Treceți la conținutul principal

Postări

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…
Postări recente

Sunt dator cu niște vorbe bune despre comentatorii de ciclism de pe Eurosport

Acum vreo 6 ani i-am cam luat puțin cam tare într-o însemnare pe blog și cred că a venit momentul să remediez asta. Atunci n-am zis nimic neadevărat și cu care nu eram de acord în momentul respectiv, dar lucrurile s-au schimbat. Au căpătat mai multă experiență, m-am mai zenificat și eu o țâră - cert e că articolul respectiv nu mai este de actualitate.

Atunci le reproșam că sunt prea agresiv cu spectatorii care interacționează cu ei, azi lucrurile nu pot să fie mai departe de adevăr. Vorbesc cu ei pe Facebook, îi menționează și le mulțumesc în transmisie, e o cumunitate frumoasă care s-a strâns pe pagina Eurosport Romania. Comunitate care ocazional mai vine să mă tragă de mânuță că sunt idiot și care se pot jura că cele scrise acum 6 ani sunt fantezii.

Nu sunt. De acolo au plecat și ăla le era nivelul atunci. Din fericire lucrurile s-au schimbat și sunt primul care recunoaște asta. Dacă înainte alternativa unui comentator englez era seducătoare, azi cu greu aș putea să mă bucur de mar…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…

În țara unde cea mai bună salată e carnea, merge și un veggie burrito

Știu că asta e motiv de excomunicare și pierdere a cetățeniei, dar am păcatul mâncatului ocazional la vegani pe care vreau să îl împărtășesc. Știu că nimeni nu face asta și că veganii sunt proștii satului ce n-au învățat să vâneze, nu cum vânăm noi în fiecare dimineață pulpița de carne prin parcurile Capitalei, dar din când în când mai ajung la un food truck raw vegan de pe lângă birou.

Sara Green pe numele lui (fb page aici), food truck-ul e atipic pentru cum au înțeles românii că e treaba asta cu mâncatul în stradă. Săracii stau de câțiva ani în același loc, și-au făcut o mică zonă de mâncat cu 3 mese și nu merg de loc pe la festivaluri. Vegani, v-am zis eu. Probabil de asta nici n-au auzit hipsterii de ei.

Eh. Ajung la ei în general vara când eșuăm la birou să ne hotărâm de unde vrem să comandăm pentru prânz. Nu sunt prima alegere pentru că  trebuie să recunosc că m-am cam săturat de meniul lor. După mai bine de 2 ani jumătate de ciugulit relativ frecvent pe la ei, te mai saturi. N…

Marți am fost la Resto Aperto să învăț să fac paste

Stai! Tu nu știai să faci paste? Băi, spre surprinderea tuturor sau a nimănui, niciodată nu mi-a trecut prin cap să îmi fac singur pastele. Știam că aluatul trebuie ținut câteva ore în frigider așa că mi-a fost greu să îmi planific foamea pentru mai încolo. Mai întotdeauna a fost relativ spontan când m-am apucat să gătesc ceva.

Dar cum ziceam în titlu, marți am fost să învăț cum se fac pastele de la un Chef cu ceva experiență în zona asta. Primul și cel mai important lucru e că oricât de mult te-ai chinui să faci pastele ca la un restaurant cu specific, cum e Aperto de exemplu, o să eșuezi. Faina din comerț este diferită de făina pe care o folosesc Cefii: faină semolina obținută dintr-un grâu mai dur.



Acum că am trecut peste aspectul ăsta, rețeta de aluat de paste e destul de simplă: 6 ouă la kilogramul de faină și nițică apă după ochi așa. Amesteci în mixerul hipstăresc preț de un sfert de oră și apoi bagi la frigider vreo 2 ore. După, poți să începi să o frămânți și să o întinzi - …

Două vorbe despre Biz Social Media Summer Camp 2017

Mă chinui la articolul ăsta de câteva ore și nu exagerez când zic asta. Am scris ceva, apoi am șters, am făcut asta de vreo două-trei ori doar pentru că mi se părea că nu este suficient de echilibrat.

Ba eram prea critic, ba o dădeam în extrema cealaltă care în general nu prea place Internetului. Am renunțat să îmi mai bat capul și până la urmă o să o fac, cum zicea și Bill O'reilly, well do it live. 

În primul rând suspectez că toate dificultățile astea vin de la poza tâmpă de mai sus care strică cam orice urmă de concentrare. Dar ce să fac acum dacă n-am una mai relevantă?

Apoi aș vrea să continui spunând că ediția asta mi s-a părut că a crescut sau mai bine spus s-a dus mai mult spre specialiști. Poate zic prostii că e doar a 3-a la care particip, dar cu sentimentul ăsta am plecat duminică pe la prânz de la Pârâul Rece.

Trecând peste conferințe, activări și petreceri - cel mai mult am apreciat la ediția asta că toată lumea a pus umărul la treabă în a rezolva probleme. Nu la mo…

Cum poate o imprimantă să îți facă ziua mai frumoasă?

Ieri eram pe la birou și primesc un telefon de la o domnișoară de la agenția HP-ului care începe să îmi povestească despre o activare pe care au făcut-o acum câteva săptămâni la aeroport cu cea mai mică multifuncțională din lume.

Mie îmi cam dădea cu virgulă că nu înțelegeam ce legătură poate să fie într-o imprimantă și un aeroport, dar domnița părea atât de încântată de ceea ce au făcut încât i-am zis să îmi dea link pe email.

Mi-a dat link și mi-a spus că dacă doresc îmi poate trimite imprimanta ca să mă bucur și eu de zâmbete de dimineață.

Apoi am purces să văd video-ul de mai jos.



Aha! #logic

M-am simțit puțin prost că n-am făcut imediat asocierea, dar pe mine nu m-a așteptat niciodată la aeroport cineva cu o foaie cu numele meu. Nu e timpul pierdut, dar până acum nu s-a întâmplat.

Mi-a plăcut ce a ieșit din activarea asta că e fix pe brief și puțin emoțional. Bravo.

Eh. Cum nu puteam refuza multifuncționala și cum nu am nevoie de încă o piesă de mobilier prin casă, mi-a trecut pr…