Treceți la conținutul principal

Pe mine m-a motivat ordonanța asta


Pentru prima oară în viață simt că lucrurile sunt clare.

Nu e vorba de noi vs ei, e vorba doar de mine vs toată lumea. Azi am înțeles că lucrurile nu or să fie mai bine dacă nu le fac eu să fie mai bine pentru mine. Nu o să vină nicio entitate să își zică Mă, da' ce putem noi să facem să îi fie mai bine bloggerului nihasa? Nu se dorește schimbarea pe care eu simt că aș merita-o. S-ar părea ca e bine așa cum e.

De azi îmi văd liniștit de treabă pentru că doar așa pot să fac să îmi fie bine mine. Dacă metoda asta a struțului cu capul în nisip merge pentru alții, cu siguranță merge și pentru mine. E copilăros să zici piua, eu mă duc acasă acum că am teme de făcut, dar ce rost are să te enervezi pentru alții? Să se enerveze singuri dacă nu le convine ceva că sunt mari și vaccinați . Dar nu s-au enervat, așa că totul e cu siguranță superb.

Îmi accept critica care va veni peste câțiva ani de la viitoarele generații. Că am fost slab și n-am făcut nimic pentru ei. Asta e. Voi erați preocupați să faceți live-uri, să dați note și provocări... iar eu eram ocupat să îmi văd de parcela mea. Nu e rău nici așa. Socializarea ține și de foame și de sete.

E relaxant și deja soarele a răsărit în spatele meu. N-are cum să fie rău. Lângă geam am vreo câțiva porumbei care cântă ceva odă a unei Românii mărețe. E ca în basme. Ziua în care totul s-a schimbat în mai bine. Pentru mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…