Treceți la conținutul principal

Cultul de blog si sacrificiul uman

Intr`un final la chestia asa se va ajunge ... daca luati intrumentul acesta de exprimare (gen blog) prea in serios. Este totusi adorabil cum va mai place sa va ungeti cu smecma in vazul lumii ... de parca blogul asta este bucatica aia lipsa care va completa .... si acum trageti cu dintii de ea ca si cum ar fi ultimul lucru notabil pe care il veti face in viata asta.

Eu sunt nitel mai optimist asa ... radem glumim dar toate au o limita peste care nu se trece. E vorba doar de simtul penibilului care in teorie ar trebui sa fie prezent in fiecare dintre noi.

E pe val ... este mainstream ... este cum vreti voi dar prostitutia asta intelectuala a fost si va fi prezenta in voi. Cum o ascunzi sau o controlezi e o chestie de maturitate zic eu ... de aia aia mai ... vechi in de`ale astea tind sa fie cu obrazul mai curat si mai subtirel.

Gata ... am grait ... si tot nu ati inteles nimic.

Comentarii

  1. am uitat o virgula ... trebuia sa fie cam asa "that's some deep shit, dude", altfel se intelege altceva ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai grait meshtere....poate citim mai des texte cu pareri de astea decat despre ce sexu broastei au mai cautat puberi la tine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh! Mi te închipui suit pe-un podium de cel puţin 6m înţltime, privirea înfiptă vizionar şi adânc în orizont, vorbind pe un ton apoteotic şi frustrat în acelaşi timp de micimea negiobilor trendişti contemporani care ţi-s adunaţi împrejur...

    După care mi-aduc aminte de promisiunea pe care mi-am facut-o: să nu mai visez coperţi de romane ale lui Fadeev... :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. Iepurica stii ce se potrivea la final, apropo de "bucatica" asta de univers numita blog pe care unii tind sa o faca "cultul lor de capatai ?
    Aia cu: RADEM, GLUMIM, DAR NU PARASIM INCINTA !
    :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Review de bere: Becker Brau American Pale Ale

În anii 90 dacă vorbeai de berărie germană, toată lumea presupunea că te referi la Becker Brau-ul de pe Calea Rahovei: muzică bavareză live, covrigi cât capul meu de copil, ciolane peste ciolane și evident metri și metri de bere. O berărie în toată firea.

Timpul a fost în schimb nemilos cu ea și după ce s-a mutat într-o casă nouă n-am mai auzit nimic de bine, iar de vreo 5-6 ani și vorbele alea de rău s-au oprit. Poate de asta am pus mâna cu încredere pe berea asta când am văzut-o la raft, fix pentru nostalgia serilor la terasa de pe lângă Piața de Flori.

Nici măcar nu știu dacă e vreo legătură directă între ele, dar asta nu mă va opri să zic vreo două trei lucruri despre berea cu cea mai urâtă etichetă din lume. Pe bune. Înțeleg craft, înțeleg producție limitată și probabil netehnologizată, dar eticheta e super hidoasă și nu cred că prinde la targetul hipstăresc căruia îi este adresată.

Totuși, să purcedem!

Nume: Becker Brau American Pale Ale
Stil: American Pale Ale
Alcool: 5%
Origine: …