Treceți la conținutul principal

Cum a fost ziua întâi de Bucharest Street Food Festival

 Bucharest Street Food Festival
Bucharest Street Food Festival 8-11 septembrie la Romexpo

Am reușit să ajung aseară pe la 7 și 20 la Bucharest Street Food Festival fix când Cred că sunt extraterestru o ardea pe freestyle rap spre deliciul puștilor strânși buluc în fața scenei. Cineva mi-a zis că majoritatea erau veniți de la 3:30-45, accesul în fiecare zi de festival e gratuit până în ora 4, fix pentru pentru momentul ăla. O nebunie, eu până acum 2 săptămâni nici nu auzisem de Cred că sunt extraterestru. Între noi fie vorba, sună chiar bine.

Dar muzica nu ține de foame așa că m-am dus rapid spre zona cu food truck-uri să văd ce pot să ciugulesc. Lista de vendori este impresionantă și nici nu m-aș apuca acum să o enumăr. E burgăreală la greu, pulled pork-ul e și el la loc de cinste, fructe de mare la discreție, paste ca-n Italia, tot felul de cărnuri pe băț, plăcinte țărănești și chiar și sarmale pentru pofticioși.

Spicy Joe @ Meat Busters
Spicy Joe @ Meat Busters - 20 de lei
Eu m-am înfipt direct în Meat Busters-ul lui Itu că prea s-a lăudat toată săptămână cu el pe Facebook: că e primul food truck cu nu știu ce grill ceramic, că porcul e gătit 18 ore, că apoi e afumat 3 ore cu doage  de de butoi de whisky single malț... a fost foarte bun. N-am ce să îi reproșez în afară de faptul că e micuț și se împarte prea repede între doritori.

Later Edit: Itu îmi zice că el e chiar măricel și are 320 de grame. Asta e. Acum a aflat și Internetul că sunt haplea. E drept că l-am și împarți, dar mă așteptam la o monstruozitate ( doar din punctul de vedere al dimensiunilor) similară ca ceea ce am servit la M'eat în weekend la Bucharest Craft Beer Festival.

Am clătit totul cu niște bere neagra (Silva la draft e 8 lei) și am continuat să încerc ceva ceva nou: cherhanaua Victorița Pescărită. Midii în sos de vin - 20 de lei scria, midii am comandat. Bunicele, dar nu extraordinare. N-au fost ca la bulgari, dar merg chiar dacă vreo două bucățele au avut chiar niște nisip în ele.

Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Și m-am săturat - chiar dacă aproape fiecare tarabă te atrăgea cu un amestec de culori incredibil.

După masă am zăbovit puțin pe la zona de craft beer. Ground Zero-ul 12 lei, Sikaru 10 lei și Zăganu Adonis (noul lor pale ale lansat vinerea trecută) 12.5 lei. Mă văd forțat să recomand Adonis-ul chit că nu prea sunt eu fan Zăganu. Ăsta le-a ieșit extraordinar.

Ocazie cu care am mai aflat câte o bârfă. Cică La nu știu cine au niște clătite beton pe zona sărată demne de orice Masterchef. N-am apucat să testez, dar pot să vă garantez că sursa era de încredere.

Clatite La nu știu cine


Încă o tură de recunoaștere. Exista o zonă de prosecco, vin, whisky, limonadă și cafea. Din punctul ăsta de vedere este bine împărțit pentru că practic oricine își va găsi un loc unde e ceea ce trebuie. Problema este că s-ar putea să se supra aglomereze în weekend. Aseară la Subcarpați era o densitate perfectă de pasionați ai muzicii, gurmanzi, degustători, bețivi și curioși.

E de vizitat Bucharest Street Food Festival și chiar e loc de ceva asemănător măcar odată pe lună. Bine, bine, fără Nouvelle Vague și Dub Pistols tot timpul, merge și ceva doar formații românești.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…