Treceți la conținutul principal

21 de ani de FITS

Nu stiu de voi, dar eu am o traditie de respectat in fiecare an - trebuie sa ajung la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS). M-am indragostit de el acum 4 ani cand am fost prima oara, iar de atunci imi rezerv un weekend in fiecare Iunie pentru a ajunge in Sibiu. Poate e in antiteza cu ce scriu in general pe blog, but I do like my theater. Mai ales cand este unul dintre cele mai mari din lume si cu siguranta cel mai mare din tara.

In weekend-ul ce a trecut, am fost la deschiderea #FITS2014 - un hastag de urmarit pe Facebook, Twitter si Instagram in urmatoarele 5 zile - pentru a gasi acea piesa de care sa tot povestesc obsesiv oamenilor din jurul meu. Anul acesta, temele pe care mi-am concentrat aceasta cautare au fost circul si dansul. Am avut vreo 3 zile emotii ca nu voi duce la bun final aceasta cautare!

Prima ilustratie trebuie sa fie intotdeauna cu privelistea de la hotel!
Vinerea a inceput promitator cu o circarie belgiana -  Patratul Curios / Le Carré Curieux - pe care am savurat-o cu hohote de ras. Un inceput bun, dar totusi ii lipsea acel factor de wow. Nu ma intelegeti gresit, piesa e buna. Totusi, n-a reusit sa ajunga pe lista "de revazut" unde de exemplu este Faust.

Cam din aceeasi categorie este si spectacolul Trapezistii / Les Pepones care a incantat multimea in Piata Mare. Oricat de spectaculoase au fost acorbatiile vazute in ambele spectacole de circ, ceva ceva lipsea sa declanseze obsesia de care vorbeam mai devreme. 

Belgienii de la SAX A FOND ne-au delectat cu Trecea Fanfara Militara si Gangam Style
Sambata a fost a total bust - ca sa zic asa. Fulgere De Toamnă Tarzie / Late Autumn Lightning - un spectacol japonez de dans - a fost precum ceaiul alb japonez. Atat de fin si discret incat am simtit ca beau apa chioara. Macar am aflat ca Butoh-ul nu e pe gustul meu, sa stiu sa ma feresc pe viitor.

Avarul (dupa Molière) putea sa salveze ziua, dar combinatia dintre bilete in ultimul rand si subtitrarea mult prea mica si nefocalizata au facut piesa imposibil de urmarit. Chiar imi pare rau ca am fost fortat sa ma ridic si sa plec in primele 15 minute, pentru ca piesa parea sa aiba potentialul de a ajunge pe lista wow. 

Marionete si bere Terapia intr-o cafenea axata doar pe cafea. Putin ciudat, dar nu zic nu.
Salvarea a venit de la trupa israeliana Batsheva Ensemble cu show-ul Deca Dance - un mix de 10 scene dintre cele mai apreciate coregrafii realizate de Ohad Naharin. Cu un inceput domol, show-ul a crescut in intensitate pana intr-un punct in care ovatiile de final au durat 15 minute. 

Scena de la final a fost pur si simplu o explozie de energie pe care cu greu as putea sa o traduc in cuvinte. De aceea nici nu am sa incerc, pentru ca am gasit o inregistrare video cu respectiva piesa. 


Chit ca nici aceasta inregistrare nu flateaza prea mult reprezentatia live, este un inceput pentru a va convinge de ceea ce am scris mai sus. Eh. Cel putin mi-am gasit piesa "obsesiva". Semn ca imediat ce am ajuns acasa, am cautat cum se numeste melodia si traducerea versurilor. Si iata. Versiune audio mai buna si traducerea piesei din filmuletul de mai sus (link). Enjoy!

Dupa spectacolul Deca Dance, am fugit repede sa il vad pe Cesc Gelabert - un monstru sacru al dansului contemporan din Spania. Este un personaj fascinant care se agata mult de trecut pentru a se propulsa in viitor. Nu pot spune ca justetea cauzei lui a rezonat foarte bine cu mine (poate e din cauza varstei), dar a reusit sa imi capteze intreaga atentie pentru 60 de minute. A fost o experienta interesanta - asta in traducerea de teatru mi s-a spus ca e un fel de meh.

Ironia e dulce - sa te uii la un concert Pasarea Rock de pe scaun

Unde am vrut sa ajung cu insemnarea asta? Unele lucruri bune nu le gasesti din prima. Unele lucruri nu sunt pe gustul tau. Unele lucruri poate ca nu le intelegi si pari sa fii un salbatic in fata celor care cunosc arta. Unele lucruri te vor marca atat de mult incat nu o sa le uiti vreodata. Totusi, la un festival de teatru (in special la FITS) ai sansa sa gasesti toate aceste lucruri. Iti trebuie doar putina perseveranta.

Inchei spunand ca inca mai poti ajunge pana pe 15 (duminica) la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (site oficial). E cam cea mai buna alegere pe care poti sa o faci weekend-ul asta. 

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…