Treceți la conținutul principal

21 de ani de FITS

Nu stiu de voi, dar eu am o traditie de respectat in fiecare an - trebuie sa ajung la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (FITS). M-am indragostit de el acum 4 ani cand am fost prima oara, iar de atunci imi rezerv un weekend in fiecare Iunie pentru a ajunge in Sibiu. Poate e in antiteza cu ce scriu in general pe blog, but I do like my theater. Mai ales cand este unul dintre cele mai mari din lume si cu siguranta cel mai mare din tara.

In weekend-ul ce a trecut, am fost la deschiderea #FITS2014 - un hastag de urmarit pe Facebook, Twitter si Instagram in urmatoarele 5 zile - pentru a gasi acea piesa de care sa tot povestesc obsesiv oamenilor din jurul meu. Anul acesta, temele pe care mi-am concentrat aceasta cautare au fost circul si dansul. Am avut vreo 3 zile emotii ca nu voi duce la bun final aceasta cautare!

Prima ilustratie trebuie sa fie intotdeauna cu privelistea de la hotel!
Vinerea a inceput promitator cu o circarie belgiana -  Patratul Curios / Le Carré Curieux - pe care am savurat-o cu hohote de ras. Un inceput bun, dar totusi ii lipsea acel factor de wow. Nu ma intelegeti gresit, piesa e buna. Totusi, n-a reusit sa ajunga pe lista "de revazut" unde de exemplu este Faust.

Cam din aceeasi categorie este si spectacolul Trapezistii / Les Pepones care a incantat multimea in Piata Mare. Oricat de spectaculoase au fost acorbatiile vazute in ambele spectacole de circ, ceva ceva lipsea sa declanseze obsesia de care vorbeam mai devreme. 

Belgienii de la SAX A FOND ne-au delectat cu Trecea Fanfara Militara si Gangam Style
Sambata a fost a total bust - ca sa zic asa. Fulgere De Toamnă Tarzie / Late Autumn Lightning - un spectacol japonez de dans - a fost precum ceaiul alb japonez. Atat de fin si discret incat am simtit ca beau apa chioara. Macar am aflat ca Butoh-ul nu e pe gustul meu, sa stiu sa ma feresc pe viitor.

Avarul (dupa Molière) putea sa salveze ziua, dar combinatia dintre bilete in ultimul rand si subtitrarea mult prea mica si nefocalizata au facut piesa imposibil de urmarit. Chiar imi pare rau ca am fost fortat sa ma ridic si sa plec in primele 15 minute, pentru ca piesa parea sa aiba potentialul de a ajunge pe lista wow. 

Marionete si bere Terapia intr-o cafenea axata doar pe cafea. Putin ciudat, dar nu zic nu.
Salvarea a venit de la trupa israeliana Batsheva Ensemble cu show-ul Deca Dance - un mix de 10 scene dintre cele mai apreciate coregrafii realizate de Ohad Naharin. Cu un inceput domol, show-ul a crescut in intensitate pana intr-un punct in care ovatiile de final au durat 15 minute. 

Scena de la final a fost pur si simplu o explozie de energie pe care cu greu as putea sa o traduc in cuvinte. De aceea nici nu am sa incerc, pentru ca am gasit o inregistrare video cu respectiva piesa. 


Chit ca nici aceasta inregistrare nu flateaza prea mult reprezentatia live, este un inceput pentru a va convinge de ceea ce am scris mai sus. Eh. Cel putin mi-am gasit piesa "obsesiva". Semn ca imediat ce am ajuns acasa, am cautat cum se numeste melodia si traducerea versurilor. Si iata. Versiune audio mai buna si traducerea piesei din filmuletul de mai sus (link). Enjoy!

Dupa spectacolul Deca Dance, am fugit repede sa il vad pe Cesc Gelabert - un monstru sacru al dansului contemporan din Spania. Este un personaj fascinant care se agata mult de trecut pentru a se propulsa in viitor. Nu pot spune ca justetea cauzei lui a rezonat foarte bine cu mine (poate e din cauza varstei), dar a reusit sa imi capteze intreaga atentie pentru 60 de minute. A fost o experienta interesanta - asta in traducerea de teatru mi s-a spus ca e un fel de meh.

Ironia e dulce - sa te uii la un concert Pasarea Rock de pe scaun

Unde am vrut sa ajung cu insemnarea asta? Unele lucruri bune nu le gasesti din prima. Unele lucruri nu sunt pe gustul tau. Unele lucruri poate ca nu le intelegi si pari sa fii un salbatic in fata celor care cunosc arta. Unele lucruri te vor marca atat de mult incat nu o sa le uiti vreodata. Totusi, la un festival de teatru (in special la FITS) ai sansa sa gasesti toate aceste lucruri. Iti trebuie doar putina perseveranta.

Inchei spunand ca inca mai poti ajunge pana pe 15 (duminica) la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (site oficial). E cam cea mai buna alegere pe care poti sa o faci weekend-ul asta. 

Comentarii

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…