Treceți la conținutul principal

Molcom Carnivores și Ground Zero Craft Beer


Sâmbătă eram cam indecis dacă să merg sau nu la evenimentul celor de la Ground Zero din propria lor curte. Cumva stele s-au aliniat, curentul a picat în restaurantul unde eram, așa că mi-am zis că e un semn. Am purces spre Băneasa cu foamea-n gât și cu chef de lenevit la o bere.

Când am ajuns eu pe la 4-4:30, în curte micuță a berăriei erau o mână de oameni tolăniți așa că am găsit loc cu ușurință. M-am așezat și am încercat cea mai nouă bere a lor: Spiced Oddity.

Spiced Oddity (stânga) și Gipsy Porter (dreapta) de la Ground Zero

Făcută în colaborare cu o micro-berărie din state, Spiced Oddity este extrem de aromată.  Scorțișoară, nucșoară, cuișoare, enibahar, coriandru și ghimbir - toate amestecate cu grijă într-o bere ce te face ușor din vorbe cu ai săi 7.1% abv. Bun de tot.

Umblă vorba prin târg că a fost și pe la Bucharest Street Food Festival, dar atunci nu m-am atins de ea pentru că mi s-a părut jignitor să ceri 10 lei pe un pahar de 0.25 0.33 litri . Poate sunt eu prea zgârcit. La ei la curte a fost mai ok, paharele erau de 0.33 0.4. Noroc că o îmbuteliază săptămâna asta și o să fie disponibilă și altfel decât la draft.

[Editare ulterioară - Alin m-a ajutat să corectez câteva informații din articolul ăsta. Paharele la festival erau de 0.33 și au fost alese astfel ca oameni să poate experimenta mai multe beri fără să li se înmoaie picioarele prea repede de la berilor lor care ajung și la 9% abv. Face sens ca să zic așa. ]

Dar surpriza cea mai mare n-a fost Spiced Oddity ci băieții de la Molcom cu ale lor sandvișuri pulled pork și beef steak. Împreună au fost vreo 38 de lei, dar au meritat fiecare bănuț.

Las descrierea/rețeta pulled pork-ului ca să vă faceți o idee:
Povestea din spatele acestui delicios preparat e cam așa: se ia o fleică frumoasă și proaspătă din spată de porc, se așează cuminte într-o tavă ce o poate acomoda cu lejeritate, după care o răsfățam cu: morcovi, ceapă, usturoi, mere, zahăr brun, boia afumată, cimbrișor, dafin, oregano, o îmbăiam în cidru de mere și o pregătim să se odihnească vreme de 5-6 ore la cuptor!
ne rămâne astfel tot timpul din lume să pregătim deliciosul sos BBQ, home-made și dressing-ul, cu care se desăvârșește nebunia numită "pulled pork"!
Pulled pork Molcom

A fost spectacol și nu pentru că porcul era bine gătit ci pentru că chifla era fragedă și gustoasă.

Problema asta eu am mai de mult cu tot felul de preparate a la street food: ingredientele sunt bune și gustoase, iar la final o dau în bară masiv cu o chifla/lipie mediocră care nu pune în valoare ce în ea. În plus, de multe ori nici chifla aia strică mai mult decât poate duce mâncarea gătită excelent de altfel.
Clasica poză după două - trei guri

N-ai cum să faci greșeala asta de amator. Chifla reprezintă mai bine de 30% din preparatul tău final și are nevoie de la fel de multă atenție ca și ceea e în ea. Molcom m-au impresionat fix pe zona asta. Chiflă proaspătă, puțin prăjită pe grătar și puțină. Puțină pentru că nu ea era eroul preparatului. Practic era doar un recipient și bine i-a stat așa.

Beef steak Molcom
Am încercat și beef steak-ul și nici ăluia nu am ce să îi reproșez. Poate doar că a venit după pulled pork și din cauza asta n-a avut același wow factor. Foamea era deja potolită și altfel are gust mâncarea după ce șoricelul din stomac s-a potolit.

Ambele preparate au venit repede (8-12 minute) și asta e întotdeauna un lucru pe care îl apreciez la orice street truck. Nu prea mai e street food dacă trebuie să stau 15+ minute să aștept ceva de mâncare. Deja intrăm în zona de restaurant.
O vedetă mai mică și beef steak-ul ăsta.
Mai multe despre Molcom n-aș putea să vă zic. Cred că sunt din Sinaia, dar nici asta nu îmi este foarte de clar. O ard atât de hipsterish încât nici pe Facebook nu au datele completate. Au doar un motto de a oferi mâncare făra e-uri, chimicale și alte cuvinte cheie pentru orice food truck autohton. Meh.

Trecând peste misiunea lor, rezultatele sunt excelente. Poate pentru că sunt la început și încă nu a venit succesul peste ei să comande 50 de sandvișuri în 2 ore, dar îi recomand cu plăcere dacă îi ochiți pe undeva. Aș aprecia dacă mi-ați spune și mie unde i-ați găsit.

Săptămâna viitoare gulaș la Ground Zero. #doarzic

Comentarii

  1. Salut :)

    Ai scris despre paharele noastre cateva informatii gresite.

    La fabrica ai fost servit cu 400ml de bere/ pahar. Ai platit 10 lei (din care nu vrei sa stii cat ia statul) pentru o bere cu hamei adus cu avionul din state, facuta intr-o editie speciala alaturi de staff-ul unei alte microfabrici de acolo. Nu as vrea sa te simti jignit, ci doar sa intelegi circusmantele pretului berilor noastre. Noi deabea ne acoperim costurile de productie cu preturile astea.

    La festivalul de bere craft am avut pahare de 330ml, servite la 10 lei din mai multe motive. Incercam sa ii incurajam pe oameni sa guste din mai multe beri. Producem beri de la 4,5% la 9% alcool, si nu ne doream sa plece acasa nimeni beat dupa 2 beri. Concurenta noastra vinde bere la 10 lei dar o produce de cateva ori mai ieftin :). De asemenea o parte din fiecare pahar se ducea catre organizatori pentru muzica/spatiu etc.

    Te mai asteptam pe la fabrica, unde daca iti doresti iti putem explica tot procesul de productie si costurile din spatele lui. Cheers !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei,

      Mulțumesc de clarificări. La festival paharele alea păreau foarte mici și de asta am zis 0.25 litri. Eu am vorbit din perspectiva omului care vă cunoaște produsele și tot bea craft beer pe unde are ocazia, dar da, e adevărat ceea ce spuneți. Berea voastră e cam tare și nu sunt mulți care ar duce 2 pahare de 0.4. Aspectul ăsta nu mi-a trecut prin cap când am scris însemnarea.

      Voi updata.

      De văzut ne vom mai vedea. A început să îmi placă la voi în curte.

      Ștergere
  2. O mica carcoteala: fleica n-are nici o legatura cu spata. Fleica din spata de porc e un non-sens.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …