Weekend-ul trecut a fost unul special pentru gameri pentru ca s-a desfasurat finala mondiala de League of Legends. Nu o sa intru in detalii pentru cei care nu sunt familiari, dar precizez ca jocul este gratuit - free to play. Lucrurile pe care poti sa le cumperi in joc cu bani reali sunt doar de ordin cosmetic.

Totusi, vreau sa va zic cum a evoluat joculetul asta. Nici nu e foarte greu de observat din imaginea de mai jos - acum 4 ani se juca intr-o camera practic, iar acum s-a desfasurat pe stadionul olimpic din Seul (67 000 locuri). Cea mai radicala schimbare a venit intre sezonul 1 si 2 - se si observa. Eh. Magia banilor functionaza. In sezonul 2 au avut premii in valoare de 5 milioane de dolari.


In plus, mi se par fascinante audientele petru un show online care dureaza 5-6-7 ore!

2012 - 8.2 milioane de spectatori online in total, cu 1.1 milioane in acelasi timp
2013 - 32 de milioane cu 8.5 in acelasi timp
2014 - inca n-au anuntat, dar se estimeaza la 12 milioane in acelasi timp si in jur de 45 in total.

Nu e rau pentru un joc gratuit de care probabil nu ai auzit :)

Yap. eSports-urile incep sa stranga niste cifre foarte frumoase, mai ales dintr-un segment demografic greu de abordat pe canalele clasice. Presupun ca nimeni nu se va mira in momentul in care o sa zic ca sponsorii principali au fost Coca Cola si Korean Air.

Si pentru ca tot avem impresia ca romanii sunt cu mot la jocurile electronice (stim si altceva in afara de CS??!!), vreau sa va zic ca am avut un singur jucator roman (nickname: odoamne) in tot procesul asta de calificare pentru worlds. Si nici nu e cazul ca o echipa roamaneasca sa ajunga prea curand prin zona asta.

De unde stiu toate astea? Duminica la ora zece dimineata eram in fata TV-ului cu 3 prieteni asteptand sa inceapa LOL Worlds...
in : miercuri, octombrie 22, 2014

Recent - am share-uit un jeg de status de la o televiziune (realitatea) si mi s-a atras atentia ca am picat in capcana click bait-ului. Ca le-am facut trafic. Ca le-am facut jocul. Chiar daca am facut misto de ei, se poate considera ca pana la urma si publicitatea negativa e tot publicitate. Fuck that. 

Asta e momentul in care pun piciorul in prag. Nu. Publicitatea negativa e publicitatea negativa. Am aplicat filozofia asta cu "ignora si totul o sa fie bine in bula in care traiesti", dar nu se poate. Nu poti sa iti bagi capul in nisip si sa te astepti ca lumea o sa fie total schimbata cand il scoti. Nu. Suficient. De acum schimbam placa. 

Intreaba-ma de cate ori am intrat intr-un Profi  - inainte si dupa reclama cu mortul! Niciodata. Si asta e cauza a reclamei de cacat pe care au avut-o. Si nu este singurul brand de care ma feresc ca urmare a unei comunicari neinspirate, dar asumate. O scuza aruncata acolo putea sa salveze multe. 

Unde vreau sa ajung cu postul asta? Hai sa nu ne mai bagam capul in nisip cand vedem jeguri, click bait-uri, fuga stupida dupa senzational, reclame dubioase sau lucruri care contrazic intreaga noastra persoana. Eu de acum inainte vreau sa le arat cu degetul. Vreau sa rad de ei ca brand, dar mai important... de ei ca oameni. 

Te consideri jurnalist la Realitatea cu un headline precum I s-a desfacut fermoarul in direct. Ce s-a vazut? Frateeeee - HA! Voi rade de tine. Surpriza! Nu esti. Nu ai cum sa fii la ce articole sunt presarate pe site. Unele trebuie sa fie si ale tale. Asuma-ti vina. Macar ai luat bani pe jegul pe care l-ai livrat. 

Ai o reclama fabulos de jignitoare la orice fiinta umana cu un dram de bun simt? Felicitari! Ma voi uita la ea. Probabil de mai multe ori ca iti si permiti sa mi-o pagi pe gat in exces, dar nu iti voi cumpara produsul niciodata. NICIODATA! Am scris cu caps pe internet, so it must be true. 

Product placement-ul la emisiunea la care ma uit e facut cat sa deranjeze si un orb? Excelent! Care este competitia ta ca o voi cumpara cu placere! Nu vreau sa iti stric ppt-urile, dar nu sunt cretin. Nu trebuie sa imi arati produsul iar si iar in prim plan ca sa ma conving sa il cumpar. Am inteles. E bun. Hai sa nu exageram...

Nici nu vreau sa mai continui cu exemple. Cei care au inteles, au inteles. Bucurati-va la mega succes in ppt-uri, dar la cifre de afaceri mici in exceluri. Poate asa invatati ca unele limite nu trebuie depasite. 

Sunt ferm convins ca puteti sa traiti fara imputul meu financiar, problema cu adevara incepe sa se simta in momentul in care mai multi oameni incep sa gandeasca ca mine.  Ranchiuna asta poate a fie un lucru bun pe termen lung. Macar sa ii vezi cum se chinuie sa isi dea sama ce au gresit :)

Si ca sa concluzionez in forta intr-un ad homitem clasic prin care incerc sa demonstrez ca am dreptate... Spune-mi 3 baieti/barbati cu numele Iuda! Hai sa dau una mai usoara. Iti aduci aminte cand ai vazut in real life o mustacioara a la Hitler? Spune-mi un sandwich bun facut de un jurat Hells Kitchen... of. Asta chiar a fost low :)
in , : marți, octombrie 21, 2014

... cand nici dupa ce ai 309 kill-uri cu pusca cu luneta in Al Doilea Razboi Mondial, dintre care 36 sunt alti lunetisti... nu poti sa scapi de intrebari legate de ce fel de lenjerie porti pe sub uniforma. Chiar daca pe aceasta iti atarna Ordinul lui Lenin (cea mai inalta distinctie sovietica in momentul WW2), ziaristii nu pot decat sa se gandeasca la lipsa de stil pe care aceasta o uniforma o are. 

In plus, o domnisoara random de la Washington Post nu va reusi sa inteleaga cum un razboinic de succes nu face un efort sustinut sa arate bine in uniforma si sa faca uniforma sa arate bine. Ce? Ioana d'Arc si alte personaje marcante din razboaiele trecute nu sunt tot timpul infatisate in armuri lustruite exemplar? 

Se vor scrie randuri si randuri despre cum ai infulecat micul dejun, mai putin despre faptele tale din razboi. Or sa si omita sa mentioneze ca tu de fapt ai venit aici sa incerci sa convingi poporul american sa creeze al doilea front in potriva nazistilor. 

Principala grija a ziaristilor o sa fie sa observe ca nu te machiezi si sa te intrebe daca Armata Rosie are vreo interdictie pe acest subiect. E greu sa le explici ca in razboi nu prea te intereseaza sa te rujezi si sa iti dai cu fond de ten. Unghiile vopsite nu te ajuta mai bine sa te camuflezi. Si in mod cert nu ai timp sa iti dai genele cu rimel.

Justice Robert Jackson, Lyudmila Pavlichenko and Eleanor Roosevelt in 1942. Photo: Library of Congress
E vorba de Lyudmila Pavlichenko (foto centru / wiki), iar cele descrise mai sus sunt cat se poate de adevarate (sursa). Poate s-a intamplat asa doar pentru ca e femeie, dar am o urma de indoiala ca doar asta e singurul motiv. Fuga dupa senzational a ziaristilor nu este de azi de ieri. Era si acum 72 de ani si este si acum. Acum e pur si simplu full retard cu toate titlurile bombastice, dar esenta este aceeasi. 

Fara grija! Se intampla si acum mixul asta de sexism si fuga dupa senzational. Nu o sa iti vina sa crezi ce ii raspunde cosmonauta unui reporter care o intreaba cum o sa aranjeze parul cand se va afla pe statia spatiala (sursa). Spoiler - ii raspunde cu o intrebare retorica: " Dar de coafura colegilor mei nu esti interesat? "

Dar unde vroiam sa ajung cu toate chestiile astea? Presa nu s-a stricat. Presa asa a fost tot timpul. Chiar si la noi. Problema e ca pe langa hienele astea in continua cautare de senzational, mai erau si jurnalisti decenti. Acum pe cale de disparitie. Si nici macar protejati. 

in : marți, octombrie 21, 2014

Am incercat o mica glumita in titlu, dar intrebarea e cat se poate de serioasa. Tehnologia se indreapta in directia in care imput-ul uman este din ce in ce mai putin necesar. Uitati-va la toate incercarile de a creea prototipuri de masini autonome si veti realiza ca a conduce va ramane doar un hobby.



Acum vreo 2 saptamani am fost la un workshop despre tehnologiile folosite de BMW pe noile modele lansate, iar cireasa de pe tort a fost experimentatul acestei parcari laterale fara ca cineva sa fie volan. In primul rand, vreau sa va zic ca cel mai socant lucru a fost cat de mult a lipsit socantul in treaba asta.

Ma asteptam sa ma simt putin inconfortabil. Sa existe o tara de anxietate. Neincredere in capacitatea calculatorului de nu lovi toate trei masinile. Nimic. Totul mi s-a parut atat de natural incat abia asta a fost putin infricosator: sa stai pe bancheta din spate relaxat si sa vezi cum masina se parcheaza singura. Spatiul nu mi s-a parut prea generos - o lungime de masina si vreun metru - dar nici nu expertiza necesara sa evaluez parcarile laterale.

Au mai prezentat si alte tehnologii automatizate ce vin in ajutorul soferului: semnalizarea pe HUD a potentialelor pietoni/animale mari care ar putea sa iti sara noaptea in fata, asistenta de faza lunga adaptiva sau computerului de bord care stie ce urmeaza sa faci pe baza informatilor distribuite de ceilalati soferi care au parcurs drumul repsectiv. Totusi, magia volanului care se invarte singur este greu de depasit, chiar daca celalalte tehnologii sunt mai utile in condusul de zi de zi.

Si pentru a reveni la intrebarea din titlu, i-am intrebat cat de mult mai avem de asteptat pentru self driving cars. Raspunsul a fost mult. Dezvoltarea unei serii noi poate dura si 7 ani, ca sa nu mai vorbim de faptul ca o masina autonoma are nevoie de semnificativ mai multe ore de test in real life conditions.

Damn. Speram ca or sa apara mai repede.


Pana una alta, noul model hype-uit de BMW ro este acest acest i3 - model full electric. Dragutica masia si surprinzator de incapatoare in spate - am stat lejer doi oameni de 1.90 si 90 kg. Radu chiar are un review pe blog pe care va invit sa il cititi daca aveti curiozitati despre acest model care va se va comercializa candva in 2015.
in : luni, octombrie 20, 2014

Dar asta se stia deja. Adica am de ani de zile o categorie pe blog care se numeste bunnies. Eh! Acum e oficial. M-am 'angajat' ca voi avea cel putin doua articole pe an care sa fie demne de categoria aia. Doru m-a fortat cu a sa initiativa de a gasi blogambasadori ai biodiversitatii romanesti. Fiecare blogger si-a ales (btw - inscrierile nu s-au terminat) o specie pe care sa o adopte pe blog, iar eu nu puteam sa ratez ocazia sa nu imi consolidez monopolul pe iepuri!

Lepus europaeus  - imagine de Martin Mecnarowski
Lepus europaeus (pe numele lui stiintific) sau Lepus europaneus (cum i-am stalcit putin numele cand eram cu burta goala) este o priveliste placuta atat pentru cei mari cat si pentru cei mici. Ai' micii se bucura ca il vad pe domnu' iepure cel care le aduce oua de ciocolata si ocazional le mai zice What's Up, Doc?, cei mari se bucura cand il vad la scaldat in niste vin. Este ok si si.

Ce trebuie sa stim despre iepurele de camp? Ca blogambasador, va zic ca din '90 incoace numarul exemplarelor din tara a ramas cam la aceeasi valoare. Este bine. E in continuare considerat daunator, dar nu e o problema reala pentru agricultori.

Ca pasionat culinar, va sugerez sa priviti cu o urma de indoiala orice prezenta in meniu a Lepus-ului europaeus de vanat in sezoanele calde si aproape calde. Legal, acesta poate sa fie vanat doar iarna (noiembrie - ianuarie).

Atat pe moment. Sa nu ispravim totul dintr-o data. Pe viitor ma angajez sa vorbesc in egala masura de animal cat si de reprezentarea abastracta a acestuia.

Ah. Si nu uita! Doru inca este in cautarea de blogambasadori de biodiversitate. Clasicul click aici pentru mai multe informatii.
in : vineri, octombrie 17, 2014