Treceți la conținutul principal

Masochismul platitorului de bilet

Nevoia asta de a face un lucru care iti displace doar pentru ca l-ai platit este probabil cea mai romaneasca insusire cu putinta. Mie personal imi este strain motivul pentru care te-ai supune la aceasta tortura de dragul celor cativa zeci de lei cheltuiti pe bilet. Cu siguranta poti sa faci ceva mai bun cu timpul tau si care sa iti placa mai mult in cele 2-3 ore pe care le pierzi in spume.

Ridica-te naiba si pleaca! Nu te mai chinui ca te observ si mi se face si mie mila de tine. Parca as vrea eu sa iti curm suferinta. Sa fiu eu cel care te salveaza de aceasta corvoada. Sa fiu eu eroul pe care il asteptai in intuneric. 

Am doua exemple de anul acesta cu care as vrea sa zugravresc argumentul acestui masochism.

In primavara la Festivalul International de Teatru de la Sibiu am avut ghinionul sa am niste bilete pe ultimul rand la o piesa in germana. Nu era dracul chiar atat de negru daca o conjunctura de miopie si incompetenta organizatorica nu faceau piesa imposibil de urmarit - subtirarea stra-verzuie cu un font de 12 era proiectata in out of focus in extremitatile scenei. 

Presupunand ca erai inzestrat cu o privire de supererou care putea sa compenseze lipsa de focus, tot ramaneai cu dilema "citesc subtitrarea sa inteleg piesa, dar nu o voi putea vedea efectiv pentru ca subtitrarea e atat de departe de actiunea de pe scena... sau invers". Mi se parea ca trebuia sa fac o alegere meschina care oricum nu m-ar fi satisfacut, asa ca m-am ridicat si am plecat dupa 10 minute de tortura. 

Eh. Aici intervine masochismul romanesc. Dupa piesa m-am strecurat la o terasa fix langa sala de teatru, iar timp de 2 ore (cat avea piesa) n-am mai vazut pe nimeni sa iasa. Si va rog sa nu-mi spuneti ca toti erau vorbitori nativi de germana. In momentele premergatoare plecarii am tot auzit susoteli in sala referitoare la problema. Am simtit forfota si nelinistea altor zeci de privitori cu aceeasi problema ca a mea. Totusi, oamenii au preferat sa stea in sala. Sa se chinuie. Sa nu se simta inselati de cei 30 de lei dati pe bilet. Sa isi strice definitiv si iremediabil parerea despre o piesa ce altfel parea sa aiba un potential enorm. 


A doua experienta a venit aseara la Interstellar - filmul scifi ultra laudat de toata lumea. In fata mea s-a asezat un grup de fete de liceu cu un patriarh cu freza à la macklemore care avea cam aceeasi varsta cu ele. Friend zone-uit de printese si probabil dezamagit de lipsa explozilor cu care l-a obisnuit michael bay, carnatul asta a stat tot filmul si s-a jucat pe telefon. Ocazional se mai sms-uia cu o fata, dar mai tot timpul a stat cu nasul in telefon. 

In coltul celalalt aveam o alta printesa care facea acelasi lucru, doar ca micuta a inceput sa prinda si voce dupa vreo 30 de minute de film. Voce care fie vorbea la telefon, fie discuta intens o vizibila problema cu celelalte - varianta scurta e ca nu stiu care colega/prietena/cunoscuta a zis nu stiu ce de ea. Asta e o presupunere grosolana din partea pentru ca vocea de soricel excitat m-a zgariat pe creier si evitam cu tot dinadinsul sa urmaresc desfasurarea dramei adolescentine. 

Pentru ca nu mi-am permis o aroganta a la Ciubotaru, m-am dus si le-am reamintit de motivul pentru care ne-am adunat toti in acea incapere intunecata. A functionat! Semn ca bunul simt invinge intotdeauna. Eh. Sau cel putin o ora jumatate. Pentru ca problema a reaparut, discutiile cu voce tare s-au amplificat si printesele noastre s-au reactivat. 

Moment in care iar nu mi-am permis o aroganta, asa ca le-am explicat cu vocea mea plapanda ce inseamna un punct culminant si ce inseamna un film science fiction asteptat de atat de multi oameni. Totusi, am reusit sa rezonez cu ele in momentul in care le-am explicat cum lucrurile importante in viata nu trebuie puse on hold din cauza unui film, ci trebuie rezolvate imediat, mai ales ca mai erau lejer 20 de minute de pelicula. Succes. S-au ridicat si au plecat. 

Dar asta ma reintoarce la inceputul insemnarii. De ce te-ai supune voit la aproape 3 ore de tortura? De ce ai sta in bezna sa te joci pe telefonul mobil. De ce nu pleci daca ai o problema atat de importanta care nu mai suporta amanare? Sunt doar 25 de lei. Zen-ul tau si fericirea ta nu ar trebui sa aibe un pret. 

Ma intristez cand vad astfel de exemple de oameni care pun mai mult pret pe leii cheltuit pe bilet decat pe buna lor stare. Oameni care sunt prinsi de propria lor nevoie de a justifica cumva banii ca nu au aruncat banii respectiv pe fereastra. Ca nu s-au inselat si ca nu au facut o alegere gresita. Oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Oameni pe care ii putem ghida catre lumina. Catre o viata mai buna atat pentru ei cat si pentru noi. 

Din acest motiv, te inviti pe tine cititorul sa nu mai stai nepasator cand vezi astfel de oameni torturati de pretul biletului. Sa nu fi indiferent la suferinta celor din jurul tau. Sa ii ajuti prin explicatii si bun simt sa isi gaseasca calea catre semnuletul ala verde cu omuletul pe fuga! Impreuna putem sa ne bucuram naiba de un film bun.

Ah da. Interstellar e un film bun. E musai de vazut chiar daca e mult prea hype-uit pentru ceea ce iti livreaza. Zic doar asa - nu te astepta la noul 2001 A Space Odyssey. 

Comentarii

  1. Nu suntem singura natie cu problema asta, dar excelam in auto-distrugerea de care ziceai. Read this http://youarenotsosmart.com/2011/03/25/the-sunk-cost-fallacy/

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta pare sa fie aproape aceeasi premiza ca cea din filmului Interstellar :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Căsătoria = un bărbat + o femeie fără copil

Știu că alt subiect e mai hot zilele astea, dar ăla e deja supra-dezbătut de bula mea fără vreo concluzie maiestoasă referitor la cum ar trebui procedat pentru a transmite un mesaj. Pentru că în esență despre asta e vorba, nu despre a câștiga sau a pierde, așa că nu voi dezbate momentan subiectul ăsta.

M-am uitat luni seara la Gospodar Fără Pereche când fermierii noștri și-au întâlnit pretendentele, urmând ca apoi să treacă printr-un speed dating de 2 minute pentru a se convinge că au cele necesare pentru a le deveni neveste.

Spre surprinderea mea, factorul decizional al ediției din acest an a fost dacă au sau nu copil. În episodul de luni mai toate care aveau s-au întors acasă. Zic surprinzător pentru că în ediția trecută, atunci când mamele erau cele care luau deciziile de eliminare, principalul lucru care trimitea fetele acasă era dacă știu sau nu să facă de mâncare. Puișorul lor trebuia să mănânce bine.

Cum ziceam, la ediția asta lucrurile au prezentat o față mai meschină a societ…

Mileul de Aur - premiile neoficiale ale publicității

Industria creativă e puțin meschină. Din exterior se văd doar campaniile alea mișto unde s-au aliniat toate planetele posibile din univers, iar din interior sunt zile-luni-ani de făcut chestii mediocre pentru că cineva trebuie să le facă și pe alea. Orice banalitate de ambalaj, afiș publicitar, banner sau postare de social media a fost făcută de un om care visează să urce cândva pe scenă și să citească un discurs plictisitor de mulțumire.

Ei bine, ieri acești oameni au avut ocazia să facă asta la gala de premierea a Mileului de Aur. Un festival organizat mai mult ad-hoc pentru a râde puțin de creativitatea banală a industriei. Ca idee, la o categorie a câștigat un sticker alb de pus pe o fereastră pentru a ascunde un aer condiționat. Cu adevărat amuzant este că aia aparent era a 3-a versiune a respectivului sticker. Cam ăsta e nivelul de banalitate de care te mai lovești prin industria asta.

Dar și când urci pe scena aia, nebunie. Chiar dacă te înscrii și te votezi singur, cum a făcu…

Trailer: Pentru Romania (2018)

Deși am fost destul de critic în trecut cu filmele românești, mă bucură de fiecare dată când aflu câte ceva despre ce mai scoate cinematografia autohtonă. Ieri cam pe la prânz primesc un email cu o invitație de vizionare. Aveam alte pe cap așa că i-am dat cu marks as unread până azi dimineață când am avut niște minute libere.
...intr-o societate bantuita de indoiala, cu o scara a valorilor fundamentale subreda, dezordine sociala, crize politice, culturale sau economice, exista tentatia unui refugiu intr-un trecut al implinirii si al luminii. Acesta este Mitul Varstei de Aur, care, pentru societatea romaneasca de azi, este intruchipat intrucatva si de perioada Antichitatii, cand pe teritoriul actual al Romaniei locuiau triburi ale geto-dacilor.  " Pentru Romania " este filmul care aduce razboinicii daci in zilele noastre.
Doi razboinici daci ajung in prezent si descopera o Romanie care ii pune pe ganduri. Intriga filmului regizat de Andrei Barbat ii poarta pe protagonisti in…