Treceți la conținutul principal

21 de ani de FITS

Nu stiu de voi, dar eu am o traditie de respectat in fiecare an - trebuie sa ajung la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS). M-am indragostit de el acum 4 ani cand am fost prima oara, iar de atunci imi rezerv un weekend in fiecare Iunie pentru a ajunge in Sibiu. Poate e in antiteza cu ce scriu in general pe blog, but I do like my theater. Mai ales cand este unul dintre cele mai mari din lume si cu siguranta cel mai mare din tara.

In weekend-ul ce a trecut, am fost la deschiderea #FITS2014 - un hastag de urmarit pe Facebook, Twitter si Instagram in urmatoarele 5 zile - pentru a gasi acea piesa de care sa tot povestesc obsesiv oamenilor din jurul meu. Anul acesta, temele pe care mi-am concentrat aceasta cautare au fost circul si dansul. Am avut vreo 3 zile emotii ca nu voi duce la bun final aceasta cautare!

Prima ilustratie trebuie sa fie intotdeauna cu privelistea de la hotel!
Vinerea a inceput promitator cu o circarie belgiana -  Patratul Curios / Le Carré Curieux - pe care am savurat-o cu hohote de ras. Un inceput bun, dar totusi ii lipsea acel factor de wow. Nu ma intelegeti gresit, piesa e buna. Totusi, n-a reusit sa ajunga pe lista "de revazut" unde de exemplu este Faust.

Cam din aceeasi categorie este si spectacolul Trapezistii / Les Pepones care a incantat multimea in Piata Mare. Oricat de spectaculoase au fost acorbatiile vazute in ambele spectacole de circ, ceva ceva lipsea sa declanseze obsesia de care vorbeam mai devreme. 

Belgienii de la SAX A FOND ne-au delectat cu Trecea Fanfara Militara si Gangam Style
Sambata a fost a total bust - ca sa zic asa. Fulgere De Toamnă Tarzie / Late Autumn Lightning - un spectacol japonez de dans - a fost precum ceaiul alb japonez. Atat de fin si discret incat am simtit ca beau apa chioara. Macar am aflat ca Butoh-ul nu e pe gustul meu, sa stiu sa ma feresc pe viitor.

Avarul (dupa Molière) putea sa salveze ziua, dar combinatia dintre bilete in ultimul rand si subtitrarea mult prea mica si nefocalizata au facut piesa imposibil de urmarit. Chiar imi pare rau ca am fost fortat sa ma ridic si sa plec in primele 15 minute, pentru ca piesa parea sa aiba potentialul de a ajunge pe lista wow. 

Marionete si bere Terapia intr-o cafenea axata doar pe cafea. Putin ciudat, dar nu zic nu.
Salvarea a venit de la trupa israeliana Batsheva Ensemble cu show-ul Deca Dance - un mix de 10 scene dintre cele mai apreciate coregrafii realizate de Ohad Naharin. Cu un inceput domol, show-ul a crescut in intensitate pana intr-un punct in care ovatiile de final au durat 15 minute. 

Scena de la final a fost pur si simplu o explozie de energie pe care cu greu as putea sa o traduc in cuvinte. De aceea nici nu am sa incerc, pentru ca am gasit o inregistrare video cu respectiva piesa. 


Chit ca nici aceasta inregistrare nu flateaza prea mult reprezentatia live, este un inceput pentru a va convinge de ceea ce am scris mai sus. Eh. Cel putin mi-am gasit piesa "obsesiva". Semn ca imediat ce am ajuns acasa, am cautat cum se numeste melodia si traducerea versurilor. Si iata. Versiune audio mai buna si traducerea piesei din filmuletul de mai sus (link). Enjoy!

Dupa spectacolul Deca Dance, am fugit repede sa il vad pe Cesc Gelabert - un monstru sacru al dansului contemporan din Spania. Este un personaj fascinant care se agata mult de trecut pentru a se propulsa in viitor. Nu pot spune ca justetea cauzei lui a rezonat foarte bine cu mine (poate e din cauza varstei), dar a reusit sa imi capteze intreaga atentie pentru 60 de minute. A fost o experienta interesanta - asta in traducerea de teatru mi s-a spus ca e un fel de meh.

Ironia e dulce - sa te uii la un concert Pasarea Rock de pe scaun

Unde am vrut sa ajung cu insemnarea asta? Unele lucruri bune nu le gasesti din prima. Unele lucruri nu sunt pe gustul tau. Unele lucruri poate ca nu le intelegi si pari sa fii un salbatic in fata celor care cunosc arta. Unele lucruri te vor marca atat de mult incat nu o sa le uiti vreodata. Totusi, la un festival de teatru (in special la FITS) ai sansa sa gasesti toate aceste lucruri. Iti trebuie doar putina perseveranta.

Inchei spunand ca inca mai poti ajunge pana pe 15 (duminica) la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (site oficial). E cam cea mai buna alegere pe care poti sa o faci weekend-ul asta. 

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…