O amica mi-a trimis textul asta pentru a il pune pe blog. E vorba despre the noul hype in online dating numit Tinder. Nu aveam cum sa scap ocazia asta pentru a face o paralela cu toate celalalte tipuri de dating: online-ul e aproape ca offline-ul, doar putin mai rapid. Iti dai seama mai repede de bagajele pe care celalalt vrea sa le strecoare intr-o posibila relatie. 

Enjoy!
--------------------
A-nceput clasic: despărțire, depimare, nevoie de atenție, curiozitate. Nu mai știam nimic de on-line dating de la mIRC încoa’. Se conectează cu facebook, îți ia first name (numele mic, ăla de Vasile, nu Ionescu) îți ia by default pozele de la profil si bam! lumea te vede. Swipe left a.k.a. fuck no!, swipe right a.k.a. meah. Nu crec că e vreo persoană pe aplicația asta care să vadă vreun profil și să rămană blocat (ă) de frumusețe sau whatever. Poți modifica pozele și să scrii niște chestii despre tine. După ce ați dat amândoi swipe right, dă match și poți vorbi pe messengerul infect pe care îl are.

Ca procentaj, din vreo sută de match-uri, cam 50 au intrat în vorbă cu mine și cam cu 30 m-am văzut la o cafea. Cu cei 20 n-a mers discuția. Nu am avut despre ce vorbi.

Varietatea pare mare la început, dar nu e chiar așa. Din experiența mea aș putea să încadrez tipii în câteva categorii mari:

Părăsitul (ăști-s cei mai mulți)

E tipul blând, bun ascultător, amuzant, drăguț și cu probleme. Mari probleme. La început pare în regulă, dar este damaged rău de tot. Ia antidepresive și se prinde ca un scai. Sufocă. Îți dai seama de asta, zic eu, după vreo 4-5 date-uri când cere toată atenția.

Mai e un tip de părăsit, cel care vrea doar să se descarce. Îi place compania feminină, nu caută dragoste. Deja știe ce-i aia. Poate fi periculos pentru că te poți frige.

Obsedatul

Am vorbit, pare că avem despre ce discuta, hai să ne vedem. Zis și făcut. Din primele 5 minute a vrut sex. Frate, pe bune? Asta e impresia lor despre femei? Am plecat val vârtej. Evident, n-a existat vreun alt date, dar a urmat un șir luuung de mesaje de genul: hai la mine, îți gătesc, îți fac, îți dreg, o am cea mai mare, da-mi poză cu tine goală. Ajungi la block call. Al tip de scai și ăsta foarte enervant. Măcar părăsitul de tip 1 a înteles într-un final că nu.

Însuratul
Asta mi s-a părut maximă. Am mers la un sushi. Stăteam de vorbă. Tipul foarte în regulă. Deja mă gândeam că merge prea bine să fie adevărat. În mijlocul discuției scoate telefonul cu poză cu nevasta și copilul. Plombele pe ghimbir, bineînțeles. L-am întrebat ce caută la un date. A zis că era interesat de meseria mea și a început să-mi zică ce proiect vrea...

Cel care caută sex


Încerc să le explic că pentru mine e un experiment social. Să văd cu ce se mănâmcă date-ingul în zilele noastre. Toți zic că da și ei. Mint! Oamenii mint la greu. Sunt parșivi. Încearcă să te vrăjească, iar cănd văd că nimic, adio, pa, unmatch. Tipic masculin aș putea să zic, dar nu vreau să jignesc băieții buni.

Aici mai e un alt tipar. Cel care are răbdare. Iese cu tine. Îți dă atenție. Vorbește frumos. E galant. Două saptămâni. Dacă îi refuzi invitația de a rămâne la el, gata. S-a stricat jucăria.

Cel care chiar caută pe cineva

Nu caută disperat. E un tip inteligent, bine crescut. Dintr-o sută am cunoscut unul. Nu are probleme emoționale. E disponibil și pare sincer. E cel cu care am păstrat legătura. Din păcate stă în altă țară. Oricum, ideea e că foarte rar poți să dai și de băieți normali care efectiv n-au timp să iasă în grupuri noi să cunoască oameni.


Pentru mine și-a servit scopul. Vroiam să văd moduri de gândire și tipologii de oameni. Cam asta a fost experiența mea. Pe parcurs l-am tot dezinstalat că mă enervam că-s oamenii nașpa și nu vroiam să cred asta. Încă sper că trăim într-o lume bună. Dar la un moment dat devine ca Candy Crush. ”Ia să văd, ce se întâmplă în continuare?”. Am rămas cu un amic (tip 1.2) și cu gust dulce că există 5.
in : vineri, ianuarie 30, 2015

Daca ma intrebai de cafea acum doua luni, iti faceam o scena asemanatoare cu ce i se intampla lui Yukko in filmuletul de mai jos. Totusi, cu ajutorul unui espressor, am reusit sa gasesc un fel de noua pasiune: sa fac cafea. Mai e mult pana gand voi ajunge in stadiul doi de entuziasm pentru cafea, stadiul in care si bei ceea ce faci, dar pana atunci ma documentez si experimentez.

Pana cand voi ajunge in punctul in care ma simt confortabil sa vorbesc despre din perspesctiva unui cunoscator, las pe blog o serie de resurse care m-au ajutat in a intelege mai bine ce inseamna un espresso si familia sa.

Infograficul de mai jos este ghidul rapid dupa care poti sa te ghidezi sa faci lucruri misto la espressorul tau.


Ghidul lung pentru espresso-ul de vis are undeva pe la 200 de minute si il gasiti aici. Nu este complicat, dar iti ofera niste trucuri de care nu stiu daca te prindeai vreodata. M-au ajutat foarte mult sa inteleg exact de ce trebuie sa faci un anumit lucru.

Este important acest aspect al intelegerii, pentru ca pentru ca un espresso este destul de matematic - daca il raportezi la cum a fost definit de Institutul Italian de Espresso - apa la 88 de grade care trece cu 9 bari presiune prin 7 grame de cafea macinata timp de 25 de secunde. Usor, nu?

Eh. Nu chiar, dar intr-un episod viitor o sa intru in detaliu. Momentan astept sa trec pragul psihologic de 100 de espressor-uri facute. Acum - ochiometric sunt pe la vreo 50.



^^  sa ridice mana sus cine s-a simtit cel putin odata ca Yukko.
in , : miercuri, ianuarie 28, 2015

The entire town of Whittier, Alaska lives in a single condo. The 200 residents never need to leave home to go to school, the grocery store, or the Post Office. - [5:41]



Este ceva fascinant in filmuletul de mai sus. M-a dus cu gandul la buncarele din Fallout sau alte filme/jocuri care se desfasoara intr-un mediu post-apocaliptic. Si nici faptul ca singura cale de acces pe pamant e printr-un tunel lung de 4 km care se inchide noaptea nu a ajutat prea mult sa scuture sentimentul asta de .... experiment.

Cred ca vorbeste nebunul din mine, dar Whittier mi se pare unul dintre cele mai interesante orase de vizitat. Doar pentru a observa dinamica unui intreg oras (ma rog. 90+%) care traiste intr-un singur bloc.

Link-uri utile pe google street view - tunelul de acces si poate vreti sa dati o plimbarica prin oras.
in : marți, ianuarie 20, 2015

La concluzia aceasta am ajuns aseara dupa ce am experimentat cel mai hipsteresc mod de a infuleca niste fast food: de la food truck frate! Stiu ca am pierdut startul acestei revelatii culinaro-sociale, dar scuza mea este ca apreciez intreaga ironie care insoteste primul food truck bucurestean.

Despre ce ironie e vorba? Conceptual totul este perfect: te-a lovit foamea si te duci la primul food truck pe care il vezi ca sa ii intorci rapid croseul cu ceva bun si cinstit. Nu e o chestie pe care sa o gandesti si sa o pregatesti din timp. Eh. Ca la hipsteri la nimeni. 

Oamenii isi petrec seara de vineri unde Burger Van-ul anunta ca o sa fie. Practic s-a pervertit experienta aia ad hoc si s-a inlocuit cu un concept de retaurant oarecum mobil. Ai fix aceleasi flow de gandire ca atunci cand te duci la un restaurant (mai pe seara o sa imi fie foame - imi place mancarea lor - hai sa mergem la restaurantul x), dar fara beneficiile asociate (sa mananci stand jos - caldura - sa stropesti asteptarea cu un aperitiv - toaleta etc). Hipsteresc, nu? 

Cu voie sau fara voie, aseara am experimentat pe Baricade cult-ul burgerului facut cu pasiune in food truck. Sincer va zic ca nu am fost impresionat, mai de graba as putea spune ca am fost dezamagit. Seara a inceput pe la ora 6 cu imposibilitatea de gasi o masa intr-un loc care in general e pustiu la ora aia. Am udat victoria cu niste bere si mi-am facut curaj sa infrunt frigul de afara pentru a cere un burger. 

Procesul de comanda a mers foarte repede, dar mi s-a zis ca dureaza cel putin 25 de minute sa primesc cei 3 burgeri doriti. Meh, dar nici nu ma asteptam sa se intample instantaneu. Macar nu asteptam in frig ca ceilalati 20-30 de infometati de dinainte mea. O gasca de zombie tacuti care priveau captivati spre Buger Van in speranta ca la un momentdat o sa li se strige numarul. 

25 de minute s-au facut peste 10 minute care ulterior s-au apropiat de 45 - cam mult pentru 3 burgeri, daca e sa ma intrebi pe mine. Totusi, toatea acestea ar trebui sa paleasca in momentul in care te indopi cu bucata aia de ambrozie intre doua chifle. Nope. Hamburgerii au fost socant de mici si de uratei, iar PBJ-ul meu chiar a avut carnea carbonizata pe o parte. Nu e neaparat experienta pe care mi-o doream dupa 45 de minute de asteptare. 

PBJ-ul de aseara nu arata asa, dar asta e oarecum firesc. De ce astia micii n-ar abuza si ei de talentul un food photographer?

Pot sa iert multe unui hamburger, dar carnea arsa nu este unul dintre acele lucruri. Nu este o greseala pe care nu o observi. Nu se poate intampla fara ca acolo undeva in mintea ta sa sa se faca urmatorul click: da-o dracu de misiune culinara cu care ne laudam, da-l dracu de client, o sa il manance si asa. 

Facand abastractie de carne, gustul n-a fost rau. In niciun caz cel mai bun burger pe care l-am mancat vreodata, nici macar top 10, dar a fost cinstit. Si el si Frenchie-ul din care am gustat aveau elemente interesante. Problema e ca pot sa folosesc aproape aceasi descriere pentru hamburgerii de la McDonald’s - burgeri care vin in 2 minute si sunt de doua ori mai ieftini. 

Cartofii mi-au placut foarte mult la gust, dar vin separati daca e sa existe in meniu. Overall un hamburger si o portie de cartofi prajiti iti vor scoate 19-20 de lei din buzunar. Nu pare mult, dar ca pentru inca 5 lei in plus poti sa stai jos si sa iti astepti burgerul la caldura intr-un restaurant. Bonus, e si mai mare si mai vine si o salatica pe langa. Dar e aia o experienta pe care poti sa o pui pe Instagram cu #hashtag? 

Burger Van este o experienta si din pacate succesul le face rau. Ieri de exemplu au avut 100+ comenzi intre ora 14 si 20:30 - spike-urile fiind in jurul orei la care au deschis si pe la ora 19-20. Cand ai atat de multe comenzi (am vazut un baiat care a comandat 9 burgeri) in 2 oameni + 1 la casa, iti este greu sa pastrezi standardul de calitate cu care te bati in piept. Este aproape imposibil sa incropesti ceva ce merita instagramuit, iar asta se vede usor daca e sa  cauti pe Facebook #burgervanbucuresti sau #burgervan.

But hipsters will be hipsters...

ps - abia astept sa citesc si parerea unui profesionist
in : sâmbătă, ianuarie 17, 2015

E o intrebare pusa de o domnisoara vblogger (ma simt ca parca scuip pe cineva cand scriu denumirea asta)  pe Facebook-ul personal. Surpriza nu consta in faptul ca majoritatea oamenilor i-au raspuns ca nu urmaresc vloggeri romani, ci in faptul ca un numar finit de vloggerii romani nu isi dau seama de unde vine raspunsul asta atat de categoric.

Poate e din cauza ca suntem ultima generatie care a invatat engleza in fata tv-ului cu Cartoon Network, dar de ce as urmari niste indigo-uri ale vloggerilor din afara? Ei o fac mai natural si mai bine. Glumele sunt mai amuzante si nici nu sunt violate de bariera asta lingvistica, asa ca de ce as urmari versiuni autohtone mai proaste?

Pentru ca patriotism si bla bla bla. Nu. E gresit daca asa incerci sa ma convingi. #old nu e doar u hashtag. E un amalgam de glumite pe care le-am vazut deja de prea multe ori pe internet. In romana chiar nu suna mai bine, Asta e si un motiv pentru care desi lurkez de vreo 8 ani pe Reddit, n-am avut niciodata rabdarea necesara sa urmaresc un subreddit romanesc. Traducerea glumelor nu acopera golul lasat de lipsa contextului autohton.

Poate e prea dur ceea ce spun, dar toate show-urile video de succes de la noi se ispravesc in 2 ani cand ajung la zi cu ceea ce copiau. Bine ma sector 7 pe tine te scuz, dar altii nu beneficiaza de indurarea asta. Si nu o fac din rautate, doar pentru ca tl;dr. Unii or sa inteleaga, altii nu.

E gresit sau ciudat ca totusi show-urile astea prind la cei de sub 25? Nu. Ciclicitatea glumitelor de pe internet e undeva pe la 7-10 ani. Practic anul asta pot sa incep sa ma plagiez cu ce scriam acum 10 ani si publicul o sa fie multumit. Nimeni nu sta sa tina minte ce ineptii scriam acum 10 ani, e ca si cum as veni cu ceva content nou.

Dar imi e rusine. De asta nu o fac :)

Si ca sumarizez ceea ce am spus. De ce nu sunt urmariti vloggerii romani? Pentru ca nu au content original si pentru ca sunt batrani - batrani in comparatie cu cei care urmaresc vlogguri. Sunt bunici. Sunt fumati. Sunt falsi. Sunt fortati pentru generatiile noi.

Si nu vorbesc doar de gandire si deductiile logice pe care le fac (deductii care mie mi se par de bun simt), ci si de modul stangaci in care folosesc slag-ul tineresc. Sorry guys, dar nu te poti preface. Nu poti sa pacalesti pe nimeni.

Cam atat. Nu toata lumea poate sa faca cu succes un Pewdiepie...
in : miercuri, ianuarie 14, 2015

Cine ma cunoaste personal imi stie apetitul pentru bere. Pasiunea pentru aceste lacrimi ale lui Ninkasi au mers atat de departe incat am inceput sa fac bere in casa. Presara peste asta cateva degustari de bere la care am participat alaturi de probabil ceva peste 100 de beri incercate si vei vedea ca incep sa am pretentii la titlul de cunoscator de bere.

Asa ca n-am putut sa scap de ocazia de face un review modest berilor marca proprie de prin cele mai populare super-hypero-extraordinaro market, dar este cam greu sa faci un articol 'best of' doar cu o singura bere. Ma asteptam sa strang 3-4 beri pe care sa le testez orbeste in doua situatii - rece ca gheata si caldut ca tocmai luat de pe raft. Eram dispus sa le dau note in vreo 7-8 categorii si apoi sa declar cea mai buna marca proprie. Ciuciu!

Real nu mai are. Cora s-ar parea ca n-a avut niciodata, iar Carrefour afirma ca E chiar acolo pe raft! Aaah. Inseamna ca s-a terminat - asta in 3-4 ori zile/magazine diferite. Singura ramasa in competitie si practic castigatoare prin neprezentarea celorlalti este Berea 365 de la Mega Image. Bere pe care nu o consider chiar atat de rea. Stiu! Nici mie nu prea imi vine sa cred ceea ce am scris, dar adevarul e ca berea 365 este baubila - in special daca e racita cum trebuie.

Cu 4% alcool si mai putin acidulata, Berea 365 intra cu succes in categoria berilor ieftine. Stiu ca nu pare cine stie ce performanta, dar cand am baut acum vreo 6 ani berea 1 (unu - marca proprie Carrefour) am avut senzatia ca cineva isi scursese sosetele murdare in doza mea. Practic era singura in categoria curiozitati pe care nu le voi mai incerca niciodata, asa ca ca nu e rau sa fii alaturi de berile de pana in 3 lei/doza.

Berea 365 costa 1.69 lei pe doza (3.38/litru), pret care e 5% mai mare ca regele tare si amarui al berilor ieftine - deci nici macar nu este cea mai ieftina din magazin. Cu toate acestea, 365 si Neumarkt sunt in continuare singurele beri sub 2 lei pe doza din Mega. Lucrurile stau mai bine la clasicul pet de doi litri - 365-ul are cel mai mic pret (4.69) si singurul care este sub valoarea psihologica de 5 lei dintre cei prezenti in magazin.

Beer tasting ad hoc in Praga :)

Te-am convins ca e o bere modesta, dar hai sa iti raspund la intrebarea Cat de modesta?. Daca e sa ne orientam dupa pret, ar trebui sa fie cam de doua ori mai proasta ca o bere populara buna (Heineken, Silva Neagra, Stella Artois, Holsten sau Ursus) si cam de patru-cinci ori ca o bere de import mai speciala.

Diferenta nu e chiar atat de mare. Este un compromis pe care il faci, dar dar nu este de 100% cum s-ar parea doar dupa pret. Despre cele de import nu ma voi lega in aceasta comparatie pentru ca diferentele sunt atat de mari incat e absurd. Diferenta reala cred ca e mai mult pe la un 15-20%.Trebuie sa recunosc ca e un 20% pentru care nu sunt dispus sa economisesc niste bani, dar nici n-as refuza o doza de 365 rece in favoarea unei beri calde din segmentul 3-5 lei.

De fapt aici vroiam sa ajung. Vorbesc de o bere blonda pasteurizata, iar savoarea sta mai mult in beri rosiatico-brune nepasteurizate - parerea mea. Cum nu-mi doream sa compar mere cu pere, m-am rezumat cumva la acest tip popular de bere de la noi in tara. Cunoscatorii stiu ca e alta lume dupa pragul de 5 lei.

Acestea fiind zise, inchei review-ul modest cu o nota de trecere pentru berea 365. Felicitari domnisoara!
in : marți, ianuarie 13, 2015

Doua filozofii foarte diferite de a iti tine gura sau de a iti da drumul la gura. Pot sa convietuiasca? Se exclud reciproc? Eh. Istoria ne invata ca fiecare trend are sustinatori infocati, dar care in general tind sa isi vada doar interesul propriei ograzi. Este usor sa arunci cu blasfemie in stanga si in dreapta atunci cand nu-ti convine ceva, la fel de usor precum poti sa ascunzi orice prostie ce iti trece prin minte in spatele libertatii de exprimare. Si sincer nu ai cum sa te intelegi cu unii sau cu altii.

Religia este nelimitata, iar libertatea nu poate sa fie ingradita.

Dar daca ar exista limite? Daca libertatea ta s-ar opri unde libertatea mea incepe, iar opiniile si convingerile tale religioase le-ai pastra pentru tine si cei ca tine? Oare nu ne-am intelege mai bine introducand un factor 3rd party numit bun simt?

Sa luam cazul Charlie Hebdo. La nici mai putin de 24 de ore dupa incident ii vad numiti eroi ai libertatii de exprimare. Este cu adevarat tragic ce s-a intamplat in redactie, dar e cale lunga sa numesti martiri niste oameni care au pus pe hartie niste stereotipuri rasiste. Similar - ai o problema daca te apuci sa impusti oameni din cauza unor desene.

Bunul simt spune ca poate nu e cazul sa faci misto de un simbol religios in conditiile in care ai primit semnale (pacifiste si violetene) ca ceea ce faci tu deranjeaza. Mai ales in situatia in care guvernul a trebuit sa inchida scoli, gradinite si consulate in ziua in care mai scoteai un numar care ridiculiza o intreaga religie. Merita sa continui sa faci asta in conditiile in care iti e cunoscut ca pui in pericol viata altora?

Bunul simt spune ca puteai sa ignori niste desene nu prea amuzante. Lucru facut de foarte multi. Totusi, au fost oameni denjati care si-au exprimat fara succes dezacordul in scris si chiar legal. Problema e ca fiecare religie isi are o mana de extremisti care nu prea s-au dus pe la show-uri de stand up. Bunul simt nu prea rezoneaza cu genul asta de oameni.

Si uite asa incepe hora: tu desenezi, aia te ameninta, desenezi un raspuns la amenintarile primite si esti amenintat iar. Nu stiu cum se putea solutiona asta altfel fara ca o parte participanta in acest joc sa cedeze. Dar poate sa cedeze cineva care stie ca are dreptate?

Singurul lucru care ne ramane e sa ne amagim ca la noi nu gasesti fanatici religiosi si oameni care au inteles libertatea gresit. Macar una dintre afirmati de era adevarata...
in : joi, ianuarie 08, 2015