Treceți la conținutul principal

nitel /r/historyporn

Imi place sa ma uit la fotografii vechi ce au reusit sa capteze o bucatica de istorie din care fiecare intelege ce vrea. Sunt multe exemple care ma impresioneaza sau starnesc un amalgam de sentimente in pieptul asta de robot. Cu toate acestea nici o fotografie nu m-a impresionat atat de mult ca cea de mai de jos.

A candid Joseph Goebbels at the moment he realized his photographer, Alfred Eisenstaedt, was a Jew, 1933 [860x1280]

V-J Day in Times Square
Si acum putin background story ca sa intelegi exact de ce poza asta este pur si simplu geniala. Goebbels a fost Ministrul Propagandei Publice in timpul regimului nazist din anul 1933 pana în 1945. A fost unul dintre cei mai fanatici si mai apropiati colaboratori ai lui Hitler. 

Tipul care i-a facut fotografia e unul dintre cei mai faimosi fotografi ai secolului XX. Alfred Eisenstaedt este de asemena raspunzator pentru una dintre fotografiile iconice din la Al Doilea Razboi Mondial: V-J Day in Times Square (imaginea din stanga)

Uita-te cateva secunde in ochii lui Goebbels si spune-mi ca nu iti cauzeaza fiori reci pe sira spinarii ...  Asa te priveste cineva care iti doreste moartea.

Comentarii

  1. A mai trait dupa ce-a developat poza ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da evident.Poza mare e facuta inainte sa inceapa razboiul iar cea mica cand s-a terminat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti dai seama cat curaj i-a trebuit fotografului respectiv sa ramana acolo si sa-i faca poze nebunului ?

    RăspundețiȘtergere
  4. “He looked at me with hateful eyes and waited for me to wither. But I didn’t wither. If I have a camera in my hand, I don’t know fear.” - Alfred Eisenstaedt

    RăspundețiȘtergere
  5. Fiori reci iti dau si moartea lui Joseph Goebbles, sau mai bine zis moartea familiei lui.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…