Treceți la conținutul principal

Molcom Carnivores și Ground Zero Craft Beer


Sâmbătă eram cam indecis dacă să merg sau nu la evenimentul celor de la Ground Zero din propria lor curte. Cumva stele s-au aliniat, curentul a picat în restaurantul unde eram, așa că mi-am zis că e un semn. Am purces spre Băneasa cu foamea-n gât și cu chef de lenevit la o bere.

Când am ajuns eu pe la 4-4:30, în curte micuță a berăriei erau o mână de oameni tolăniți așa că am găsit loc cu ușurință. M-am așezat și am încercat cea mai nouă bere a lor: Spiced Oddity.

Spiced Oddity (stânga) și Gipsy Porter (dreapta) de la Ground Zero

Făcută în colaborare cu o micro-berărie din state, Spiced Oddity este extrem de aromată.  Scorțișoară, nucșoară, cuișoare, enibahar, coriandru și ghimbir - toate amestecate cu grijă într-o bere ce te face ușor din vorbe cu ai săi 7.1% abv. Bun de tot.

Umblă vorba prin târg că a fost și pe la Bucharest Street Food Festival, dar atunci nu m-am atins de ea pentru că mi s-a părut jignitor să ceri 10 lei pe un pahar de 0.25 0.33 litri . Poate sunt eu prea zgârcit. La ei la curte a fost mai ok, paharele erau de 0.33 0.4. Noroc că o îmbuteliază săptămâna asta și o să fie disponibilă și altfel decât la draft.

[Editare ulterioară - Alin m-a ajutat să corectez câteva informații din articolul ăsta. Paharele la festival erau de 0.33 și au fost alese astfel ca oameni să poate experimenta mai multe beri fără să li se înmoaie picioarele prea repede de la berilor lor care ajung și la 9% abv. Face sens ca să zic așa. ]

Dar surpriza cea mai mare n-a fost Spiced Oddity ci băieții de la Molcom cu ale lor sandvișuri pulled pork și beef steak. Împreună au fost vreo 38 de lei, dar au meritat fiecare bănuț.

Las descrierea/rețeta pulled pork-ului ca să vă faceți o idee:
Povestea din spatele acestui delicios preparat e cam așa: se ia o fleică frumoasă și proaspătă din spată de porc, se așează cuminte într-o tavă ce o poate acomoda cu lejeritate, după care o răsfățam cu: morcovi, ceapă, usturoi, mere, zahăr brun, boia afumată, cimbrișor, dafin, oregano, o îmbăiam în cidru de mere și o pregătim să se odihnească vreme de 5-6 ore la cuptor!
ne rămâne astfel tot timpul din lume să pregătim deliciosul sos BBQ, home-made și dressing-ul, cu care se desăvârșește nebunia numită "pulled pork"!
Pulled pork Molcom

A fost spectacol și nu pentru că porcul era bine gătit ci pentru că chifla era fragedă și gustoasă.

Problema asta eu am mai de mult cu tot felul de preparate a la street food: ingredientele sunt bune și gustoase, iar la final o dau în bară masiv cu o chifla/lipie mediocră care nu pune în valoare ce în ea. În plus, de multe ori nici chifla aia strică mai mult decât poate duce mâncarea gătită excelent de altfel.
Clasica poză după două - trei guri

N-ai cum să faci greșeala asta de amator. Chifla reprezintă mai bine de 30% din preparatul tău final și are nevoie de la fel de multă atenție ca și ceea e în ea. Molcom m-au impresionat fix pe zona asta. Chiflă proaspătă, puțin prăjită pe grătar și puțină. Puțină pentru că nu ea era eroul preparatului. Practic era doar un recipient și bine i-a stat așa.

Beef steak Molcom
Am încercat și beef steak-ul și nici ăluia nu am ce să îi reproșez. Poate doar că a venit după pulled pork și din cauza asta n-a avut același wow factor. Foamea era deja potolită și altfel are gust mâncarea după ce șoricelul din stomac s-a potolit.

Ambele preparate au venit repede (8-12 minute) și asta e întotdeauna un lucru pe care îl apreciez la orice street truck. Nu prea mai e street food dacă trebuie să stau 15+ minute să aștept ceva de mâncare. Deja intrăm în zona de restaurant.
O vedetă mai mică și beef steak-ul ăsta.
Mai multe despre Molcom n-aș putea să vă zic. Cred că sunt din Sinaia, dar nici asta nu îmi este foarte de clar. O ard atât de hipsterish încât nici pe Facebook nu au datele completate. Au doar un motto de a oferi mâncare făra e-uri, chimicale și alte cuvinte cheie pentru orice food truck autohton. Meh.

Trecând peste misiunea lor, rezultatele sunt excelente. Poate pentru că sunt la început și încă nu a venit succesul peste ei să comande 50 de sandvișuri în 2 ore, dar îi recomand cu plăcere dacă îi ochiți pe undeva. Aș aprecia dacă mi-ați spune și mie unde i-ați găsit.

Săptămâna viitoare gulaș la Ground Zero. #doarzic

Comentarii

  1. Salut :)

    Ai scris despre paharele noastre cateva informatii gresite.

    La fabrica ai fost servit cu 400ml de bere/ pahar. Ai platit 10 lei (din care nu vrei sa stii cat ia statul) pentru o bere cu hamei adus cu avionul din state, facuta intr-o editie speciala alaturi de staff-ul unei alte microfabrici de acolo. Nu as vrea sa te simti jignit, ci doar sa intelegi circusmantele pretului berilor noastre. Noi deabea ne acoperim costurile de productie cu preturile astea.

    La festivalul de bere craft am avut pahare de 330ml, servite la 10 lei din mai multe motive. Incercam sa ii incurajam pe oameni sa guste din mai multe beri. Producem beri de la 4,5% la 9% alcool, si nu ne doream sa plece acasa nimeni beat dupa 2 beri. Concurenta noastra vinde bere la 10 lei dar o produce de cateva ori mai ieftin :). De asemenea o parte din fiecare pahar se ducea catre organizatori pentru muzica/spatiu etc.

    Te mai asteptam pe la fabrica, unde daca iti doresti iti putem explica tot procesul de productie si costurile din spatele lui. Cheers !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei,

      Mulțumesc de clarificări. La festival paharele alea păreau foarte mici și de asta am zis 0.25 litri. Eu am vorbit din perspectiva omului care vă cunoaște produsele și tot bea craft beer pe unde are ocazia, dar da, e adevărat ceea ce spuneți. Berea voastră e cam tare și nu sunt mulți care ar duce 2 pahare de 0.4. Aspectul ăsta nu mi-a trecut prin cap când am scris însemnarea.

      Voi updata.

      De văzut ne vom mai vedea. A început să îmi placă la voi în curte.

      Ștergere
  2. O mica carcoteala: fleica n-are nici o legatura cu spata. Fleica din spata de porc e un non-sens.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…