Treceți la conținutul principal

Cum esuezi in advertising sa te ridici la nivelul hype-ului creat

Nu obisnuiesc sa critic lucrarile altor agentii, dar in cazul de fata voi face o exceptie. Este aproape imposibil sa esuezi cu o astfel de idee. Totusi, au reusit sa strice orice urma de genialitate.

E vorba de KUKA Robotics ce au lansat pe 9 februarie acest trailer/teaser:



Exciting, nu? Cum ai putea sa strici asta?

E clasica batalie intre om si masina. E laitmotivul prezent in aproape fiecare productie SF. Ai in '97 un exemplu asemanator ce a ramas in istoria colectiva (Deep Blue vs Kasparov). Toate stelele s-au aliniat pentru ca KUKA sa fie HAL-ul al acestei generatii. Cum poti sa esuezi cu asa ceva?

Simplu:

  • nu le dai oamenilor un meci live in care sa traiasca drama limitarii umane
  • produsul tau nu este cel prezentat, drept urmare trisezi si faci un blat
  • prezinti cel mai rapid robot din lume in slow motion
  • pui prea mult accent pe factorul uman
  • alegi un mod dramatic de filmare pentru un eveniment lipsit de orice incarcare emotionala (pentru ca e fake)
  • folosesti CGI pentru a prezenta un produs real ce in teorie nu ar avea nevoie de aceasta cosmetizare
Asta au reusit sa faca azi cei de la KUKA. Toate reactiile pe care le-am urmarit vorbesc de un cacat de reclama, dezamagire sau despre asteptari spulberate. Despre dezamagire vorbesc si eu. Era o idee geniala ce se potrivea perfect cu produsul.

Duel-ul il puteti vedea aici si reprezinta aproape 4 minute de scarba si deziluzie.  Pentru mai multa dezamagire poti sa vezi making of-ul aici

So close Kuka ... so close.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …