Treceți la conținutul principal

Cam greuț la triatlonul de după program

Gașca care a plecat ultima! de la stânga: Cosmin, Marius, subsemnatul, Iulia, Bogdan și Barbu 
Joia trecută am fost la After Work Triathlon-ul de la Grand Combo și am reușit să clasez cu succes două echipe pe primele locuri în topul distracției. Top organizat și susținut de mine. Pentru că altfel ar trebui să spun cum am eșuat lamentabil la bowling și mi-am tras echipa de bloggeri pe ultima poziție în clasament. Poza de mai jos dovedind lipsa oricărei abilități de a da cu bila'n popice.

Nici nu-mi imaginez cu s-a întâmplat asta că pe Kinect eram bossu' la popice...


Da. acesta este probabil cel mai mic scor pe care l-au înregistrat în seara respectivă. Și zic asta cu o urmă de regret având în vedere ca 3 piste mai încolo era o fetița de 4-5 anișori asistată de un dinozaur de plastic.

Nici la biliard nu am strălucit, dar asta nu e de departe o surpriză. Abilitățile mele de a băga neagra la primul contact cu alba sunt legendare. Pe cine ați mai auzit să piardă 9 meciuri de biliard în mai puțin de 30 de minute? Nici măcar nu exista noțiunea de trolling când se întâmpla asta.

Noroc cu Andrei că a mai spălat onoarea echipei. 
La simulatorul de curse nu m-am băgat că n-avea rost. Sebi și Doru au rupt tot ce au prins - bară spate, parbriz și toate cele. Cică era noroi pe pistă și fugea spatele. Eu pe ei îi știu experți așa că nu comentez condițiile de cursă. Dar zâmbetele de fețele lor confirmă încă o probă câștigată în topul meu neoficial al distracției.


Toate astea s-au întâmplat la Grand Combo din Băneasa Shopping City și au dat startul oficial al programului lor de distracție de după program - After Work Triathlon. A fost #bataliabloggerilor așa că din fair-play o să îi pun în blogroll și o sa le mulțumesc adversarilor (Panduțu, Bunescu și Toma) pentru o seară în care am râs mult - chiar și cu ei. Data viitoare o să renunț la poziția de căpitan ca să dau echipelor o șansă reala de urca în clasament. Voi rămâne ca antrenor/preparator.

#pecuvântdegamer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…