Treceți la conținutul principal

Doua lucruri pe care nu le credeam posibile in anul 2014

Povestea incepe cam asa: Facebook crede de vreo cateva luni ca blogul acesta s-ar putea sa fie nesigur. As vrea sa subliniez acest s-ar putea, pentru ca incertitudinea asta este importanta. Eu cand am vazut asta, m-am conformat si am inceput sa testez tot felul de tool-uri online care sa imi zica ce este unsafe la el. Aparent nimic. Totul e bine si frumos. E doar un false positive.

Se mai intampla, nu? Hai ca vorbesc cu cei de la Facebook si scap de problema asta. *Cri cri cri* . N-ai cum sa vorbesti cu cei de la Facebook. Nu raspund la email sau la telefon. Esti redirectat catre suportul online, dar acela nu are problema ta listata si nici nu s-a chinuit cineva de la Facebook sa raspunda vreodata la celalalte zeci de thread-uri care detaliau probleme identice cu a mea. Vorba aia "n-ai cotizat niste banuti, de ce m-ar interesa de tine".

Bantuit de aceasta problema, am tot cautat rezolvari. Am vorbit chiar si cu cei de la Bitdefender care au fost foarte draguti si au verificat daca am vreo problema la blog sau daca sunt listat ca unsafe. Iti dai seama ca raspunsul lor a fost cel la care ma asteptam: nu esti unsafe.

Am gasit apoi niste oameni care spuneau ca au trimis scrisori Facebook-ului si ca la scurt timp dupa le-a fost ridicata eticheta de might be unsafe. Ok. Ca sa scap de piticul asta de pe creier m-am apucat de scris o scrisoare. Prima din viata mea....

Aproape 30 de ani au trecut fara sa fiu fortat sa scriu o scrisoare, dar cumva Facebook a reusit sa schimbe asta. Am stat regulamentar la coada aferenta oricarui oficiu postal si am trimist o scrisoare cu delivery report catre sediul Facebook din Irlanda. Acum o luna. O luna in care n-am primit vreun semn de la Posta Romana ca au reusit sau nu sa livreze scrisoarea. O luna in care nu s-a schimbat nimic cu nesiguranta mea. O luna de asteptare pentru care a trebuit sa platesc 18 lei (nu stiu de ce aveam senzatia ca scrisorile le trimiti aproape gratis).

Situatia e atat de idioata incat este de-a dreptul amuzanta. In momentul acesta nu stiu exact ce este mai penibil: faptul ca cea mai mare retea sociala nu raspunde la nimic altceva in afara de scrisori sau ca Posta Romana nu reuseste sa trimita in mai putin de o luna o scrisoare pana in Irlanda? Asta presupunand ca nu e pierduta pe undeva.

E tragic-comic, dar e realitatea acestui blog. N-am ce sa fac mai mult si oricum problema nu e la mine. Zic asta pentru cei care ma mai atentioneaza din cand in cand ca am blogul infectat. Nu. Nu este. Oricum formularea Facebook era might be unsafe  ca nu sunt siguri :)

Comentarii

  1. Ah, a început să apară l.facebook.com la refferals?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu înțeleg exact întrebarea, dar am refferals de la l.fb

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina Hrisca15 martie 2015, 10:23

    Și cum ai rezolvat ? Am aceeași problemă .

    RăspundețiȘtergere
  4. N-am rezolvat. Cumva s-a remediat singur - http://www.nihasa.ro/2015/02/s-dat-liber-la-share.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristina Hrisca16 martie 2015, 17:21

    Offf. Mersi pentru răspuns. Eu sunt sătulă de problema asta. ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…