Bucharest Craft Beer Festival - în weekend-ul ăsta

Bucharest Craft Beer Festival

Următorul curent hipsteresc este berea artizanală. Primii pași deja s-au făcut timid în întâlniri cu pasionații, dar un festival îi lipsește pentru a cimenta acest nou trend. Stați fără frică. Se întâmplă weekend-ul ăsta la Verde Stop - locul unde s-au ținut cele două ediții de Burgerfest!

Se laudă cu 50 de sortimente de bere craft, 3 tipuri de cidru, un grătar gigant de 8 metri, burgeri gourmet, pizza la cuptor cu lemne și mâncare mexicana + ceva muzică live de la niște formații alternative cum le place lor să se numească. Este fix setup-ul de la Burgerfest, doar că acum accentul e mai mult pe băut decât pe mâncare. Bun așa.

Ce știu de pe acum că o să mă irite este îmbulzeala inexplicabilă la standurile Ground Zero, Sikaru și Zăganu în detrimentul invitaților din provincie (Clinica de Bere și Csiki Sor) sau internaționali (Kabinet (Serbia) și White Stork (Bulgaria)) unde or să fie 4-5 oameni la coadă.

Nu e inexplicabilă pentru că berea nu e bună, dar totuși e vorba de beri care se găsesc cu relativă ușurință în București. Două sunt prezente și în supermarket-uri. De ce aș sta la coadă pentru ele când pot să experimentez o bere nouă sau una pe care o găsesc mult mai greu în țară? Nu știu. Logica asta niciodată n-am înțeles-o.

Biletele pe zi costă 15 lei și abonamentele 39. În weekend accesul se face începând cu ora 12 și putem să bem o bere dacă mă reperați p-acolo pe timp de zi. Estimez că o să fac precum la Burgerfest și nu o să stau la niciun concert. Deci pe zi așa o să fac gașcă de mers.

Ingress - un Pokemon Go mai bun

Ingress
Eu de exemplu am ales ca facțiune rezistenta (albastru)

Pokemon Go m-a dezamăgit la doar câteva zile de la lansare. Un joc cu potențial care s-a dovedit doar un farm fest infect care a plictisit extrem de rapid. Totuși, mi-a plăcut conceptul ăsta de  juca ceva gps based așa că am zis sa îi dau o șansă strămoșului Pokemon Go-ului: Ingress. Făcut de Niantic acum vreo 2 ani.

E altceva. În sfârșit simt că am un scop tangibil și realizabil - nu ca la Pokemon Go unde trebuia să călătoresc pe vreo 3-4 continente pentru a îi prinde pe toți. În Ingress am grijă de tarlaua facțiunii mele de prin jurul zonelor pe care le frecventez. Totul este cooperativ așa că simți cu adevărat că faci parte dintr-o echipă.

Altă chestie e că diferența dintre nivele este rezonabilă și chiar când am fost lvl 1 tot am putut să fac ceva pentru echipa mea. Nivelul maxim este 16, dar deja de la 8 nu mai există diferențe între ce pot să facă jucătorii. E un altfel de farming care cu siguranță se va dovedi plictisitor cândva, dar nu s-a întâmplat momentan. Sunt abia level 5 și joc de vreo 3 săptămâni aproape zilnic. Poate pe la 12-14 să fie mai lent.

Și ultimul lucru care îl face un joc mai bun pentru mine este că nu e la întâmplare și totul necesită o strategie. E greu să fii prost la jocul ăsta și extrem de dificil să fii foarte bun. Poți să te scalzi cu succes în mediocritate și asta este relaxant. Dacă vrei să îmi ajuți mai mult echipa pot să o fac cu ușurință jucând mai mult, altfel pot să joc în ritmul meu și tot să fiu folositor.

În concluzie - e mai bun. Ai un scop, e mai echilibrat și este strategic. În plus, am recunoscut o grămadă de locuri cunoscute ca fost jucător de Pokemon Go pentru că toate pokestop-urile și gym-urile au fost întâi adăugate în Ingress. Oricum Ingress are de 4-5 ori mai multe noduri din acestea cu care pot să interacționez așa că e cumva mai dinamic.

Jocul e gratuit, nu există motiv real să bagi bani în el și îl recomand cu plăcere.

[website: ingress.com]

Un film pe care îl aștept în 2017: Guardians

Ce poate să fie mai rusesc decât un film cu super eroi unde unul e foarte capabil cu niște seceri, altul poate să controleze betonul și unul este un urs (nu e typo, n-am scris rus greșit) cu un mini gun? X-Menski ripoff, dar cred că are potențialul de a depăși în spectaculozitate versiunea capitalistă.



Bonus, parcă aduce puțin a jocul Red Alert. Oricum, imediat cum apare promit să fac o vizionare demnă pentru măreția acestui film.

Ice bear out!

Zombie din Buzău a trecut prin foc acum 12 ani!



Au trecut mai bine de 12 ani de când am fost prima oară în Vama Veche și nici o experiență ulterioară n-a întrecut în coincidențe acel prim weekend friguros de întâi mai 2004.

Mi-am adus aminte săptămâna trecută că n-am scris nicăieri povestea asta, așa că mi-am propus să recuperez îndată ce mă întorc de la pontonul bulgăresc din imagine. Să începem!

Plecarăm mai mulți zmei de la facultate cu personalul studențesc de București - Mangalia. Nu mai știu exact la ce oră am ajuns, dar era pe înserat. Pierduserăm ultimul microbuz ieftin și eram prea săraci pentru ne permite un taxi așa că am luat-o la pas până în Vamă pentru că un prieten ne-a asigurat că Este aici aproape la doi pași. 

Vreo oră-jumătate mai târziu am ajuns în stațiunea făgăduinței - o dărăpănătură de sat pe care n-ai da în mod normal doi bani. Am instalat cortul regulamentar și ne-am apucat să ne cinstim care cu ce tărie adusese de acasă. Vroiam să fim hardcore, ce naiba!

Dar cât poți să bei pe un frig care îți intră în oase atât de puternic? Țin minte și acum cât de frig era de weekendul ăla de 1 Mai, dar noroc cu primăria care abia instalase pentru prima oară umbreluțele acelea de vreascuri uscate. Următoarea amintire e un super foc de tabără cu cântece și toate cele.

Foc alimentat din când în când cu umbreluțe cărate de un tip masiv de vreo 2 metri (așa părea în lumina aia) și un prieten de al meu mai pe la un metru jumătate - o scenă demnă de orice episod cu Stan și Bran.

Și cum stăteam la foc cu prietenul ăsta, un rocker cu fizionomia unui copil începe să facă tumbe pe lângă noi. Sare prin foc, cade, aproape că îi ia foc părul lung prins în coadă și geaca de piele, dar noroc că l-au stins cei din jurul lui. Legănându-se bine de tot, se oprește în fața noastră, se uită la noi și ne spune pe o bețivanească cu accent moldovenesc De azi înainte să spuneți tuturor că Zombie din Buzău a trecut prin foc! 

S-a făcut boss! Și de atunci tot am povestit la bere de Zombie din Buzău și peripețiile lui.

La ceas de seară se văd în depărtare venind spre foc o mulțime de salopete albastre. Dintre corturi se aude Garda! Garda! Primul instinct a fost cel mai bun. Îmi apuc prietenul anesteziat și o rupem la fugă printre corturile înșirate pe plajă.

În paralel cu noi și cam cu aceeași viteză, alergau doi tipi cu o sticlă Sprite/ 7UP de 2 litri pe jumate plină. Ne facem semn, ne oprim și de întâlnim la mijloc între corturi. Unul îmi spune Te-am simțit că ești dinamovist și întinde sticla cu țuică. A nimerit, ce să zic. Atunci chiar știam 2-3 jucători de la Dinamo, azi nici antrenorul n-aș putea să îl numesc.

Bem toți patru și ne uităm în spate la ploaia de bastoane care s-a lăsat peste ăi' mai paralizați de alcool. Printre ei și Zombie din Buzău. Păcat. Petrecerea s-a terminat brusc, dar meritat ca să o spun și pe aia cinstită.

Ne întoarcem ispășiți la cortul de 4 în care dormeam vreo 6 și suntem gata să capitulăm, dar fix atunci începe scandalul la un cort aflat de lângă noi: Cine naiba sunt acești doi oameni frumoși care fac dragoste în cortul meu??!!?! -  eh, poate nu s-au folosit fix cuvintele astea între înjurături și fluierături, dar cam ăsta a fost mesajul.

Ascultam captivați din cort ca niște sardine ascultătoare ce eram.

În scurt timp în întuneric își face intrarea un nou personaj care îl potolește pe vamaiotul expropriat: Aspirină, sunt prieteni de ai mei și le-am zis că pot să îți folosească cortul, hai să bem ceva. Cu promisiunea ambroziei servite cel mai bine într-un pahar de shot, scandalul se încheie și în sfârșit închidem și noi ochii după o zi extrem de obositoare.

Dimineața ne trezim pe la 6 jumătate acoperiți de un fel de brumă. Și mai frig ca atunci când ne-am culcat pentru că acum lipsea cu desăvârșire alcoolul din sânge. Telefonul pe care îl aveam atunci, un Sony Ericsson T310 cu 256 de culori, arăta pe ecran doar culoarea verde și nuanțe ale acesteia. Mi-am zis că s-a stricat definitiv de la frig. Era închis și la singurul non stop care își făcea inventarul fix între 6 și 7. Hashtag ce să faci, n-ai ce să faci.

Pe o străduță lângă non stop găsim niște punkeri care se încălzeau la un foc ghetto style. Mergem și noi lângă ei să schimbăm o vorbă și să mai punem sângele în mișcare. Lângă foc ne dăm seama că ne încălzim de fapt de la un rucsac de munte de 80 de litri care ardea mocnit.

Îi întrebăm care e povestea lui și ne spun că l-au furat dintr-un cort doar ca să îl pună pe foc. Nici măcar nu s-au uitat în el să vadă ce are. Ok. Nu aprobăm acțiunea, dar deja e aproape scrum așa că preferăm să nu mai punem întrebări și să ne încălzim puțin.

După amiază o parte din noi spun Fuck it și se cară cu microbuzul în Costineșți să caute o cazare călduroasă. Printre ei și eu. Mi-a ajuns cu frigul din sălbăticie. Aș fi dat orice pentru un pat cald. Suntem doar vreo 2 sau 3 care plecăm.

Seara bem ispășiți pe o barcă abandonată pe plajă niște vin cumpărat cu ultimii bani pe care îi mai aveam. La scurt timp suntem băgați în seama de niște minoritari care aproape se auto-invită la vinul nostru. Fiind buni creștini și cu handicap de 3 la 1, îi primim cu brațele deschise și împreună isprăvim restul de sticle. Na belea că nici noi și nici prietenii țigani nu mai aveam bani pentru o nouă tură de vin.

Nicio problemă fratele meu alb!  Doi noi "prieteni" se duc și subtilizează vreo 3-4 sticle de vin dintr-un magazin mixt apropiat. Petrecerea poate continua, dar nu acolo. Vrem să mergem, îndrumați de noile cunoștințe, la White Horse ca Să ne găsim niște fete bune la suflet și care ascultă muzică punk cu care să ne împrietenim - bine, bine,  poate nu chiar așa a fost exprimarea, dar mesajul ăsta a fost.

Nimic nu te poate pregăti în viață pentru ceea ce a urmat! Maneliști beți care încearcă să danseze pe punk/rock alternativ cu mișcări specifice melodiilor turcești populare perioadei. Distracția a continuat câteva ore până când noii noștri prieteni au cam început să se trezească din beție și să devină agresivi. Țin minte că pe la 3-4 am ușchit-o către cazare pentru că anticipam bătaia de la ora 5.

A doua zi am plecat cu același personal studențesc cu care a plecat toată Vama.

Ajunși la gară (eu și prietenul ăla mai mic de înălțime), luăm un metrou spre casa. În vagon doar noi și un munte de om cu creastă de punker care se descalță tacticos și face o moviliță fix în mijlocului vagonului cu nisipul din adidași. E băiatul cu care căram umbreluțe.

Cu noi vis a vis de el, ne spune Cred că vă știu de undeva. Păi da. Am fost și noi în Vamă. Se înseninează și ne spune: Eu sunt Aspirină și nu o să vă vină se credeți ce mi s-a întâmplat. Vineri mă duc să mă culc și dau peste doi care se $*%$# iubeau în cortul meu. Cum frate să faci asta în cortul unui om pe care nu îl cunoști? A doua zi nici rucsacul nu l-am mai găsit. Un zâmbet complice s-a pus pe fețele noastre. Care sunt șansele...?

Și ar mai fi vrut să zică ceva, dar am ajuns la stația noastră. Ne-am despărțit și am plecat acasă cu această poveste Guy Ritchiană ce poate părea greu de crezut, dar care s-a întâmplat unor studenți din anul 2 într-un început friguros de mai în 2004.

Oare ce or mai face Zombie din Buzău și Aspirină?

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

Summer Well 2016
În timpul The Chemical Brothers

În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King, dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă.

Dar să începem cu începutul.

Summer Well 2016
În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill. 

Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea.

Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutorul experienței acumulate, să îmi iau cardul contactless de la niște gherete mai ferite unde coada era aproape inexistentă. În mai puțin de 10 minute de la intrare deja stăteam pe iarbă cu o bere-n mână (poza de mai jos). Excelent!

Summer Well 2016
Cam același aranjament ca anul trecut, deși părea să fie mai puțin lat. 

Am întins o păturică la o distanța convenabilă de bar și am purces la a urmări ce se întâmpla în depărtare pe scenă: formații micuțe care își făceau numărul cu o răceală tipică celor care au scos doar un hit în toată cariera lor. Trend care a continuat cu mici excepții (Crystal Fighters) pe tot parcursul primei zile.

Chiar și Hurts au fost de o plictiseală maximă - probabil cel mai neinteresant main act pe care l-am văzut vreodată la un festival. Și nu pentru că n-au încercat, dar stilul lor muzical parcă nu se leagă prea bine de un live act. Eh.

A doua zi mă așteptam să fie semnificativ mai puțini oameni dat fiind marele concert din Piața Constituției, dar am fost surprins să văd chiar mai multi ca în prima zi. Au venit pentru Chemical, mi-am spus eu în sinea mea. Băi să vezi că nu. Veniseră pentru Years & Years. O parte chiar au plecat înainte să înceapă The Chemical Brothers.

Summer Well 2016
În labirintul gonflabil.

Frații au băgat binișor, dar și aici am vreo două cârcoteli. N-au zis și ei un Bună seara Budapesta acolo. Și-au văzut exemplar de mixat, dar puteau la fel de ușor să cânte la o nuntă prin Călărași sau în fața a 100 000 de oameni pe Wembley. Asta e. Anul ăsta Summer Well nu m-a nimerit prea bine la muzică.

Totuși, au compensat cu multe alte lucruri. Zona de mâncare a fost mai bine închegată și cu o varietate mai bogată. Activările sponsorilor au fost interesante și suficient de variate încât să te țină ocupat o bună perioadă de timp.

Despre baruri și noua metodă de plată contactless nu am nici lucruri bune și nici lucruri rele de spus. A funcționat ireproșabil, dar tot e mai înceată ca jetonul clasic. Cozi s-au format, mai ales la barul din zona de concert, dar și alea s-au mișcat relativ repede.

Un fan fact e că atunci când erau The Chemical Brothers pe scenă nu era nimeni la coadă pentru bere pentru că priorități și muzică bună.

Summer Well 2016
 În drum spre ziua 0 
În ansamblu festivalul a fost ceea ce trebuie. Un weekend de muzică și chill. Iar față de anii trecuți, cu mult mai puțini copilași și mult mai mulți liceeni/studenți. Și nu pot să închei fără să nu zic ceva de prețul abonamentelor care mi se pare că s-a mărit foarte mult față de anul trecut (260 ron vs 380) fără să simt că e justificat cumva. Probabil că formațiile au fost mai scumpe, dar cel puțin așa din exterior pot spune că am primit aceeași experiență excelentă ca și în anii trecuți.

Ca disclamer la acest articol, invitația mea dublă a fost oferită de Unicredit.

Închei cu un singur gând: Bucureștiul are nevoie de mai multe festivaluri de genul ăsta. N-am nimic cu cele din Cluj - fac o treabă excelentă - dar aș vrea și eu mai multe mai aproape de casă. Măcar două - trei!

Bartender România - un reality show pentru pasionații de mixology

Flair Angel - Ecuador
Ecuador in the making
Săptămâna asta am dat o fugă pe la barul Flair Angel (Palatul Bragadiru de pe Calea Rahovei) pentru a afla puțin mai multe despre un curent ce începe să se facă remarcat din ce în ce mai des și prin barurile noastre cu pretenții: mixology. Adică abilitatea de a face un cocktail să fie special atât la gust cât și la aspect. Pretențios, nu?

Ajuns în bar, m-au întâmpinat cu o băutură inventată chiar de ei: Ecuador. Un gin tonic reinterpretat cu piure de mango și piper care și-a tot găsit drum către mine de vreo 3-4 ori în seara respectivă. Așa sunt eu, aprofundez experiența dacă găsesc ceva ce îmi place.

După cele 4 pahare, recunosc acum că au fost patru, m-am simțit aventuros și am zis să îi provoc cu un mix care să se potrivească gusturilor mele de moment. Le-am zis că aș vrea ceva puțin mai amărui cu un aftertaste de citrice și am primit imediat ceea ce mi-am dorit într-un cocktail despre care am aflat ulterior că este semnătura tipului care mi l-a făcut. Coincidență sau nu, trebuie să recunosc că e o artă asta.

Flair Angel
Flair Angel este un loc micuț, ferit de zgomotul Centrului Vechi, dar cu o atmosferă incredibilă.

Odată spartă gheața i-am întrebat despre proiectul lor pe care îl fac în colaborare cu Pepsi, acest reality show online numit Bartender România.

Am aflat că este un spectacol de tip reality show în care au plecat prin țară pentru a îi cunoaște și a îi provoca pe cei mai buni barmani la o competiție de mixologie. Căutarea e deja surprinsă în 4 episoade foarte bine filmate pentru un proiect doar online, iar competiția ce a și avut loc vara asta urmează să fie difuzată în alte două episoade.

At Flair Angel

Episoadele online se găsesc pe vimeo.com, iar mai multe informații despre show pe bartenderromania.ro. Eu m-am uitat la vreo două deja și mi-a plăcut ceea ce am văzut, chiar dacă e despre o lume cu care nu sunt extrem de familiar.

Seara am încheiat-o cu gândul că vreau să revin cât de curând la micuțul bar de la Palatul Bragadiru pentru a mai încerca ceva nou. Martor al dezbaterilor înfocate de după e șoferul de Uber care a primit astfel și un crash course în mixologie. Dacă ajungeți p-acolo, recomand să începeți cu un Ecuador. E fix ce trebuie.

Trenduri în șmecherie și făcut bani: brevetele generice

Am video-ul ăsta în favorite de vreo două săptămâni și tot încerc să găsesc un moment oportun să îl pun pe blog. La prima vedere totul pare atât de absurd încât cu greu îți vine să crezi că lucrurile astea se întâmplă în tărâmul făgăduinței. E ceva ce te-ai aștepta să vezi pe la noi prin județele sărace.

Bucățica asta de documentar e despre o practică din ce în ce mai întâlnită în US: datul în judecate pe brevete idioate. Gigelul care povestește e dat în judecată de o firmă pseudo fantomă pentru ca a făcut un simulator de zbor pe care l-a urcat pe Google Play. Nu pentru că a copiat ceva în joc sau a folosit o tehnologie care nu îi aparținea, ci pentru că a folosit un magazin online de distribuire a aplicațiilor. Practic s-a folosit ilegal de patentul prin care o aplicație verifică cu un server dacă userul are autorizație să folosească programul. #lol

Și asta e vina sistemului de brevete care permite, în special în zona software, înregistrarea unor concepte/idei extrem de vagi.

Este atât de absurd că este pur și simplu fascinant.



Bine că nu ni s-a întâmplat nouă.

http://www.thepatentscam.com/ - pentru mai multe informații despre Gigel.