeii ăia care au curățat, dar i-am văzut zi și noapte cum s-au chinuit. Au curățat și ei cât au putut, dar ușor să mai pierzi câteva zeci de kilograme de pet-uri când ai de curățat tone de căcaturi pe care le-au aruncat bucureștenii de-a lungul anului. În topul celor mai ciudate lucruri văzute anul ăsta sunt un scaun de birou și o canapea mai mică - asta așa să vă faceți o idee ce au trebui să scoată gigeii ăia.

Dar să ne întoarcem la imaginea de mai sus unde 90% din masa plutitoare era compusă din pet-uri de 2-2.5 litri. Pet-uri care sunt apreciate, în general, de niște gigei cu mustață și tricouri polo - dacă e să ne luăm după reclame. Gigei pe care nu îi poți atinge cu povești frumoase despre reciclare și binele planetei. Poate cu niște amenzi usturătoare, dar e un chin logistic să faci asta.

În schimb, poți să îi atingi…

Un fel de clickbait: În 2017 am mers 2800 de km pe jos

De fapt doar 2797.7, dar mi-am permis să mai dau de la mine acolo 2-3 kilometri ca să dea bine în titlu. Știu că trebuia să pun cifra asta măreață în ultimele zile din 2017 pentru că atunci se trage linie la cum a fost anul, dar lenea a fost prea mare de sărbători.

De fapt, ca să fiu sincer, vacanța asta m-a tras în jos destul de bine pentru ca am ales programul clasic de vegetat și îndopat. Estimez că mai puteam băga încă 20 de kilometri lejer dacă îmi păstram ritmul din timpul anului.

Cifrele anului sunt acestea - sincronizarea e făcută cândva pe la ora 9 în noaptea de Revelion:


Ca idee, profit de această ocazie să mă bat singur pe umăr, cifrele sunt prin zona dorințelor exprimate acum un an când am scris prima însemnare despre cât am mers pe jos. Atunci mă lăudam cu 2500 km și spuneam că mi-aș dori să mai adaug 3-400 de kilometri. Zis și făcut.

Și media anului de pași pe zi am dus-o mai aproape de idealul 10 000 de pași pe zi, ideal pornit din niște campanii japoneze de marketing …

Documentarul AlphaGo - un fel de Titanic pentru programatori

Primul documentar cu care mi-am început anul a fost unul despre o competiție între om și inteligență artificială. Introducerea asta o să fie extrem de amuzantă pentru cineva care ajunge pe însemnarea asta peste vreo 10 ani, dar în zilele noastre bătălia asta încă se mai duce.

Cred.

Nu sunt extrem de pasionat de subiect pentru că îmi place ca frigiderul să nu ma judece pentru raportul de băutură vs mâncare pe care îl are într-o zi obișnuită. Cu toate astea, după documentarul ăsta am prins vreo câteva idei care mi-au mai lărgit orizontul de cunoaștere în acest domeniu science-fiction.

Bătălia măreață despre care vorbește documentarul s-a întâmplat acum aproape 2 ani în Coreea de Sud, iar arma folosită a fost o tablă de Go. Știu ce o să ziceți: Păi ce mare brânză e cu Go-ul pentru că la șah ne-am luat-o deja de câțiva zeci de ani?

La șah ne-am luat-o prin forță brută, dacă se poate numi așa, de un calculator care trecea prin toate variantele posibile. La Go lucrurile stau puțin diferit …

Material nou în programa școlii de grătargii: documentarul Barbecue

Pentru că ieri am făcut cel mai devreme grătar de primăvara din viața mea și pentru că mai sunt oameni printre noi care nu cred în încălzirea globală, aseară am zis să mai aprofundez puțin subiectul cu un documentar despre grătare.

M-am așezat frumos în pat și am dat drumul pe Netflix a acestui documentar numit simplu Barbecue care a făcut de un gigel de pe Reddit. Zice că i-a luat aproape 3 ani și 12 țări ca să filmeze cele aproape 2 ore. Eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă o lungește ca o zi de post cu influența grătarului în a aduce comunități laolaltă și a aduce oamenii mai aproape.

Dacă privești documentarul din punctul ăsta de vedere, este cam de un 5 din 10. Dacă îl iei ca pe o metodă de a mai vedea cum fac și alții grătare și lucrul ăsta poate îți dă niște idei pentru următorul grătar pe care deja îl planifici, este mai spre un 9 din 10. Dacă a n-ai mai mâncat carne de 2 săptămâni, atunci chiar îți recomand să nu te uiți că nu o să îți facă bine.

Chiar și stomacul pli…

Bilanțul de sfârșit de an: 18 cărți citite

Acum vreo câteva zile primesc un mail de la Goodreads cu my year in review. Eram curios să văd dacă mi-am bifat obiectivul fixat la începutul anului, acela de a citi 12 cărți.

Poate pentru unii este puțin, dar pentru mine este aproape de limita teoretică de 10 000 de pagini sau mai bine spus 20 de cărți pe care aș putea să le citesc în drumul zilnic spre birou. N-am citit 12 ci 18. N-am bifat 10 000 de pagini, dar am fost p-acolo cu 7 700.

Decent, ținând cont că singurul efort pe care l-am făcut a fost să înlocuiesc sportul național de benoclat în telefon în metrou cu ceva mai exotic: ascultat audio book-uri. Practic m-am folosit de un timp mort pentru a face ceva util. Ceea ce vă recomand și vouă.

Fun fact: cartea cea mai populară pe care am citit-o anul ăsta a fost 1984 (citită de 3 146 217 oameni), iar cea mai puțin populară a fost Arhanghelul Raul (citită de 245 de utilizatori Goodreads).