Treceți la conținutul principal

Cum esuezi in advertising sa te ridici la nivelul hype-ului creat

Nu obisnuiesc sa critic lucrarile altor agentii, dar in cazul de fata voi face o exceptie. Este aproape imposibil sa esuezi cu o astfel de idee. Totusi, au reusit sa strice orice urma de genialitate.

E vorba de KUKA Robotics ce au lansat pe 9 februarie acest trailer/teaser:



Exciting, nu? Cum ai putea sa strici asta?

E clasica batalie intre om si masina. E laitmotivul prezent in aproape fiecare productie SF. Ai in '97 un exemplu asemanator ce a ramas in istoria colectiva (Deep Blue vs Kasparov). Toate stelele s-au aliniat pentru ca KUKA sa fie HAL-ul al acestei generatii. Cum poti sa esuezi cu asa ceva?

Simplu:

  • nu le dai oamenilor un meci live in care sa traiasca drama limitarii umane
  • produsul tau nu este cel prezentat, drept urmare trisezi si faci un blat
  • prezinti cel mai rapid robot din lume in slow motion
  • pui prea mult accent pe factorul uman
  • alegi un mod dramatic de filmare pentru un eveniment lipsit de orice incarcare emotionala (pentru ca e fake)
  • folosesti CGI pentru a prezenta un produs real ce in teorie nu ar avea nevoie de aceasta cosmetizare
Asta au reusit sa faca azi cei de la KUKA. Toate reactiile pe care le-am urmarit vorbesc de un cacat de reclama, dezamagire sau despre asteptari spulberate. Despre dezamagire vorbesc si eu. Era o idee geniala ce se potrivea perfect cu produsul.

Duel-ul il puteti vedea aici si reprezinta aproape 4 minute de scarba si deziluzie.  Pentru mai multa dezamagire poti sa vezi making of-ul aici

So close Kuka ... so close.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…