BluFlame Hearthstone Cup incepe pe 10 iulie

Nu stiu daca am meseriasi de Hearthstone printre cititorii blogului, dar las asta aici pentru aia 2-3 care probabil joaca. Cine stie de unde sare ragnarosu'.


BluFlame Events, cu susținerea Activision – Blizzard și în parteneriat cu Nexus Gamer’s Pub, ESL, PC Garage și Thermaltake vă invită la cel mai ambițios turneu adresat comunității de Hearthstone din România! 
BluFlame Hearthstone Cup este primul turneu din România ce oferă puncte de calificare la Hearthstone World Championship și este complet deschis tuturor celor care doresc să se înscrie.  
Nu există taxe de participare, se poate juca atât offline cât și online și toată lumea pornește cu șanse egale, nefiind jucători invitați. Turneul va avea două etape de calificare offline la Nexus Gamer’s Pub din București și două etape online organizate pe site-ul ESL. Din fiecare etapă merg mai departe câte 4 jucători către marea finală, unde se vor acorda premii cash, gear, și bineînțeles, punctele pentru World Championship.
Mai multe informatii aici. Regulament aici. Inscrierile vin aici.

Devalorizarea Like-ului - o poveste cu final fericit

Pe internet gasesti doua tipuri de oameni: cei slobozi la like-uri si hoarderii de interactions. Daca pe prima categorie o recunosti usor, fiind cei care au interpretat ad litteram imi place si il folosesc de fiecare data cand chiar le place ceva, a doua categorie isi are radacinile in perioada comunista a Facebook-ului.

Atunci cand stateai la coada cu orele ca se zvonea ca se bagau share-uri proaspete sau atunci cand puneai fiecare like deoparte pentru ca poate avem nevoie de el mai incolo. Cu astfel de traume, e greu sa greu sa ii dezveti si sa le explici ca acum share-ul se gaseste pe toate drumurile si nu trebuie sa traga de like-ul ala vechi de 20 de ani.




Oamenii astia folosesc Like-ul ca pe o moneda pretioasa de schimb. In subconstient stiu ca au acces la un numar finit, asa ca practic fiecare interactiune trebuie sa conteze. Sa stie ca s-a dus pe ceva bun. Pe ceva ce merita.

Doar la sarbatori si ocazii speciale scot like-urile ala bune pe masa. Le dau cu placere atunci, dar niciodata nu te vor lasa sa uit faptul ca le-au scos special pentru tine si ar fi bine sa apreciezi asta. Au senzatia ca Like-ul lor este al mai cu mot, si chiar daca se pierde intr-o salata de beouf de interactiuni, tot il considera pe al lor cel mai pretios.

Cum poti sa te intelegi cu astfel de oameni, acum cand succesul se masoara in productii record la hectar? Cum poti sa le explici ca nu strica sa fie mai darnici de mana? Sa aprecieze capitalismul si like-urile ieftine din China care se gasesc la fiecare colt de internet?

Nu poti. Iti zic din proprie experienta pentru ca eu sunt un hoarder de interactiuni. Se invechesc si se strica Like-urile, dar le tin acolo ca poate candva in viitor o sa am nevoie de ele. Like-uri vechi de Facebook, like-uri noi de Instagram, pe toate le tin acolo in speranta ca poate candva voi avea nevoie de ele.

Nu doar ca le dramuiesc cu grija de fiecare data cand folosesc unul, dar am si pretentia ca persoana care primeste Like-ul meu neconditionat sa aprecieze faptul ca tocmai EU i-am dat acest lucru. Eu care se stie ca nu fac risipa de interactiuni (dupa 5-6 ani de urmarit doar 100 de oameni pe Twitter, de cateva zile am facut o aroganta: urmaresc 101).

Adevarul este ca tot acest joc e doar in capul meu. In realitate nu intereseaza pe nimeni cat de pretios este Like-ul meu - mai ales ca se pierde undeva intre alte sute. Persoana caruia ii este adresat probabil nici nu a constientizat ca l-a primit. In plus, in efemeritatea social media, Like-ul meu se pierde instant intr-un taram umblat doar de stalker-ii care dau din greseala Like la o poza de acum doi ani...

Totusi, intreaga poveste are un final aproape fericit. Incerc sa ma tratez. Zilnic incerc sa scot cateva interactiuni din tolba, interactiuni pe care le risipesc pe lucruri chiar faine. Nu stiu daca chiar o sa ma credeti, dar pe Twitter chiar intentionez sa mai urmaresc cateva zeci de conturi - doar ca acum nu sunt inca hotarat pe care.

Dar despre asta e vorba. In super era share-urilor si a like-urilor, mai sunt si oameni ca mine. Si cred ca suntem multi care dam dovada de snobismul asta ca Like-urile noastre canteresc mai mult ca ale altora. Nu stiu de altii, dar eu incerc sa ma schimb pentru ca ani de zile de experimente mi-au dovedit contrariul: traficul si Like-urile chiar conteaza.

Vineri a murit o cobra pentru binele berii artizanale bavareze

Simtul german al umorului este recunoscut international, doar ei putea sau vina cu o astfel de idee creata "daca lansarea unui vas de croaziera se face cu o sticla de sampanie care isi gaseste sfarsitul, hai sa facem si noi fix invers cu o lansare de bere". Cred ca doar amenajarea defectuoasa a Dambovitei i-a oprit chiar sa faca asta cu o barca, dar au ales the next best thing: o barca de masina de prin anii '80.

Asa ca vineri printr-un depozit din Pantelimon, vreo 30-40 de oameni isi faceau curaj cu niste bere sa ridice barosul de 5 kile. Ne-am tot invartit in jurul ei, am vorbit cu pasiune despre bere artizanala, geopolitica si barfa sociala, si intr-un tarziu ne-am facut curaj.

Ah si ce curaj!


Rezultatul la aproape 2 ore de traspirat si heirupism il vedeti in imaginea de mai jos. Daca nu va impresioneaza, e din cauza ca masina germana de odinioara este masina germana aproape indestructibila care a nascut acest intreg curent post '90 adusa din Germania.


Poate ca unii vor varsa lacrimi pentru aceasta crima, poate unii vor aprecia ideea, dar cred ca este importat sa ne concentram pe motivul acestei reuniuni de setosi cu inclinatii anarhiste: berea artizanala bavareza Lang Brau se gaseste si la noi in supermarket-uri (Mega Image & Emag).

Cu o istorie de peste 160 de ani, cele 5 generatii de Hopf-si au facut o treaba buna in mica lor fabrica de bere. Nu stiu ce i-a convins sa vina si in Romania, dar eu zic bogdaproste. Nu strica sa mai avem inca o bere cu potential in zona de pret 6-7 lei la 0.5 litri.



Glumeti rau baietii astia, e suficient sa citeste etichetele berilor si o sa iti dai seama: "gratiata de la pedeapsa pasteurizarii", "apa, malt din orz, hamei, fara goage si nazbatii" sau "bere blonda de care nu te poti satura toata noaptea si pe care cu siguranta nu o vei regreta nici dimineata de dupa".

PS - Mercedesul 200 D a trebuit sa isi dea duhul ca un artist sa ii ofere o a doua sansa sub forma unei opere de arta hipstaresti. O sa vedeti rezultatul in curand.

[Video] 12 motive pentru care baile noastre sunt inca in secolul XX

Am vazut filmuletul asta de mai jos si m-am simtit ca un salbatic. Un primitiv care este obisnuit sa faca atata risipa doar pentru un simplu dus. Nu mai zic nimic de modularitate, logica si utilitate.

 

The unit we're living in was built in the 90's, so it's almost 20 years old. We live in what the Japanese call a mansion, which is what people in the West call an apartment. It's about 70 square metres, which is roughly 750 square feet. There's three bedrooms 1 living room, 1 kitchen, 1 toilet, 1 washroom sink, and 1 bathing / shower area. While some people in Tokyo thing it's kind of a spacious place, it's not anything special. Rent is about 892.7€ a month so we're not living in some fancy place. (de aici)
Bine naiba ca n-am ajuns in Japonia sa ma fac de ras in fata alora.

Heroes of the Storm - League of Legends-ul pentru oamenii mai batrani

De la o varsta incolo iti dai seama ca nu mai esti ceea ce ai fost in materie de reflexe, disponibilitate de a varsa ore intregi intr-un joc, sau doar nu mai ai cheful ca sa te certi cu toti copiii de 12 ani pe decizii strategice sau de viata.

Asa ca ce faci? Dota 2 nu poti sa joci ca parca e prea hardcore si simti ca iti pierzi timpul de pomana, League of Legends are o comunitate de toata jena care te va porcaii inainte sa apuci sa faci ceva in joc, asa ca iti ramane doar niste Heroes of the Storm pentru a iti satisface nevoia de un joc tip MOBA.



Imi place ca meciurile sunt scurte, daca in LOL abia incepea actiunea pe la 20 de minute, in asta in general se termina pe la 20-25. Ma bucura ca nu trebuie sa dau last hit-urile moartea pasiunii pentru ca experienta se acorda pe o anumita raza in jurul lucrului care a murit (minion, jungle, player).

Un alt lucru destept este experienta globala a echipei - toti faceti level up in acelasi timp, iar diferente nivel pot exista doar intre echipa ta si a adversarilor. Se pune mai mult accet pe npc-urile din jungla si pe obiective, si nu exista item-izare a personajelor.

nihasa#2121 este id-ul meu - in caz ca trebuie sa fim prieteni

Practic este un casual MOBA si aici e problema lui. De jucat imi place sa il joc, de uitat la el ca esport, nu. Ma rog, nici nu prea s-a dezvoltat ca esport pentru ca e lansat la liber de 26 de zile.

Dupa cum se vede si in imaginea de mai sus, am jucat ceva meciuri - 115 mai exact. Statistic vorbind, majoritatea au fost castigate, iar cele pierdute oricum au fost atat de rapide (~25 de minute) inca nu am simtit ca mi-am pierdut timpul.

Jocul sigur e de incarcat si sper ca Toma ciuleste putin urechile si il pune pe lista de Bloggers Lan Party mai ales ca este gratuit.

Ne vedem in joc.

Ghid de supravietuire la Festivalul International de Teatru de la Sibiu

Dupa 5 ani de mers cu sfintenie la festivalul de teatru, as putea sa scriu doua trei sugestii despre cum ar trebui sa se abordeze mersul la festival.


  • Ia-ti camera undeva in centru. Este mai scump, dar in cateva minute te-ai dus si te-ai si intors in Piata Mare/Mica. Un real avantaj daca e sa ma intrebi pe mine.
  • O sa mergi mult (8-10+ km), o buna parte chiar pe piatra cubica, asa ca ia-ti ceva comod de incaltat. Oricum pe nimeni nu o sa intereseze cu ce esti incaltat/a.
  • Biletele se iau din timp (3+ saptamani) daca vrei sa mai prinzi locuri. Este exclus sa incerci sa le iei de la fata locului. Mai toate spectacolele sunt sold out, iar apoi pe scari stau cei cu badge-uri de festival (presa, voluntari, alti artisti).
  • O sa ploua si o sa fie frig. Regula valabila pentru orice #FITS ce a fost si care va urma. O data tot va ploua, iar noaptea se poate lasa frigul destul de repede pe la 00 cand se termina spectacolele in Piata Mare. Asa ca ia-ti o umbrela si ceva gros la tine.
  • E bine sa vezi cam doua spectacole pe seara ca altfel te aglomerezi si pierzi lucrurile care se intampla pe pietonala sau in piete. Lucruri spectaculoase. 
  • Orele la care ar trebui sa fie cele doua spectacole sunt urmatoarele: 17-18, 20-21. Asa o sa poti sa prinzi lucrurile de pe pietonala (inainte de 17), sa mananci ceva de seara si sa vezi spectacolul din Piata Mare (dupa 22).
  • Daca nu ai vazut Faust al lui Purcarete, trebuie sa te duci sa il vezi. O sa te intrebe toate lumea de el, iar raspunsul tau nu trebuie sa fie Nu l-am vazut.
  • Cauta informatii si recomandari de spectacole inainte sa te apunci sa iei bilete. Daca te apuci sa iei orbeste, ai sanse foarte mari sa impusti ceva ce nu e pe gustul tau si care transforma minutele in ani.
  • Totusi, daca nu ai timp, poti sa folosesti regula asta de baza: spectacolele care se joaca in sali mari (Casa de Cultura a Sindicatelor - sala A, Sala Thalia, Teatrul National Radu Stanca sau Teatrul Gong) or sa fie mai pe gustul tuturor. Nu vreau sa zic bune, dar sunt genul de spectacole populare.
  • Spectacolele din sali mici, sali de sport sau alte improvizatii asemanatoare, sunt putin cam abstracte. De ani de zile prind la Sala Studio (din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor) one man show-uri greu de digerat. De ce totusi insist? Masochism as putea spune.
  • Ia-ti ochelarii de vedere cu tine. Multe spectacole sunt in alte limbi si s-ar putea sa ai o surpriza neplacuta ca poti sa citesti subtitratea. In plus, e pacat ca acesta sa fie motivul pentru care sa nu poti sa apreciezi un spectacol japonez.
  • Nu prea poti sa gresesti cu un spectacol de dans. Sunt impresionante.
  • Cara dupa tine o baterie externa sau un incarcator solar. Nu o sa stai suficient de mult langa o prinza, iar bateria telefonului o sa se goleasca destul de repede de la statul pe wifi-uri. Da, gasesti usor wireless-uri. 
  • Trebuie sa ai in permanenta un program cu tine. E drept ca site-ul festivalului (http://www.sibfest.ro/) este optimizat pentru mobile, dar nimic nu se compara cu batranul program de hartie.
  • Cafea buna se bea la Espressee (fostul Mojo ) si Lili's Caffe. In plus, la primul loc gasesti si berea Terapia din Timisoara - asta e pentru cunoscatori. Preturile sunt de Starbucks :)
  • Cea mai buna ciorba de burta o gasesti la Kon Tiki - loc unde vei vedea oameni la costum impartind aceasi masa cu oameni in salopete murdare. Atat de buna e ciorba.
Gata. Acum esti pregatit sa mergi la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (#fits2015). 

Glorificarea oboselii si a statului peste program

Nu imi dau seama daca este un trend relativ recent (2-3 ani) sau pur si simplu nu am fost eu suficient de atent pana acum, dar exista o intreaga miscare de glorificare a epuizarii prin munca, a overtime-ului fara sfarsit, a numarului record de weekend-uri muncite.

O vezi pe retelele de socializare, o vezi pe forumuri, o vezi in metrou la 8-9-10 seara, peste tot in jurul tau vei vedea oameni mandri de efortul pe care il depun la job. Efort care in general se traduce intr-o medie de 50-60 de ore de munca in timpul saptamanii.

 % of workers working more than 50 hours per week, OECD, 2013 (sursa & reddit)
Nu sunt expert, dar parca sa petreci 10 ore la birou, plus inca una-doua prin trafic, mai adaugi vreo 8 regulamentare de somn si inca doua ore de igena persoanala si mancat, inseamna ca iti mai raman doar 2 ore sa faci si altceva. Asta daca mai ai energia si vointa necesara pentru acest ceva.

Ironia face ca acesti oameni sa lucreze in fata unui calculator. Tehnologie care in teorie ar trebui sa iti faca viata mai usoara pentru ca poti sa faci lucrurile cu rapiditate - implicit sa muncesti mai putin. De fapt nu este nimic ironic pentru ca presupunerea asta este gresita.

anii 80 au fost duri pentru Coreea (2900 de ore anual / aka 12 ore in fiecare zi lucratoare)

E drept ca exista un trend descendent in numarul de ore lucrate anual, dar popularizarea din anii 90 a calculatoarelor si a internetului nu pare sa aiba un efect atat de ridicat precum ma asteptam. Vorbesc de o realitate in care numarul de ore "castigate" pe an e doar de ordinul zecilor.

Ce este cu adevarat ironic este intregul rezultat al acestui overtime: sacrificat viata personala pentru niste ore in plus in care nici macar nu esti productiv (conform unor studii). Totusi, cine sunt eu sa judec ce ii bucura pe unii sau pe altii.

#la6rupemusa