Treceți la conținutul principal

Cum a fost ziua întâi de Bucharest Street Food Festival

 Bucharest Street Food Festival
Bucharest Street Food Festival 8-11 septembrie la Romexpo

Am reușit să ajung aseară pe la 7 și 20 la Bucharest Street Food Festival fix când Cred că sunt extraterestru o ardea pe freestyle rap spre deliciul puștilor strânși buluc în fața scenei. Cineva mi-a zis că majoritatea erau veniți de la 3:30-45, accesul în fiecare zi de festival e gratuit până în ora 4, fix pentru pentru momentul ăla. O nebunie, eu până acum 2 săptămâni nici nu auzisem de Cred că sunt extraterestru. Între noi fie vorba, sună chiar bine.

Dar muzica nu ține de foame așa că m-am dus rapid spre zona cu food truck-uri să văd ce pot să ciugulesc. Lista de vendori este impresionantă și nici nu m-aș apuca acum să o enumăr. E burgăreală la greu, pulled pork-ul e și el la loc de cinste, fructe de mare la discreție, paste ca-n Italia, tot felul de cărnuri pe băț, plăcinte țărănești și chiar și sarmale pentru pofticioși.

Spicy Joe @ Meat Busters
Spicy Joe @ Meat Busters - 20 de lei
Eu m-am înfipt direct în Meat Busters-ul lui Itu că prea s-a lăudat toată săptămână cu el pe Facebook: că e primul food truck cu nu știu ce grill ceramic, că porcul e gătit 18 ore, că apoi e afumat 3 ore cu doage  de de butoi de whisky single malț... a fost foarte bun. N-am ce să îi reproșez în afară de faptul că e micuț și se împarte prea repede între doritori.

Later Edit: Itu îmi zice că el e chiar măricel și are 320 de grame. Asta e. Acum a aflat și Internetul că sunt haplea. E drept că l-am și împarți, dar mă așteptam la o monstruozitate ( doar din punctul de vedere al dimensiunilor) similară ca ceea ce am servit la M'eat în weekend la Bucharest Craft Beer Festival.

Am clătit totul cu niște bere neagra (Silva la draft e 8 lei) și am continuat să încerc ceva ceva nou: cherhanaua Victorița Pescărită. Midii în sos de vin - 20 de lei scria, midii am comandat. Bunicele, dar nu extraordinare. N-au fost ca la bulgari, dar merg chiar dacă vreo două bucățele au avut chiar niște nisip în ele.

Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Și m-am săturat - chiar dacă aproape fiecare tarabă te atrăgea cu un amestec de culori incredibil.

După masă am zăbovit puțin pe la zona de craft beer. Ground Zero-ul 12 lei, Sikaru 10 lei și Zăganu Adonis (noul lor pale ale lansat vinerea trecută) 12.5 lei. Mă văd forțat să recomand Adonis-ul chit că nu prea sunt eu fan Zăganu. Ăsta le-a ieșit extraordinar.

Ocazie cu care am mai aflat câte o bârfă. Cică La nu știu cine au niște clătite beton pe zona sărată demne de orice Masterchef. N-am apucat să testez, dar pot să vă garantez că sursa era de încredere.

Clatite La nu știu cine


Încă o tură de recunoaștere. Exista o zonă de prosecco, vin, whisky, limonadă și cafea. Din punctul ăsta de vedere este bine împărțit pentru că practic oricine își va găsi un loc unde e ceea ce trebuie. Problema este că s-ar putea să se supra aglomereze în weekend. Aseară la Subcarpați era o densitate perfectă de pasionați ai muzicii, gurmanzi, degustători, bețivi și curioși.

E de vizitat Bucharest Street Food Festival și chiar e loc de ceva asemănător măcar odată pe lună. Bine, bine, fără Nouvelle Vague și Dub Pistols tot timpul, merge și ceva doar formații românești.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…