Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Sa ne gandim.Tu(oricine dintre noi) si partenerul de nebuni.In pat,pe capanea,la geam,bucatarie,oriunde.Iei cartea cu intructiuni,pozitii,unghiuri de aliniere coitala,maini si picioare..GET A LIFE.sau mai rau cu filmu` pe monitorul calculatorului,pe dvd, si dai si copiaza.nu as face asta.ma rog ca citesti in timpu liber,te uiti admiri,uhh cum o face asta,dar pe cealalta?asta da
RăspundețiȘtergereun comentariu de mare angajament.
RăspundețiȘtergerecum Dumnezeu sa ramai insarcinata dak prietenul tau nici n-a ejaculat si aveati si lenjerie intima pe voi?
RăspundețiȘtergereNihasa e baietel dobitoc anonim. Tu mai bine citesti blogul asta ca poate e mai pe gustul tau. ;)
RăspundețiȘtergere