Treceți la conținutul principal

Molcom Carnivores și Ground Zero Craft Beer


Sâmbătă eram cam indecis dacă să merg sau nu la evenimentul celor de la Ground Zero din propria lor curte. Cumva stele s-au aliniat, curentul a picat în restaurantul unde eram, așa că mi-am zis că e un semn. Am purces spre Băneasa cu foamea-n gât și cu chef de lenevit la o bere.

Când am ajuns eu pe la 4-4:30, în curte micuță a berăriei erau o mână de oameni tolăniți așa că am găsit loc cu ușurință. M-am așezat și am încercat cea mai nouă bere a lor: Spiced Oddity.

Spiced Oddity (stânga) și Gipsy Porter (dreapta) de la Ground Zero

Făcută în colaborare cu o micro-berărie din state, Spiced Oddity este extrem de aromată.  Scorțișoară, nucșoară, cuișoare, enibahar, coriandru și ghimbir - toate amestecate cu grijă într-o bere ce te face ușor din vorbe cu ai săi 7.1% abv. Bun de tot.

Umblă vorba prin târg că a fost și pe la Bucharest Street Food Festival, dar atunci nu m-am atins de ea pentru că mi s-a părut jignitor să ceri 10 lei pe un pahar de 0.25 0.33 litri . Poate sunt eu prea zgârcit. La ei la curte a fost mai ok, paharele erau de 0.33 0.4. Noroc că o îmbuteliază săptămâna asta și o să fie disponibilă și altfel decât la draft.

[Editare ulterioară - Alin m-a ajutat să corectez câteva informații din articolul ăsta. Paharele la festival erau de 0.33 și au fost alese astfel ca oameni să poate experimenta mai multe beri fără să li se înmoaie picioarele prea repede de la berilor lor care ajung și la 9% abv. Face sens ca să zic așa. ]

Dar surpriza cea mai mare n-a fost Spiced Oddity ci băieții de la Molcom cu ale lor sandvișuri pulled pork și beef steak. Împreună au fost vreo 38 de lei, dar au meritat fiecare bănuț.

Las descrierea/rețeta pulled pork-ului ca să vă faceți o idee:
Povestea din spatele acestui delicios preparat e cam așa: se ia o fleică frumoasă și proaspătă din spată de porc, se așează cuminte într-o tavă ce o poate acomoda cu lejeritate, după care o răsfățam cu: morcovi, ceapă, usturoi, mere, zahăr brun, boia afumată, cimbrișor, dafin, oregano, o îmbăiam în cidru de mere și o pregătim să se odihnească vreme de 5-6 ore la cuptor!
ne rămâne astfel tot timpul din lume să pregătim deliciosul sos BBQ, home-made și dressing-ul, cu care se desăvârșește nebunia numită "pulled pork"!
Pulled pork Molcom

A fost spectacol și nu pentru că porcul era bine gătit ci pentru că chifla era fragedă și gustoasă.

Problema asta eu am mai de mult cu tot felul de preparate a la street food: ingredientele sunt bune și gustoase, iar la final o dau în bară masiv cu o chifla/lipie mediocră care nu pune în valoare ce în ea. În plus, de multe ori nici chifla aia strică mai mult decât poate duce mâncarea gătită excelent de altfel.
Clasica poză după două - trei guri

N-ai cum să faci greșeala asta de amator. Chifla reprezintă mai bine de 30% din preparatul tău final și are nevoie de la fel de multă atenție ca și ceea e în ea. Molcom m-au impresionat fix pe zona asta. Chiflă proaspătă, puțin prăjită pe grătar și puțină. Puțină pentru că nu ea era eroul preparatului. Practic era doar un recipient și bine i-a stat așa.

Beef steak Molcom
Am încercat și beef steak-ul și nici ăluia nu am ce să îi reproșez. Poate doar că a venit după pulled pork și din cauza asta n-a avut același wow factor. Foamea era deja potolită și altfel are gust mâncarea după ce șoricelul din stomac s-a potolit.

Ambele preparate au venit repede (8-12 minute) și asta e întotdeauna un lucru pe care îl apreciez la orice street truck. Nu prea mai e street food dacă trebuie să stau 15+ minute să aștept ceva de mâncare. Deja intrăm în zona de restaurant.
O vedetă mai mică și beef steak-ul ăsta.
Mai multe despre Molcom n-aș putea să vă zic. Cred că sunt din Sinaia, dar nici asta nu îmi este foarte de clar. O ard atât de hipsterish încât nici pe Facebook nu au datele completate. Au doar un motto de a oferi mâncare făra e-uri, chimicale și alte cuvinte cheie pentru orice food truck autohton. Meh.

Trecând peste misiunea lor, rezultatele sunt excelente. Poate pentru că sunt la început și încă nu a venit succesul peste ei să comande 50 de sandvișuri în 2 ore, dar îi recomand cu plăcere dacă îi ochiți pe undeva. Aș aprecia dacă mi-ați spune și mie unde i-ați găsit.

Săptămâna viitoare gulaș la Ground Zero. #doarzic

Comentarii

  1. Salut :)

    Ai scris despre paharele noastre cateva informatii gresite.

    La fabrica ai fost servit cu 400ml de bere/ pahar. Ai platit 10 lei (din care nu vrei sa stii cat ia statul) pentru o bere cu hamei adus cu avionul din state, facuta intr-o editie speciala alaturi de staff-ul unei alte microfabrici de acolo. Nu as vrea sa te simti jignit, ci doar sa intelegi circusmantele pretului berilor noastre. Noi deabea ne acoperim costurile de productie cu preturile astea.

    La festivalul de bere craft am avut pahare de 330ml, servite la 10 lei din mai multe motive. Incercam sa ii incurajam pe oameni sa guste din mai multe beri. Producem beri de la 4,5% la 9% alcool, si nu ne doream sa plece acasa nimeni beat dupa 2 beri. Concurenta noastra vinde bere la 10 lei dar o produce de cateva ori mai ieftin :). De asemenea o parte din fiecare pahar se ducea catre organizatori pentru muzica/spatiu etc.

    Te mai asteptam pe la fabrica, unde daca iti doresti iti putem explica tot procesul de productie si costurile din spatele lui. Cheers !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei,

      Mulțumesc de clarificări. La festival paharele alea păreau foarte mici și de asta am zis 0.25 litri. Eu am vorbit din perspectiva omului care vă cunoaște produsele și tot bea craft beer pe unde are ocazia, dar da, e adevărat ceea ce spuneți. Berea voastră e cam tare și nu sunt mulți care ar duce 2 pahare de 0.4. Aspectul ăsta nu mi-a trecut prin cap când am scris însemnarea.

      Voi updata.

      De văzut ne vom mai vedea. A început să îmi placă la voi în curte.

      Ștergere
  2. O mica carcoteala: fleica n-are nici o legatura cu spata. Fleica din spata de porc e un non-sens.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…