Treceți la conținutul principal

Pe mine m-a motivat ordonanța asta


Pentru prima oară în viață simt că lucrurile sunt clare.

Nu e vorba de noi vs ei, e vorba doar de mine vs toată lumea. Azi am înțeles că lucrurile nu or să fie mai bine dacă nu le fac eu să fie mai bine pentru mine. Nu o să vină nicio entitate să își zică Mă, da' ce putem noi să facem să îi fie mai bine bloggerului nihasa? Nu se dorește schimbarea pe care eu simt că aș merita-o. S-ar părea ca e bine așa cum e.

De azi îmi văd liniștit de treabă pentru că doar așa pot să fac să îmi fie bine mine. Dacă metoda asta a struțului cu capul în nisip merge pentru alții, cu siguranță merge și pentru mine. E copilăros să zici piua, eu mă duc acasă acum că am teme de făcut, dar ce rost are să te enervezi pentru alții? Să se enerveze singuri dacă nu le convine ceva că sunt mari și vaccinați . Dar nu s-au enervat, așa că totul e cu siguranță superb.

Îmi accept critica care va veni peste câțiva ani de la viitoarele generații. Că am fost slab și n-am făcut nimic pentru ei. Asta e. Voi erați preocupați să faceți live-uri, să dați note și provocări... iar eu eram ocupat să îmi văd de parcela mea. Nu e rău nici așa. Socializarea ține și de foame și de sete.

E relaxant și deja soarele a răsărit în spatele meu. N-are cum să fie rău. Lângă geam am vreo câțiva porumbei care cântă ceva odă a unei Românii mărețe. E ca în basme. Ziua în care totul s-a schimbat în mai bine. Pentru mine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …